Reprezentativ

„Nu ştim cum să ne esplicăm…“

Mihai EMINESCU

Nu ştim cum să ne esplicăm împrejurarea că, de câtva timp încoace, apar în foaia oficioasă propuneri cari primejduiesc învăţământul. Mai deunăzi, era vorba de învăţământul clasic, pe care iluştrii confraţi voiau a-l vedea amestecat cu cel real. Rezultatul fericit al acestui amestec ar fi că elevii n-ar ştii nici obiectele unuia, nici ale celuilalt, precum azi, în timpul programelor încărcate, n-ajung să ştie nimic cum se cade. O rup pe franţuzeşte, nemţeşte, italieneşte, dar nu ştiu a-şi scrie şi vorbi limba lor proprie; învaţă din carte organografia plantelor şi nu ştiu a deosebi o plantă criptogamă de una fanerogamă, un burete de o floare. De mirare nu e, căci nici profesorii lor n-o ştiu uneori. Astfel – ex omnibus aliquid, ex toto nihil – apucând din toate câte ceva, dar neştiind nimic în fond, supunându-şi memoria la învăţarea pe de rost a mii de mii de cuvinte neînţelese, elevul român se distinge cu drept cuvânt prin lipsa de interes pentru învăţătură. De unde să-şi aibă un asemenea interes când profesorii nu-l au în cele mai multe cazuri, de unde să aibă iubire pentru obiect când aşa-numita datorie ce şi-o împlinesc învăţătorii cu el consistă în minimul posibil de lecţii predate, când, afară de rare escepţiuni, mai toţi sunt lipsiţi de acea sete de a afla înşişi adevărul care caracterizează pe oamenii de ştiinţă? Astfel la noi, ca la nealţii, se-nvaţă carte nu pentru ea însăşi, cu acea vioiciune de concepţie, cu acel entuziasm care se află la tinerimea şi în corpul didactic al altor ţări, ci pentru a trece cât se poate de repede prin toate clasele, a face tot atât de repede şi superficial dreptul la vreo facultate ocultă şi a intra cât mai curând într-un post. Pentru a mai scurta din calea liceului, s-au întemeiat şcoli private de aportare, în cari elevii se deprind a aduce răspunsurile la cestiunile de bacalaureat. A esplica cum toate acestea nu pot avea de rezultat decât tâmpirea inteligenţei, a esplica de ce de la o şcoală se cer „nu multe, ci mult“, non multa, sed multum, de ce temeinicia celor ştiute şi pătrunderea de ele e mai preferabilă unei nemistuite mulţimi de cuvinte ar însemna, în fine, a scrie un întreg tratat de psicologie, ceea ce deocamdată n-avem de gând. Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul. Odată interesul inteligenţei trezit pentru obiecte, odată simţirile şi judecata deprinse la observaţie, elevul ajunge prin proprie gândire la rezultate cari nu stau în carte. Dar să lăsăm aceasta; destul că şcoala n-ar trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine, ci o gimnastică a întregei individualităţi a omului; elevul – nu un hamal care-şi încarcă memoria cu saci de coji ale unor idei străine, sub cari geme, ci un om care-şi exercită toate puterile proprii ale inteligenţei, întărindu-şi aparatul intelectual, precum un gimnast îşi împuterniceşte pân-în gradul cel mai mare aparatul fizic, fie-n vigoare, fie-n îndemânare. Aci vorbim, se-nţelege, de învăţământul educativ din şcolile primare şi secundare, nu de universităţi. La cele dentâi metodul de predare e lucrul de căpetenie; la universităţi metodul e indiferent, căci aci se cere ştiinţă şi numai ştiinţă. Şi aci va rămânea o mare deosebire între profesorul spiritual, care ştie să-şi intereseze auditorul pentru asiriologie de ex., pe când altul nu va fi capabil de a-i interesa nici pentru frumoasele litere; dar totuşi esenţa universităţii rămâne ştiinţa, abstracţie făcând de orice alt scop; pe când esenţa celorlalte şcoli e creşterea.

Dar să venim la noul atentat al foii oficioase asupra învăţământului.

Nu s-ar putea – după părerea „Românului“ – ca, în loc de cartea de citire, care cuprinde „poezii şi istorioare morale“, să se pună în mâna elevilor un tractat popular de agronomie? De ce nu? Şi unul de cismărie şi de rotărie, dar nu va mai fi carte de citire. Datu-şi-a organul guvernamental cândva seamă de ceea ce este o carte de citire pentru clasele primare, o carte în care se cuprind descrieri ale ţării proprii, istorisiri din trecutul ei, caracterizarea personajelor mari ale poporului, bucăţi de literatură populară şi de arte? O carte de citire nu e numai o enciclopedie naţională, ci, dacă e bună şi cu îngrijire lucrată, precum au început a se lucra, ea revarsă în mii de capete aceleaşi cunoştinţe, fără de nicio silă, căci nu se-nvaţă pe de rost; ea inspiră la zeci de mii de cetăţeni viitori aceeaşi iubire pentru trecutul şi brazda pământului lor; ea preface, după o justă observaţie, o masă de indivizi ce se-ntâmplă a trăi pe aceeaşi bucată de pământ într-un popor ce mănţine o ţară. Tendenţa generală în şcolile apusene e de-a înlocui toate cărţile speciale de studiu din şcoalele primare prin cartea de citire, căci aceasta din urmă dă deplină libertate în privirea metodului. Cărţi speciale cată să cuprinză definiţii stricte, abstracte; cartea de citire e prin natura ei descriptivă. Se descriu toate în ea, deci se văd toate cu ochii minţii. A preface o carte neapărată educaţiunii tinerimii, neapărată pentru cultura limbei materne, pentru istoria şi geografia ţării, pentru variile cunoştinţe ce trebuie să le aibă un om, într-o carte specială de agronomie, e o adevărată orbire. Să nu se uite că această carte de citire nu se-nvaţă pe de rost, că secretul compunerii ei e de a fi interesant scrisă şi conformă cu nivelul de înţelegere al copiilor, şi că ea îi creşte şi instruieşte pe aceştia în mod liber, fără a-i obosi.

Prin varietatea materiilor, ea dă libertate elevului de a fi atras cu deosebire de-o seamă din ele: unul va citi cu plăcere articole de ştiinţă naturală, altul pe cele istorice, un al treilea pe cele geografice; pentru fiece predispoziţie intelectuală înnăscută e câte ceva în ea.

Noi nu zicem prin asta că nu trebuie să se-nveţe agronomie. O carte bine şi înţeles scrisă asupra materiilor agronomice e de neapărată necesitate pentru şcoalele rurale; dar pentru aceasta nu trebuie a se sacrifica scopul educaţiunii naţionale pe care-l urmăreşte cartea de citire şi pe care în ţările Apusului l-a şi ajuns.

Mihai Eminescu, Opere, vol. XI, 17 februarie – 31 decembrie 1880, „Timpul“, Editura Academiei RSR, 1985-1989

Reprezentativ

Viata și acatistul Sfântului Cuvios Nicanor

Sfântul Nicanor, cuviosul făcător-de-minuni din Zavorda, este prăznuit anual în data de 7 august. Sfântul s-a născut în anul 1491, în Tesalonic. Părinții săi, Ioan și Maria, doi credincioși înstăriți, au întâmpinat mari greutăți în a dobândi prunci. După mulți ani de rugăciuni, posturi și fapte bune, cei doi au dobândit de la Dumnezeu un băiat, pe care l-au botezat Nicolae.

Dorind a avea o viețuire creștină, părinții săi l-au dat pe băiat în grija unui învățător creștin. Încă din fragedă vârstă, tânărul Nicolae și-a manifestat dorința de a intra în mănăstire. Pentru aceasta, el se va deprinde rapid cu rugăciunile îndelungate, cu posturile, cu privegherile și cu studiul sfânt.

Pe când tânărul avea numai 20 de ani, tatăl său a trecut la cele veșnice, iar, la scurt timp, și mama sa. Văzându-se unic moștenitor al unei mari averi, tânărul va împărți întregul avut săracilor și orfanilor, după care va lua drumul mănăstirii, primind numele Nicanor. Datorită viețuirii lui înalte, mulți au început a-l căuta, pentru sfătuire și binecuvântare.

Vestea despre monahul nevoitor Nicanor a ajuns până la mitropolitul din Tesalonic, care îl va și hirotoni diacon, iar mai apoi preot, păstrându-l lângă dânsul. Cu toate acestea, sfântul își dorea încă o viață sihăstrească, liniștită și tăcută. Astfel, într-o noapte, pe când sfântul se ruga și priveghea, o voce dumnezeiască i-a spus: „Mergi în muntele Kalistratos, pentru a duce luptele cele înalte.”

La numai cei 27 de ani ai săi, părintele Nicanor a plecat spre destinația revelată împreună cu Sfântul Dionisie din Olimp. Pe cale însă, prin mijlocirea lui Dumnezeu, drumurile celor doi se vor separa, numai Nicanor ajungând în Muntele Kalistratos, cunoscut și sub denumirea de muntele Vermion sau Grevena. Ajuns în muntele pustiu, tânărul își va săpa singur o peșteră sihăstrească, în pieptul muntelui stâncos, deasupra apelor râului Aliakmonas. Deși ducea viață pustnicească, sfântul cobora uneori în satele din împrejurimi, pentru a-i întări în credință pe creștinii greu încercați de vremuri.

Într-o noapte, tot în vremea rugăciunii, o voce dumnezeiască i-a cerut să urce pe culmea muntelui, să afle o icoana cu Mântuitorul Iisus Hristos; această icoană fusese ascunsă în munte încă din vremea iconoclaștilor. Aflând icoana, Dumnezeu i-a cerut sfântului să zidească pe acel loc o mănăstire. Astfel, sfântul va zidi mănăstirea închinată Schimbării la Față a Domnului.

Sfântul Cuvios Nicanor a trecut la cele veșnice în ziua de 7 august 1549, la vârsta de numai 58 de ani. Sfintele sale moaște sunt păstrate, cu mare evlavie, în capela închinată Sfântului Ioan Botezătorul, în incinta mănăstirii sale.

Acatistul Sfântului Cuvios Nicanor

Condacul 1

Pe dumnezeiescul Nicanor, cel minunat între Cuvioşi, să-l lăudăm, credincioşilor, cu dumnezeieşti cântări, pe cel ce a strălucit în lume ca un soare, a alungat întunericul necunoştinţei şi a doborât  trufia demonilor. Acestuia să strigăm: Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Icosul 1

Ca un înger te-ai arătat cu adevărat vieţuind pe pământ, dumnezeiescule Nicanor, că hotarele firii covârşind, vedeai mai înainte cele viitoare ca şi cum ar fi de faţă; pentru aceasta toţi, minunându-se, strigau ţie unele ca acestea:

Bucură-te, lauda Tesalonicului;

Bucură-te, cel ce porţi numele de strălucită biruinţă;

Bucură-te, cel ce ai odrăslit din părinţi ortodocşi;

Bucură-te, desfătarea tuturor dreptcredincioşilor;

Bucură-te, că ai fost zămislit de pântece sterp;

Bucură-te, că ai vieţuit pe pământ ca Botezătorul;

Bucură-te, că ai trecut cu vederea cele de pe pământ din pruncie;

Bucură-te, că ai primit din cer luminare;

Bucură-te, luminător pururea luminos al lumii;

Bucură-te, cel de un sălaş cu vestiţii Cuvioşi;

Bucură-te, cel prin care zidirea se bucură;

Bucură-te, cel prin care Ziditorul este slăvit;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 2

Văzând părinţii tăi, cugetătorule de Dumnezeu Nicanor, că duci viaţă minunată încă din copilărie, fiind uimiţi slăveau pe Dumnezeu, Cel ce le-a dăruit un astfel de fiu, cântând: Aliluia!

Icosul 2

Adunând cunoaştere dumnezeiască din comorile Duhului Sfânt aflate în Vechiul și în Noul Testament, le-ai învistierit ca pe o bogăţie nefurată, şi astfel te-ai arătat mare neguţător duhovnicesc, pentru care auzi de la noi unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai oprit năvălirile trupeşti;

Bucură-te, cel ce ai zdrobit semnele de biruinţă ale vrăjmaşilor;

Bucură-te, dreptar pilduitor al înfrânării;

Bucură-te, cel ce ai săvârşit rugăciunea curată;

Bucură-te, cel ce ai împărţit săracilor bogăţia părintească;

Bucură-te, că te-ai aprins cu adevărat de râvnă dumnezeiască;

Bucură-te, cel ce ai dorit viaţa îngerilor;

Bucură-te, cel ce ai dispreţuit sfaturile demonilor;

Bucură-te, cel ce ai strălucit ca o lumină până la marginile lumii;

Bucură-te, cel cu adevărat mare în minuni;

Bucură-te, cel ce ai ridicat jugul Domnului;

Bucură-te, lucrător al viei lui Hristos;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 3

Puterea Celui preaînalt te întărea, Părinte, că tu ai urcat cu adevărat pe scara cea dumnezeiască a virtuţilor, cea rânduită de Dumnezeu Cel în trei Lumini, la Care te sârguiai a ajunge, fericite, strigând fără tăcere: Aliluia!

Icosul 3

Având pururea frica de Domnul în lăuntrul tău ca pe o temelie a dumnezeieştii înţelepciuni a lui Iisus – Piatra cea din capul unghiului, te-ai făcut biserică sfântă și vie; pentru aceasta, suntem îndemnaţi să-ţi strigăm unele ca acestea:

Bucură-te, ocrotitor al multor orfani;

Bucură-te, grabnic hrănitor al celor flămânzi;

Bucură-te, comoară de mari virtuţi;

Bucură-te, lauda vestită a monahilor;

Bucură-te, icoană a dragostei în Hristos;

Bucură-te, cel ce şi pe pământ ai dus viaţă îngerească;

Bucură-te, cel de un obicei cu Apostolii cu adevărat;

Bucură-te, moştenitor al Împărăţiei lui Dumnezeu;

Bucură-te, mijlocitor al credincioşilor către Domnul;

Bucură-te, cel ce ai îndepărtat pe diavolul cel cumplit;

Bucură-te, iubitor al vieţii celei neîmbătrânitoare;

Bucură-te, următor al Sfinţilor de demult;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 4

Aprins de râvna pentru liniştire, fericite, şi încredinţându-te iubirii dumnezeieşti, stăruind în rugăciuni de toată noaptea şi cereri către Domnul pentru toată lumea, Cuvioase, ai supus trupul duhului, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Arhiepiscopul Tesalonicului a auzit vestea despre tine şi despre înălţimea vieţii tale, Părinte, şi te-a pus ca pe o lumină în sfeşnicul preoţiei îndată, fără voia ta, ca să luminezi pe cei ce strigă ţie acestea, cu glasuri netăcute:

Bucură-te, lauda preoţilor;

Bucură-te, sprijin al celor neajutorați;

Bucură-te, vajnic luptător împotriva demonilor;

Bucură-te, împreună-vorbitor cu dumnezeieştii îngeri;

Bucură-te, că ai dorit cele cereşti, ca un înţelept;

Bucură-te, că ai călcat plăcerile trupului;

Bucură-te, că ai mers pe calea Apostolilor;

Bucură-te, cel ce ai rupt toată legătura celor pământeşti;

Bucură-te, alăută plăcută a Duhului Sfânt;

Bucură-te, înţelepte, noian al minunilor;

Bucură-te, cel prin care satana a fost biruit;

Bucură-te, cel prin care Hristos a fost propovăduit;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 5

Stâlp luminat de Dumnezeu, care ai strălucit credincioşilor ţinuţi în noaptea robiei, te-ai arătat, înţelepte Nicanor, şi nor care ai alinat arşiţa prin dumnezeiasca ta propovăduire, îndemnând pe toţi să strige lui Hristos: Aliluia!

Icosul 5

Văzut-au cetele îngerilor dumnezeiasca ta vieţuire şi s-au minunat, iar mulţimea demonilor s-a risipit de frică, neîndrăznind să privească la tine; pentru aceasta noi, oamenii, minunându-se de luptele tale, cu credinţă strigăm:

Bucură-te, vestitor al pocăinţei;

Bucură-te, laudă a Bisericii;

Bucură-te, cel ce ai păstrat pe creștini în dreapta credinţă;

Bucură-te, cel ce ai părăsit faima neamului tău;

Bucură-te, alăută de tainice cântări;

Bucură-te, cel ce prin nevoinţă ţi-ai înnoit ogorul sufletului;

Bucură-te, cel ce ai pus mâna ta pe dumnezeiescul plug;

Bucură-te, cel ce, fără să te întorci înapoi, ai tăiat brazdă spre rodire;

Bucură-te, făclie mare a nevoinţei;

Bucură-te, păzitor puternic al robilor tăi;

Bucură-te, călăuzitor al multora către cele de sus;

Bucură-te, nedeşertat izvor de minuni;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 6

Ca pe un alt Avraam din cer te-a chemat Domnul, cerându-ți să părăseşti pământul părintesc şi să urci degrabă în Muntele lui Calistrat, apoi ţi-a făgăduit în chip limpede că va fi cu tine în toată viaţa; deci, Acestuia crezând, strigai: Aliluia!

Icosul 6

Strălucind în Sarakini ca un luceafăr strălucitor, pe mulţi i-ai izbăvit de demoni şi i-ai vindecat îndată pe paralitici şi pe cele cu curgere de sânge, numai prin cuvânt, Cuvioase, iar ei, cinstindu-te cu credinţă, strigau cu bucurie acestea:

Bucură-te, ridicarea celor paralizaţi;

Bucură-te, alungarea demonilor;

Bucură-te, cel ce ai oprit prin cuvânt curgerea de sânge;

Bucură-te, cel ce ai vindecat multe boli;

Bucură-te, floarea nevoinţei şi pilda călugărilor;

Bucură-te, turn nemișcat în fața necazurilor;

Bucură-te, călăuzire neînşelată a sihaştrilor;

Bucură-te, grabnică ocrotire a celor suferinzi;

Bucură-te, părtaş al fericirii dumnezeieşti;

Bucură-te, împreună-vorbitor cu ceata Drepţilor;

Bucură-te, mângâietor al săracilor;

Bucură-te, purtător de grijă al văduvelor;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 7

Mare făcător de minuni te-ai arătat între Cuvioşi cu adevărat, de Dumnezeu cugetătorule Nicanor; pentru aceasta, mulţimea credincioşilor, lăudând cu credinţă luptele tale mai presus de fire şi biruinţele tale, strigă Domnului fără tăcere: Aliluia!

Icosul 7

Purtând nume de biruinţă, te-ai arătat biruitor împotriva vrăjmaşilor nevăzuţi, de trei ori fericite, că ai risipit năvălirile lor cele întunecate ca pe o pânză de păianjen; pentru aceasta, noi, credincioşii, minunându-ne, în cântări strigăm ţie acestea:

Bucură-te, cunoscător al tainelor cereşti;

Bucură-te, ştiutor al celor negrăite;

Bucură-te, pom roditor al harului;

Bucură-te, adânc nemăsurat al smereniei;

Bucură-te, dreptar al dreptei socotinţe şi bucuria pustnicilor;

Bucură-te, stea care străluceşti până departe, luminând tot pământul;

Bucură-te, piatră care zdrobeşti înălţările potrivnicilor;

Bucură-te, clopot care trezeşti din somnul trândăviei;

Bucură-te, pahar al apelor Duhului Sfânt;

Bucură-te, întru tot fericite, luminător preastrălucit;

Bucură-te, închinător fierbinte al lui Hristos;

Bucură-te, părinte şi ocrotitor al orfanilor;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 8

Înstrăinându-te de lume, Părinte întru tot fericite, te-ai suit pe culmea înaltei vieţuiri cu adevărat, înţelepte Nicanor, şi te-ai asemănat Sfinților Îngeri; pentru aceasta, lui Hristos, Celui ce te întărea, pururea strigai: Aliluia!

Icosul 8

Rugându-te din tot sufletul Ziditorului tuturor, cugetătorule de Dumnezeu Nicanor, vrăjmaşul doritor de rele a ridicat asupra ta ispite şi înfricoşări în chip sălbatic, dar tu, Părinte, biruindu-l, auzi de la noi unele ca acestea:

Bucură-te, diamant tare al răbdării;

Bucură-te, biruitor al tuturor vrăjmaşilor;

Bucură-te, lauda Muntelui lui Calistrat;

Bucură-te, desfătarea dumnezeiască a cetăţii Servia;

Bucură-te, faima cu adevărat uimitoare a Cozanei;

Bucură-te, floare înmiresmată a Grevenei;

Bucură-te, ajutor şi păzitor al Siatistei;

Bucură-te, vlăstar preafrumos al Tesalonicului;

Bucură-te, ocrotitor al bisericii tale din București;

Bucură-te, tămăduitor al celor ce cinstesc moaștele tale;

Bucură-te, strălucirea Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, adevărată podoabă a ortodocșilor de pretutindeni;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 9

Toată virtutea ai săvârşit-o în lume, Părinte, pentru aceasta ai primit cu adevărat cununa slavei, pe care ţi-a dăruit-o Dreptul Judecător, înaintea Căruia stând acum, înţelepte, veselindu-te strigi fără tăcere: Aliluia!

Icosul 9

Racla dumnezeieştilor şi cinstitelor tale moaşte izvorăşte râuri nenumărate de vindecări, din care luând noi, cei credincioşi, spre sănătatea sufletului şi a trupului şi slăvind harul primit prin tine, îți aducem aceste cântări:

Bucură-te, vistierie de dumnezeieşti daruri;

Bucură-te, oglindire a slavei Preasfintei Treimi;

Bucură-te, chip însufleţit al curăţiei;

Bucură-te, trâmbiţa cu bun răsunet a pocăinţei;

Bucură-te, mare făcător de minuni;

Bucură-te, că Hristos te-a slăvit în cer şi pe pământ;

Bucură-te, cel ce ai sfărâmat cursele demonilor;

Bucură-te, cel ce ai veselit obştile monahilor;

Bucură-te, fericit împlinitor al Evangheliei;

Bucură-te, întru tot fericite, lauda Cuvioşilor;

Bucură-te, cel ce ai dorit pe Hristos mai presus de toate;

Bucură-te, cel ce ai umplut pământul de minuni;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 10

Pe cel meşter în răutate, care se arătase ţie în multe feluri, l-ai lovit cu semnul Crucii ca şi cu o sabie de foc, biruindu-l în chip limpede, purtătorule de Dumnezeu, și cu mulţumire strigai lui Hristos atotţiitorul: Aliluia!

Icosul 10

Smerit şi blând, liniştit şi fără răutate te-ai cunoscut din fapte cu adevărat, înţelepte, precum se cuvine ucenicilor Împăratului a toate, Care ne învaţă pe toţi să grăim ţie acum acestea:

Bucură-te, cunoscător de taină al înţelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, lauda dreptei credinţe;

Bucură-te, noian nedeşertat de vindecări;

Bucură-te, cel ce ai trăit pe pământ ca un fără de trup;

Bucură-te, cel ce ai văzut încă de aici frumuseţea Raiului;

Bucură-te, pârgă dumnezeiască a pustnicilor slăviţi;

Bucură-te, că ai intrat în biserica celor întâi-născuţi;

Bucură-te, că înalţi pururea cântare Preasfintei Treimi;

Bucură-te, luptător împotriva cumplitului Veliar;

Bucură-te, cetate tare a credinţei;

Bucură-te, cinstit propovăduitor al lui Hristos;

Bucură-te, lauda preoţilor evlavioși;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 11

Somn cinstit s-a arătat înaintea Domnului moartea ta, fericite Părinte, că ţie a trăi a fost cu adevărat Hristos, a Cărui Cruce ai luat-o din tinereţe, de Dumnezeu luminate Nicanor, urmând Lui pururea şi strigând: Aliluia!

Icosul 11

Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, te-a pus pe tine ca pe un stâlp de lumină pe Muntele lui Calistrat, Părinte întru tot fericite, ca să luminezi lumea prin minuni mai presus de minte, iar noi, punându-te înainte mijlocitor către Dânsul, strigăm acestea:

Bucură-te, chivot al feluritelor virtuţi;

Bucură-te, văzător slăvit al celor negrăite;

Bucură-te, privighetoare care ai cântat cu măiestrie;

Bucură-te, rândunea care L-ai lăudat pe Hristos;

Bucură-te, fluier care răsună la adierea lină a Duhului Sfânt;

Bucură-te, cel ce ai zdrobit toate întăriturile vrăjmaşului;

Bucură-te, sabie care ai tăiat capetele balaurilor;

Bucură-te, cel ce ai înălţat mâini cuvioase la rugăciune;

Bucură-te, luminător mai strălucitor decât soarele;

Bucură-te, înţelept care ai osândit minciuna;

Bucură-te, mlădiţă mult-roditoare a lui Hristos;

Bucură-te, cel ce ai biruit ispitele demonilor;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 12

Cinstitele tale moaşte s-au arătat izvorâtoare de har, Părinte Nicanor, de Dumnezeu cugetătorule, preacuvioase, revărsând credincioşilor vindecări şi spăimântând pe toţi cei ce nu cred în Hristos şi nu ştiu să-I strige: Aliluia!

Icosul 12

Cântând dumnezeieştile tale lupte pe care le-ai purtat în nevoinţă, purtătorule de Dumnezeu, Părinte Nicanor, te lăudăm cu bucurie pe tine, ocrotitorul şi marele nostru apărător, strigându-ţi neîncetat, după datorie, acestea:

Bucură-te, însănătoşirea celor bolnavi;

Bucură-te, slava dreptcredincioşilor;

Bucură-te, dreptar al vieții monahale;

Bucură-te, povățuitor preastrălucit al credincioșilor;

Bucură-te, luminată veselie a celor ce te cinstesc cu credinţă;

Bucură-te, lauda şi fericirea celor binecredincioşi;

Bucură-te, cel ce ai revărsat peste tot pământul minunile;

Bucură-te, cel ce ai doborât cetăţile întărite ale potrivnicilor;

Bucură-te, vas ales al Cuvântului;

Bucură-te, chezăşie al celor ce se pocăiesc;

Bucură-te, păzitor şi ocrotitor al mănăstirii tale;

Bucură-te, cel ce stai alături de cinstitorii tăi;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 13

O, Părinte de trei ori fericite, podoaba monahilor, Sfinte Nicanor, primind acum darul cel sărac al robilor tăi, izbăveşte-ne de primejdii şi de osânda cea viitoare pe noi toți, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori, apoi rostim iarăși Icosul 1 și Condacul 1.

Reprezentativ

Programul „Burse pentru elevi merituoși”

Asociația Umanitară Tadeu și Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă” oferă 6 burse pentru elevi, studenți și masteranzi care se remarcă prin rezultate deosebite la învățătură. Cuantumul stabilit pentru bursa de performanță este de 300 de lei lunar și se acordă în perioada noiembrie 2021 – iunie 2022.
Cei care îndeplinesc condițiile din Regulamentul de acordare a burselor se pot înscrie până la data de 3 octombrie 2021.

Reprezentativ

Licitație caritabilă – Sprijin pentru Rita (23-24 februarie 2021)

Continuăm să o ajutăm pe Rita printr-un alt eveniment ce se va desfășura online: Licitație caritabilă Sprijin pentru Rita.
Rita, are 15 ani și este diagnosticată cu acondroplazie, cea mai întâlnită formă de nanism, cunoscută popular sub denumirea de piticism.
În urmă cu trei luni, aceasta a fost operată la ambele picioare pentru a corecta deformări ale oaselor ce îi îngreunau mersul și îi provocau dureri, dar si pentru a câștiga câțiva centimetri în plus.
Rita și mama sa încearcă să se descurce singure, să pună bani deoparte pentru controalele și radiografiile necesare, dar resursele financiare ale familiei sunt limitate.

Citește în continuare „Licitație caritabilă – Sprijin pentru Rita (23-24 februarie 2021)”