Stadiul lucrărilor de restaurare (Nr. 157/2018)

IMG_1931Dr. Sultana-Ruxandra Polizu
Expert restaurator pictură

Conform organizării lucrărilor de conservare-restaurare pe care le-am gândit de la începutul proiectului nostru, la mijlocul lunii august 2018, vom finaliza icoanele din registrul prăznicarelor, apostolilor și proorocilor, în număr de 21. De menționat că icoanele praznicelor sunt pictate câte două scene pe același blat de lemn. Ne aflăm în lucru, spre finalizare, cu Crucea și icoanele celor două molenii, unde zonele de lipsuri ale elementelor decorative colaterale lipseau și au trebuit refăcute conform cu aspectul originar, în aceeași tehnică și manieră de lucru. Părțile care lipseau au fost sculptate în lemn de tei uscat și stabilizat, fixate la locul lor, grunduite și am luat hotărârea integrării lor cromatice în tehnica „tratteggio pe formă”, manieră de lucru care ne permite vizualizarea intervenției de la o distanță mică și este perfect integrată vizual de la distanță mai mare, astfel respectând unul dintre principiile restaurării științifice – lizibilitatea intervențiilor. Am ales să nu abordăm metoda poleirii cu foiță de aur pe strat de bolus pentru suprafețele sculptate și puse în operă de noi, tocmai pentru a ne apropia cât mai mult de principiul intervenției minimale pe obiectul de artă. Prezentarea estetică la icoane s-a făcut prin „metoda imitativă”, mărturie a intervențiilor noastre fiind documentația scrisă, fotografică și cea desenată (relevee).
În același timp, am preluat icoanele împărătești la atelier, le-am îndepărtat ferecăturile din argint ale secolului al XIX-lea, le-am desprăfuit față – verso și le-am tratat împotriva insectelor xilofage care au creat un atac activ în acest moment. Icoanele au fost bine împachetate și vor trebui să stea o perioadă de timp înfoliate, până la inactivarea atacului de carii. Deși și celelalte icoane au fost tratate în același mod, am observat că tratamentul prin injectare în orificiile de zbor nu a fost 100% eficient, și atunci am gândit o re-tratare a lor prin metoda anoxiei, tratament pe care îl vom aplica cu ajutorul colegilor fizicieni de la Institutul de Optoelectronică INOE 2000. Același tratament îl vom folosi pentru întregul iconostas în perioada următoare. De menționat că alegerea acestei metode de tratament este o premieră pentru tratarea unui iconostas în București, metoda fiind parțial folosită în tratarea iconostasului brâncovenesc de la Mânăstirea Tismana.
O preocupare a noastră în această perioadă a fost și cercetarea icoanelor, înainte de a fi predate către beneficiar, întrucât sunt ocazii foarte puține în care să avem icoanele atât de aproape, să le studiem aprofundat și ne-am dorit să nu irosim această ocazie. Datele cercetării pot fi de folos istoricilor de artă pentru datări, încadrări mai exacte, cercetări aprofundate, dar și nouă, restauratorilor, pentru determinări de tehnică de lucru, de execuție, de materiale constitutive. Prin metoda difracției de raze X efectuată pe 13 zone diferite de pe icoane, am stabilit cu exactitate pigmenții folosiți la execuția lor, și anume: albastru organic, alb de plumb, cinabru, alb de zinc, violet organic, verde crom, verde de pământ, albastru cobalt, foiță de aur și poleitură suprapusă pe bază de foiță de schlagmetal. Nu în ultimul rând, așteptăm rezultatul radiografierii a cinci icoane ale iconostasului plus una dintre molenii, unde am presupus și s-a confirmat științific că există straturi suprapuse de pictură, executată în diferite etape istorice. Rodul cercetării alături de colegii noștri va fi, cu siguranță, publicat la finalul restaurării când vom putea trage concluziile.
Începând cu luna septembrie 2018, vom începe intervențiile de conservare-restaurare în biserică, pe schelă. Vom încerca să desprindem elementele decorative sculptate, aplicate și să le tratăm la atelier, dar o bună parte a muncii de îndepărtare a poleiturilormetalice de la intervențiile anterioare se va desfășura in situ.

IMG_1580IMG_20180726_115441IMG_20180726_115452IMG_20180801_115140

AuGUSTeria la Radio România

_MG_3142
Avem bucuria să vă invităm la un eveniment răcoritor, colorat şi bine-făcător! Sâmbătă şi duminică (18-19 august), între orele 12 şi 20, în curtea Bisericii Sfântul Dumitru Poştă (Str. Franceză nr. 1), organizăm un Târg de produse româneşti. Artiştii şi voluntarii implicaţi şi-au dăruit timp şi energie pentru a vă primi ca oaspeţi de cinste. Am fi încântaţi să poposiţi alături de noi, mai ales că beneficiile evenimentului sunt dedicate sprijinirii copiilor săraci, la începutul anului şcolar.
Vă mulţumim anticipat pentru prezenţă și generozitate!

Secretul fericirii (Nr. 156/2018)

logoPr. Paroh Dr. Mihai Gojgar

Să te bucuri de bucuria altora e secretul fericirii. A spus-o George Bernanos, autorul unei profunde monografii a sufletului unui cleric, Jurnalul unui preot de țară (o carte pe care o recomandăm cu multă căldură, de altfel, mai ales celor care au încercarea de a judeca semenii. Cine nu o are?). Cred că, fără să o stabilim formal, fraza romancierului parizian stă la temelia gândurilor noastre, ale celor implicați în viața Bisericii „Sfântul Dumitru” și în Asociația Umanitară Tadeu. Foarte puțini la număr, în comparație cu solicitările semenilor. Cu lipsuri financiare, în fața sărăciei pluriforme. Adânciți în problemele personale, dar întâlnind dramele altora. Totuși, acolo, în substratul de unde vine bătaia caldă a inimii, se găsesc cuvinte, imagini, emoții, har…Ele ne fac să mergem mai departe și să dobândim surâsuri.
Eu posed cu adevărat doar ceea ce am dăruit (Seneca). Pentru că și noi vrem să surâdem, și noi avem nevoie de asta. Și pentru că lumea nu-ţi poate dărui ceea ce nu primeşte de la tine (Schiller), cu ajutorul lui Dumnezeu, căutăm să alinăm suferințele altora, să dăruim un strop de liniște. Un strop, uneori cu un bănuț, dar cu multă dragoste. Dar cu un bănuţ dăruit poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece! (Sfântul Ioan Gură de Aur). Cuvântul marelui predicator îmi aduce aminte de acțiunile voluntarilor noștri pe stradă, când au împărțit apă rece și limonadă în zilele caniculare celor însetați și sărmani.
Acum, ne pregătim de un nou test. Târgul caritabil din 18-19 august bate la ușă. În spatele bucuriei generate, a fondurilor pe care sperăm să le strângem, a amintirilor, a produselor delicioase stă multă muncă. Respect și mulțumiri celor care se implică sau se vor implica. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră. În paginile revistei, veți putea vedea ce dorim să facem și vă rugăm să vă exprimați dorința de a dărui alături de noi.
Plăcerea oamenilor cu adevărat mari e să facă oamenii fericiţi (Blaise Pascal).

jos

RESTAURAREA CATAPETESMEI – CADOU ANIVERSAR (Nr.156/2018)

IMG_6484Bogdan Nicolaescu

Lucrările de conservare și restaurare ale iconostasului Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”, începute anul acesta, sunt preconizate a se încheia în toamna anului viitor, când se vor împlini 200 de ani de la terminarea lucrărilor de construcție a noii întruchipări a „bisericii de jurământ din mahalaoa lui Sfeti Dimitrie” în 1819.
Începută în 1807, la inițiativa Episcopului Buzăului, Costandie Filitti, și continuată sub oblăduirea urmașului acestuia, episcopul Gherasim Rătescu, construcția bisericii este realizată în stilul neoclasic de factură germană (austriacă). În cei aproape 200 de ani de existență, Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă” a avut multe de îndurat: „Focul cel mare” din 1847 afectează acoperișul și o parte din interior, pentru ca, 70 de ani mai târziu, biserica să fie practic abandonată și propusă spre demolare, dar fiindu-i, mai apoi, dat să treacă și prin două mari cutremure, în 1940 și 1977. Lucrările de reparații care au avut loc după aceste momente de cumpănă ale existenței bisericii au avut repercusiuni și asupra picturii interioare, ca și asupra catapetesmei.
Echipa de restauratori condusă de doamna Sultana-Ruxandra Polizu se luptă de câteva luni cu urmările diferitelor intervenții făcute de-a lungul ultimei jumătăți de veac asupra catapetesmei, care au produs modificări ale aspectului originar al acesteia și pentru recuperarea căruia se depun acum eforturi.
Eforturi se cer și din partea noastră, a celor care iubesc această biserică, deoarece este crucial ca lucrările să meargă fără întrerupere, aceasta necesitând o finanțare continuă. Orice ajutor este important, iar acțiunea de salvare a bisericii dusă de Ioan C. Filitti după anii Războiului pentru întregirea neamului românesc (1916-1919) trebuie să ne stea în fața ochilor ca un exemplu de urmat pentru a putea trăi bucuria de a fi ctitor.

jos

LA BUNĂ REVEDERE (Nr.156/2018)

IMG_1223Alexandra-Mariana Nicolaescu

Repede a trecut un an și iată că ne pregătim deja de a doua ediție a târgului tradițional dedicat sprijinirii, cu fondurile obținute, copiilor cu nevoi sociale aflați în prag de școală. La fel ca în 2017, vom alege copii de la sate cu rezultate școlare bune și foarte bune, dar care întâmpină dificultăți financiare.
Ideea acestui târg a apărut ca răspuns la tristețile bunicilor sau părinților, întâlniți în perindările noastre sociale la sate sau în Capitală, legate de cheltuielile de școală însemnând haine, rechizite, încălțăminte și alte nevoi ale copiilor. Costurile pentru pregătirea copilului de școală depășesc deseori bugetul unei familii cu venituri foarte mici.
Anul trecut, cu ajutorul voluntarilor și al celor care au achiziționat produsele noastre, am pregătit pentru școală douăzeci de copii. Nu am schimbat viața lor în totalitate, dar am reușit ca, măcar pentru o perioadă, să le ridicăm o parte din greutăți. Am avut și surprize, și provocări, am întâlnit oameni cu povești în spate și am învățat sa oferim oamenilor darurile noastre. Și, mai ales, fiecare dintre noi, cei care au participat fie ca organizatori, fie ca vizitatori, a plecat cu ceva nou acasă.
Un profesor de facultate îmi spunea că nu este ușor să faci bine și, într-adevăr, este greu, mereu apar piedici și probleme. Dar împreună putem schimba greutățile oamenilor din jurul nostru sau tristețea unui copil în zâmbet.
Cazurile ne sunt prezentate de profesori, asistenți sociali, preoți sau voluntari ce au contact cu copiii și familiile lor. Selecția acestora se face în funcție de venituri și situația socio-economică a familiei.
Vă așteptăm cu drag și anul acesta la întâlnirea noastră ce va avea loc la sfârșitul lunii august pentru a aduce zâmbete pe chipurile altor copii încercați și fără posibilități materiale!

jos

BINECUVÂNTAREA PREOTULUI-ȘAHIST. Satul cu nume de PRINȚESĂ, INCENDIUL și ZIUA 13. Reporter printre oamenii lui Dumnezeu

14-15-5-evz-465x390
Foto: evz.ro

Într-o dimineaţă de sâmbătă, când abia se spărsese cheful la terasele din Centrul Vechi al Bucureştiului, mi-am dat întâlnire cu membrii Asociaţiei „Tadeu”, în curtea bisericii Sfântul Dumitru Poştă, pe strada Franceză.

Aveam de făcut un drum până în satul Ileana din judeţul Buzau. Voluntarii duc acolo ajutoare. În principal pentru două familii năpăstuite de foc. Sacii sunt deja pregătiţi în „cabana” din faţa locaşului. În fond o gheretă din rigips. Ce fel de ajutoare? O întreb pe Alexandra Nicolaescu, director executiv. Haine, cărţi si rechizite.

Au venit şapte oameni. Ne vom înghesui, cu tot cu bagaje, în două maşini. Pun şi eu mâna la cărat. Asociaţia s-a format din rândul enoriaşilor care vin la biserică.

Nu mulţi membri ai noii structuri umanitare, apărută cu un an în urmă. Câţi sunteţi? „Şase oameni, de bază”. Şi alţii care pun umărul, e drept, de câte ori e nevoie. Cum se întâmplă azi.

Suflete mari

Uite că într-un an au transportat, cu propriile mijloace, diverse bunuri de strictă necesitate în comuna Bălăceanca, în apropiere de Capitală. Acolo au fost de trei ori. În judeţul Prahova, la Poiana Burţii, tot în trei rânduri. La Cernica. În judeţul Brăila, în comuna Vădeni. Plus că aici, în Bucureşti, oferă masă caldă pentru nevoiaşi. Şi ceai fierbinte, iarna, trecătorilor înfriguraţi.

Restul interviului aici:  http://evz.ro/ileana-sat-binecuvantarea-preot.html

ADHD la copii sau la părinți? (Nr.155/2018)

parenting.firstcry-com2Pr. Paroh Dr. Mihai Gojgar

Pentru că ne apropiem de prăznuirea Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, am dedicat numărul de față unei probleme de actualitate și cu o rată din ce în ce mai mare în rândul copiilor: ADHD. Tulburările de atenție, asociate greșit, de multe ori, cu obrăznicia sau cu alte probleme psihice sau comportamentale, se întâlnesc din ce în ce mai des. Literatura de specialitate din domeniu abundă de opinii venite din partea psihiatrilor, psihologilor, pedagogilor, dascălilor, teologilor etc. Evident, în cele câteva sute de caractere ale editorialului ori în paginile Revistei Dimitrios nu vom reuși dezlegarea nodului gordian al chestiunii invocate. Respectăm însă inteligența dumneavoastră și ne propunem doar să oferim perspective noi în cercetarea particulară.
Poate cea mai importantă se referă la căutarea unor explicații în noi înșine, nu în copii. În ce măsură neatenția micuțului oglindește neatenția noastră față de el? Nu cumva am încercat să îi cumpărăm bunăvoința și dragostea cu tot felul de jucării, petreceri și dispozitive electronice? Sau, poate, atunci când ne vorbesc despre preocupările lor infantile, jocurile lor de neînțeles peste generații, personajele din desene animate pe care le găsim oribile ori când vor să ne arate o nouă schemă la kendama, nu cumva dăm din cap cu ochii în vreo chitanță ori îi dăm la o parte din fața televizorului în care ne privim serialul pe care nu avem voie să îl pierdem, deși este foarte probabil ca asta să însemne pierderea copilului nostru sau măcar a pierderii firescului său, de care mai târziu ne plângem și pe care încercăm să îl tratăm, căruia îi tolerăm infatuarea, jignirile, lenea, nepăsarea față de școală, pe care încercăm să îl salvăm după ce noi înșine l-am îngropat, pe care l-am programat în viața noastră când am vrut și pentru care nu am mulțumit lui Dumnezeu, un copil care nu pare a mai fi dar de Sus, ci accesoriu (unul singur, evident, pentru că doi sau mai mulți înseamnă multă bătaie de cap și cheltuieli), un prunc pe care îl vedem și care se supune legilor modernității în care trăim: viteză, superficialitate, secularizare.
Nădăjduim să găsiți în paginile Revistei Dimitrios o rază de răspuns.

RESTAURAREA CATAPETESMEI – ACT DE CREDINȚĂ, ACT DE CULTURĂ (Nr.155/2018)

IMG_20180418_123547Bogdan NICOLAESCU

Însuţi, Doamne, […] binecuvintează dorinţa noastră sfântă de a avea, spre slava Ta şi spre mântuirea noastră, propria noastră biserică, al cărei prag trecându-l, împreună cu toţi semenii noştri, să Te lăudăm pe Tine, Doamne.” Amplele lucrări de restaurare ce se desfășoară în incinta Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă” dau o greutate aparte cuvintelor rugăciunii rostite în Altar spre finalul Sfintei Liturghii. Aducerea catapetesmei la starea originară reprezintă un act de credință la care toți credincioșii sunt invitați să ia parte. Dar restaurarea catapetesmei este, în același timp, și un act de cultură. Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă” este un monument istoric, iar catapeteasma, o operă de artă bisericească.
Executat ca, de altfel, și pictura murală de către meșteri formați în atelierele de pe lângă Episcopia Buzăului, la așa numita „Școală de zugravi de subțire” de la Buzău, iconostasul Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă” este opera lui Dimitrie Săpătorul („săpător” însemnând, în veacul al XIX-lea, „sculptor”) și a fost poleit de către Ivan Lipoveanul din Brăila.
Catapeteasma impresionează prin grandoarea sa și prin măreția decorației sculptate și aurite. Plastica arhitecturală a acesteia se înscrie în repertoriul clasicizant al vremii, cu o accentuată notă de eclectism (îmbinarea mai multor stiluri diferite). Desfășurarea în plan a catapetesmei după un traseu poligonal, prin jocul de umbre și lumini, creează adâncime ansamblului, fapt care-i sporește spectaculozitatea. De dimensiuni mai puțin obișnuite – 9,60 m înălțime și 8,40 m lățime –, iconostasul este compus din șapte laturi, dispuse în planuri diferite. Pictura icoanelor este diferită de stilul tradițional bizantin, ea încadrându-se în coordonatele stilistice ale picturii occidentale de șevalet. Icoanele împărătești – Iisus Hristos Pantocrator, Maica Domnului cu Pruncul Hodighitria, Sfântul Nicolae și Sfântul Dumitru – datează din secolul al XIX-lea și au fost executate în tehnica ulei sau tempera grasă pe suport de lemn. Acestea au fost acoperite cu ferecături de argint lucrate în tehnica „au repousse” (prin care se realizează motive decorative în adâncime) în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, potrivit mărcilor de meșter și de titlu a argintului.
Partea sculptată decorativă a fost acoperită cu foiță de aur de 24 de karate prin metoda cu bolos (sau bol – varietate de argilă cu o concentrație ridicată de oxid de fier ce îi dă puternice nuanțe roșiatice, galbene sau negre) în manieră tradițională, cu șlefuirea selectivă a anumitor suprafețe pentru obținerea unui contrast cromatic și pentru punerea în valoare a strălucirii aurului.
Din păcate, intervențiile ulterioare asupra catapetesmei (aplicare de poleituri metalice, diferite bronzuri și bitumuri, repictări și adăugiri, curățiri improprii, spălări și înfrumusețări executate de oameni cu bune intenții, dar fără o pregătire specifică) au produs degradări în timp și falsificări ale aspectului originar al catapetesmei. De refacerea acestui aspect se ocupă echipa de restauratori condusă de doamna Sultana-Ruxandra Polizu, dar, așa cum sublinia domnia sa în interviul acordat revistei noastre (Dimitrios, nr. 154), continua finanțare a lucrărilor de restaurare este esențială.