Pelerinajul este un prilej de mărturisire a credinţei, pentru că zecile de mii de oameni care se adună în jurul sfintelor moaşte, sărutându-le şi cinstindu-le, dau mărturie despre cinstirea sfinţilor şi a sfintelor lor moaşte, despre credinţa noastră în mijlocirea şi ajutorul sfinţilor.
Daniel CANTOREANU
Pentru marea parte a credincioșilor parohiei noastre, dacă nu pentru toți, un invitat reprezintă un prilej de mare bucurie și, de ce nu, o dovadă de înfrățire. Serile catehetice, care au loc în fiecare vineri seara la Biserica „Sfântul Dumitru-Poştă”, sunt un semn că părintele nostru dorește să ne împărtășească din roadele credinței drepte, iar participarea noastră, faptul că noi gustăm din ele.
Cu același gând a fost prezent printre noi un părinte de care comunitatea noastră s-a atașat foarte repede, Ieroschimonahul Ioan Șișmanian, de la Mănăstirea „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, Petru-Vodă. Preacuvioșia sa a venit să ne vorbească despre o virtute, greu de îndeplinit şi tot mai rară în zilele noastre: curajul mărturisirii.
Seara a început cu rugăciunea pentru primirea obişnuitei binecuvântări. Apoi, într-o liniște desăvârșită, Părintele Mihai a deschis seara cu o întrebare profundă: „Cum putem noi să mărturisim, în România secolului al XXI-lea, în care nu mai avem (cu darul lui Dumnezeu, până acum) războaie sau prigoane precum în veacul trecut sau în alte vremuri?”. Actualitatea acestei întrebări ascunde în spate întreaga învățătură ortodoxă, deoarece nu putem mărturisi fără a avea pe Hristos, fără a asculta de Hristos și fără a trăi în Hristos.
Cugetările noastre, dar și frământările au fost liniștite de invitatul surpriză cu mare tact, deoarece acesta a avut o ucenicie a mărturisirii: a învățat de la un adevărat mărturisitor al temnițelor comuniste: Arhimandritul Iustin Pârvu, cuviosul care i-a fost stareț și duhovnic aproape 20 de ani, urmându-l în permanență în călătorii, în muncă, dar și în cuvânt și faptă.
Ce înseamnă mărturisirea? Cum putem noi mărturisi? Nu putem mărturisi fără să iubim. Lecția de bază pe care ne-a așezat-o în suflet a fost una de o simplitate mare: să iubim! Să iubim în Hristos și să iubim din toată inima! Dacă noi, creștini ortodocși, nu avem iubire, nu putem mărturisi pe Hristos, deoarece Hristos Însuși este Iubire. Hristos nu ne aduce iubirea, ci El Însuși este Iubirea! Astfel, dacă nu avem iubire, nu Îl putem avea pe Hristos. „Și ce dacă alții se hrănesc din noi? Lasă-i!”. Aceste cuvinte au răsunat ca un tunet, deoarece noi, cei ce ne străduim în acest oraș să viețuim, suntem zilnic bombardați cu mesajul: „Tu ești pe primul loc! Tu contezi! Tu ești centrul universului, nu altcineva!” și, parcă-parcă, ne-am și obișnuit cu această mentalitate. Este un cuvânt greu, dar care ne învață foarte multe. Cum anume? Pare o nebunie, în zilele noastre, să ne lăsăm pe noi înșine să fim devorați de ceilalţi, să alimentăm pe alții din energia, puterea și bunul nostru în mod constant, ba chiar să ne ghidăm viața după acest gând. Însă am fost lămuriți asupra unui lucru: există două cuvinte foarte apropiate, dar și opuse, în același timp: „chin” și „suferință”. Cel care se chinuie e cel care refuză apăsarea sau necazul, mistuindu-i fiinţa cu totul, pe când cel care rabdă are nădejdea că suferința sa are un fundament mult mai adânc: voia Domnului. Chinul distruge, pe când suferința renaște omul. Chinul condamnă, dar suferința îl înalță pe om, dar și pe cei de lângă el.
Locuind în mănăstirea din Neamț, ascunsă de lume, părintele a întâlnit mulţi mărturisitori ai veacului anterior. Mulți au trecut pragul mănăstirii aceleia și unii chiar au rămas, pe veci, acolo, intrând în obște. Astfel, ne-a povestit că, pentru noi, una dintre cele mai bune surse de credință, iubire, curaj și mărturisire o reprezintă învățăturile și cărțile sfinților închisorilor comuniste. Din recomandările sale de bază, fac parte: „Imn pentru Crucea purtată” al lui Virgil Maxim, „Întoarcerea la Hristos” al lui Ioan Ianolide, „Mărturisiri din mlaștina disperării” al lui Dumitru Bordeianu, „Strigat-am către Tine, Doamne…” a Aspaziei Oțel Petrescu, precum și poeziile lui Radu Gyr, Demostene Andronescu, Constantin Oprișan și alții. Pe toți aceștia, părintele nu s-a sfiit a-i numi sfinți ai Bisericii, chiar dacă nu au fost canonizați încă, în mod oficial, deoarece și-au dat întreaga lor viață pentru credință, pentru neamul românesc și pentru ca Hristos să nu fie vândut din nou. Aceste fapte au fost, în toată istoria Bisericii, pomul care a dat roadă bună.
Ultima oră și jumătate a fost marcată de întrebări și mărturii venite din partea credincioşilor, iar gama de subiecte a fost largă: America (unde, uimitor, destui participanți fuseseră), căsătoria, dreapta credință, munca oamenilor etc. Avva Ioan, invitatul nostru, a semnat un „contract în alb” cu părintele nostru paroh, prin care îşi ia angajamentul că ne va bucura cu prezența Sfinției sale cu fiecare prilej de vizită în București, fie de va fi și pentru o jumătate de ceas. Împreună-slujirea noastră să fie către Domnul un semn de dragoste frățească, de bucurie și de mărturisire că Biserica lui Hristos este vie, este întreagă și este aceeași fie în București, fie în Petru Vodă!
Vineri, 3 martie, convorbirile despre prietenie purtate în cadrul Serilor Catehetice au adus în atenția asistenței lămuriri privitoare la prietenia adevărată, la relația ce trebuie să existe nu doar în ce privește raporturile sociale sau familiale, ci mai ales aceea care trebuie să prevaleze în comunitatea Bisericii creștin-ortodoxe. Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur exprimă prin excelență trăsăturile fundamentale ale prieteniei: „După cum un trup frumos sau o floare aleasă răspândesc o mireasmă în jurul lor, tot astfel prietenii lasă ceva din farmecul lor locurilor pe unde au trecut; aşa că, adesea, aflându-ne acolo fără ei, plângem şi suspinăm, aducându-ne aminte de vremea petrecută împreună.”
Acoperim oglinzile din casă cu o pânză albă atunci când moare cineva? Ce este slujba stâlpilor? Este bine să spargem un vas atunci când cel trecut la Domnul este scos din casă pentru a fi dus la biserică? Dezlegăm panglica cu care sunt legate picioarele mortului atunci când preotul citește rugăciunea de dezlegare? Nu este bine să se facă înmormântări lunea pentru că astfel vor muri toți din casă? Dăm „peste groapă”, de pomană, o plapumă, perne sau o găină vie? Ce se întâmplă cu cei care mor în Săptămâna Luminată? Este diferită slujba înmormântării pentru copiii trecuți la Domnul până la vârsta de șapte ani? Ce rol joacă banii în tradiţiile populare legate de înmormântare? Ce sunt vămile văzduhului?
Cultul morților trezește sute de întrebări și nedumeriri. Ne-au dovedit-o cele două seri catehetice organizate pe această temă. Pentru a evita confuziile, dar și superstițiile care nu au legătură cu credința ortodoxă, vom aborda această temă și în cadrul întâlnirii de pe 8 februarie.
Vă așteptăm luni, de la ora 19.00!
Proiectul Serilor catehetice (în fiecare luni, de la ora 19:00) se conturează tot mai frumos, de la o săptămână la alta. Încercăm să ne împlinim vocația și chemarea de paraclis universitar, dar ne dorim să avem nu doar tineri în mijlocul nostru, ci pe oricine este interesat să înțeleagă mai bine credința ortodoxă și viața Bisericii.
Pe 1 februarie continuăm discuțiile despre cultul celor adormiți. Tema a fost dezbătută la seara catehetică din 18 ianuarie, însă, ținând cont că numărul întrebărilor dumneavoastră a fost foarte mare, iar timpul nu ne-a permis să oferim tuturor răspunsuri, am considerat că o nouă întâlnire pe această temă este mai mult decât necesară.
Nu uitați că, la fiecare seară catehetică, cea mai bună întrebare adresată pe Facebook – legată de tema anunțată – este premiată.
Vă așteptăm!
„Toată firea omenească au covîrşit-o cei trei cu darurile lor cele multe şi mari . . .”
Pe 25 ianuarie, în cadrul serilor catehetice de la Biserica „Sfântul Dumitru”, îi vom evoca pe Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Trei tineri vor expune, pe scurt, vieţile acestor mari teologi, iar apoi va fi abordată câte o temă din scrierile lor. Informații suplimentare veți găsi pe pagina de Facebook – Revista Dimitrios. Nu uitați că, la fiecare seară catehetică, cea mai bună întrebare adresată pe Facebook este premiată.
Sfinții Trei Ierarhi sunt pomeniți de Biserica Ortodoxă pe 30 ianuarie, însă ei sunt prăznuiți și separat în decursul lunii ianuarie: 1 ianuarie – Sfântul Vasile cel Mare, 25 ianuarie – Sfântul Grigorie Teologul şi 27 ianuarie – Sfântul Ioan Gură de Aur. Pentru a recunoaşte importanţa operei celor trei mari ierarhi pentru teologia ortodoxă, la Congresul Facultăţilor de Teologie din Atena din anul 1936 s-a hotărât ca ei să devină patronii spirituali ai instituţiilor de învăţământ teologic din întreaga lume.
Vă invităm să îi cunoaștem mai bine, luni, de la ora 19:00!
Luni, 18 ianuarie, ne întâlnim la o nouă Seară catehetică. Vom vorbi despre cultul celor trecuți la Domnul, despre credințe și superstiții legate de cei adormiți și de slujba de înmormântare, despre tradiția Bisericii și „tradiția locului”. Așteptăm întrebările dumneavoastră pe pagina noastră de Facebook, Revista Dimitrios. Ca și la precedenta întâlnire, vom premia, în cadrul serii, cea mai interesantă întrebare.
Vă așteptăm luni, de la ora 19:00!
Luni, 11 ianuarie, va avea loc prima seară catehetică din acest an. Pornind de la Molitfele Sfântului Vasile și nenumăratele cereri de dezlegări, precum și de la superstițiile legate de 2016 (an bisect), vom răspunde întrebărilor dumneavoastră din domeniul superstițiilor, supozițiilor și senzaționalului mistic. Ni le puteți adresa pe pagina de facebook a bisericii, Revista Dimitrios. Cea mai bună întrebare vă fi premiată luni seară.
Vă așteptăm cu bucurie! Luni, 11 ianuarie, ora 19.
În România, şase copii sunt diagnosticaţi cu cancer în fiecare săptămănă. Doi dintre ei mor în mai puţin de trei ani de la începutul tratamentului, iar rata mortalității este efectul atât al unei diagnosticări târzii, cât și al tratamentului întrerupt de lipsa aparaturii sau a citostaticelor. Ministerul Sănătății nu are o statistică oficială, dar potrivit datelor adunate de ONG-uri numai în ultimii 5 ani au fost diagnosticați 1.600 de copii. Statisticile nu spun însă nimic despre suferința lor și a familiilor lor.
Cum se poate diagnostica această boală la copii? Cum luptă cei mici cu o boală incurabilă? Cât de mult îi afectează chimioterapia și cum percep ei ceea ce li se întâmplă? Ce le oferă acestor copii sistemul de sănătate românesc și cum îi poate ajuta Biserica?
Vom afla răspunsuri luni, 30 noiembrie, de la ora 19:00, la Seara Catehetică. O vom avea alături pe Dna Olga – Rodica Cridland, președintele Asociației P.A.V.E.L. – Asociația părinților cu copii bolnavi “Primind Ajutor Viața Este Luminoasă”.
Vă așteptăm!
Biserica Sfântul Dumitru-Poștă 