Pr. Paroh Dr. Mihai Gojgar

La finalul anului bisericesc și după organizarea AuGUSTeriei, evenimentul caritabil al verii din Parohia „Sfântul Dumitru-Poștă”, împărtășesc cu dumneavoastră câteva gânduri, sentimente, trăiri recente.
Călătoria în timp nu reprezintă doar un deziderat al umanității, o fantezie menită să împlinească visările multora care consideră că ar fi trebuit să se nască în altă perioadă, că s-ar fi văzut prinți, cavaleri, oameni de stat. Nu includem aici pe cei care, adepți ai teoriilor despre reîncarnare, sunt siguri că au fost altceva în altă viață, în alt timp; fragilitatea acestor opinii o vom trata în alt loc, în viitor. Mai spunem și că, într-o covârșitoare majoritate, toți susținătorii metempsihozei ori ai tânjirii după alt veac în care să fi trăit își asumă doar poziții providențiale, oficiale ori importante în ierarhia socio-culturală. Nu îmi aduc aminte de nimeni care să fi spus că a fost într-o viață anterioară plugar, măcelar, măturător sau cerșetor. Și, evident, nimeni nu și-a exprimat dorința practicării unui astfel de rol în altă epocă.
Dar viața nu e o poveste în roz, bleu cu picuri de magenta și soare. Cotidianul ne oferă o cromatică diversă, pe care, de altfel, ochiul minții noastre nici nu o poate discerne cu precizie. Daltonismul sufletesc se constată când încurcăm binele și răul, valorile, lucrurile importante. Ne aflăm, uneori, când deschidem pleoapele unui nou răsărit, în fața unui tablou nedeslușit, în culori indecise. Cum putem folosi un timp care trece, indiferent de capacitatea oftalmică a inimilor noastre?
Călătoria în timp se petrece. Da, punct. Se petrece. În fiecare clipă î- naintăm. Spre ce? Asta știe fiecare. Sau..ar trebui să știe…Destinația fixată de Dumnezeu fiecăruia dintre noi este Raiul. O chemare la El, prin întâlnirea cu semenii. Viața în Biserică, comunicarea pe orizontală și pe verticală, călătoria în timp și spre sine. O călătorie cu mai mulți. Știm, oare, sau coabităm în aceleași compartimente? Mi se pare că pacea cu semenii, buna conviețuire înseamnă prima treaptă a urcușului nostru spre Dumnezeu. Atât de greu, însă, atât de greu….