De Alexandra Mariana Nicolaescu auzim cu toții atunci când vine vorba despre acțiunile sociale ale parohiei noastre, fiind persoana către care sunt îndrumați fie cei care au nevoie de ajutor, fie cei care vor să ofere ajutorul. După încheierea târgului de bucate tradiționale, AuGUSTeria, am stat puțin de vorbă cu Alexandra.
– Cum a fost această a doua ediție a târgului din curtea Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”?
– Târgul a fost un test al răbdării și al rezilienței noastre, munca a fost dublă față de anul trecut și am avut momente în care am crezut că nu le pot pune pe toate cap la cap ca organizator. Nu am studii sau seminarii de organizator și a trebuit să învăț din mers ce înseamnă coordonarea. Sunt bucuroasă că eforturile celor implicați au fost în cele din urmă răsplătite și putem asigura ce ne-am propus copiilor din acest program cu rechizitele. Mulțumim tuturor celor care ne-au fost aproape!
– Să vorbim puțin despre tine. De ce Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”?
– Primii pași către comunitatea Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă” i-am făcut în vara anului 2012. Căutam un răspuns sau mai bine zis un îndrumător, într-o perioadă mai grea a vieții mele. L-am găsit pe Părintele Mihai și m-am oprit aici.
– De ce asistență socială?
– Asistența socială pot spune că m-a ales pe mine și nu invers. E drept că întotdeauna am simțit nevoia să fac ceva bun în lumea mea și a altora din jurul meu. Dar în mintea mea de copil, jertfa pentru alții credeam că este similară misiunilor umanitare din Africa, despre care vedeam știri la televizor. În mai 2012, m-am trezit la locul de muncă cu un copil abandonat, o fată autistă de 12 ani cu mari probleme sociale și de sănătate. Am ajuns la poliție și am fost nevoită să mă trezesc la realitatea adevărată, nu cea văzută până în acel moment. Un coleg de muncă, Silviu, m-a încurajat să încerc Facultatea de Teologie Ortodoxă la specializarea „Asistență Socială”.
– În fine, de ce Asociația Umanitară Tadeu?
– Asociația Umanitară Tadeu este doar o urmare firească a dorinței de a lăsa ceva în urmă și de a ajuta, înfiripată din copilărie și întărită în cei cinci ani de facultate. De fapt, ideea a fost și este de a arăta oamenilor că împreună putem face lucruri mari, fiecare contribuind cu „puținul” lui.
– Numește trei sfinți care înseamnă mult pentru tine.
– Maica Domnului – pentru că îi port numele și pentru că mereu am simtiț-o aproape. Sfânta Filofteia – pentru că mama, deși nu era credincioasă, s-a închinat ei când era însărcinată în 3 luni cu mine. Sfântul Nectarie – pentru că ne ocrotește din 2011 și ne-a ajutat în timpul bolii mamei mele, cancer.
– Pentru final, trei dorințe: ce îți dorești pentru Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”?
– Pentru Biserica noastră dragă, „Sfântul Dumitru-Poștă”, îmi doresc mai multă dragoste și pace între membrii ei. Mai mulți voluntari ce pot învăța mult din jertfelnicia Părintelui Paroh Mihai Gojgar. Puterea unei comunități cred că stă în coeziunea ei și dragostea ce o leagă.
– Pentru Asociația Umanitară Tadeu?
– Asociația Umanitară Tadeu să devină un loc unde oamenii să-și amintească ce înseamnă cu adevărat să fii OM. Cei ajutați de noi să fie mesagerii valorilor creștine și să promoveze modul în care poți ajuta un om fără să-i scazi din valoare, scoțându-i în evidență potențialul și depășind criza împreună cu specialiști și oameni calzi.
– Iar pentru tine?
– Să-mi pot îndeplini sarcinile date de Dumnezeu atât în viața personală, cât și în asistența socială, cu răbdare și fără deznădejde din cauza piedicilor întâmpinate.

Dr. Sultana-Ruxandra Polizu
Expert restaurator pictură

Conform organizării lucrărilor de conservare-restaurare pe care le-am gândit de la începutul proiectului nostru, la mijlocul lunii august 2018, vom finaliza icoanele din registrul prăznicarelor, apostolilor și proorocilor, în număr de 21. De menționat că icoanele praznicelor sunt pictate câte două scene pe același blat de lemn. Ne aflăm în lucru, spre finalizare, cu Crucea și icoanele celor două molenii, unde zonele de lipsuri ale elementelor decorative colaterale lipseau și au trebuit refăcute conform cu aspectul originar, în aceeași tehnică și manieră de lucru. Părțile care lipseau au fost sculptate în lemn de tei uscat și stabilizat, fixate la locul lor, grunduite și am luat hotărârea integrării lor cromatice în tehnica „tratteggio pe formă”, manieră de lucru care ne permite vizualizarea intervenției de la o distanță mică și este perfect integrată vizual de la distanță mai mare, astfel respectând unul dintre principiile restaurării științifice – lizibilitatea intervențiilor. Am ales să nu abordăm metoda poleirii cu foiță de aur pe strat de bolus pentru suprafețele sculptate și puse în operă de noi, tocmai pentru a ne apropia cât mai mult de principiul intervenției minimale pe obiectul de artă. Prezentarea estetică la icoane s-a făcut prin „metoda imitativă”, mărturie a intervențiilor noastre fiind documentația scrisă, fotografică și cea desenată (relevee).
În același timp, am preluat icoanele împărătești la atelier, le-am îndepărtat ferecăturile din argint ale secolului al XIX-lea, le-am desprăfuit față – verso și le-am tratat împotriva insectelor xilofage care au creat un atac activ în acest moment. Icoanele au fost bine împachetate și vor trebui să stea o perioadă de timp înfoliate, până la inactivarea atacului de carii. Deși și celelalte icoane au fost tratate în același mod, am observat că tratamentul prin injectare în orificiile de zbor nu a fost 100% eficient, și atunci am gândit o re-tratare a lor prin metoda anoxiei, tratament pe care îl vom aplica cu ajutorul colegilor fizicieni de la Institutul de Optoelectronică INOE 2000. Același tratament îl vom folosi pentru întregul iconostas în perioada următoare. De menționat că alegerea acestei metode de tratament este o premieră pentru tratarea unui iconostas în București, metoda fiind parțial folosită în tratarea iconostasului brâncovenesc de la Mânăstirea Tismana.
O preocupare a noastră în această perioadă a fost și cercetarea icoanelor, înainte de a fi predate către beneficiar, întrucât sunt ocazii foarte puține în care să avem icoanele atât de aproape, să le studiem aprofundat și ne-am dorit să nu irosim această ocazie. Datele cercetării pot fi de folos istoricilor de artă pentru datări, încadrări mai exacte, cercetări aprofundate, dar și nouă, restauratorilor, pentru determinări de tehnică de lucru, de execuție, de materiale constitutive. Prin metoda difracției de raze X efectuată pe 13 zone diferite de pe icoane, am stabilit cu exactitate pigmenții folosiți la execuția lor, și anume: albastru organic, alb de plumb, cinabru, alb de zinc, violet organic, verde crom, verde de pământ, albastru cobalt, foiță de aur și poleitură suprapusă pe bază de foiță de schlagmetal. Nu în ultimul rând, așteptăm rezultatul radiografierii a cinci icoane ale iconostasului plus una dintre molenii, unde am presupus și s-a confirmat științific că există straturi suprapuse de pictură, executată în diferite etape istorice. Rodul cercetării alături de colegii noștri va fi, cu siguranță, publicat la finalul restaurării când vom putea trage concluziile.
Începând cu luna septembrie 2018, vom începe intervențiile de conservare-restaurare în biserică, pe schelă. Vom încerca să desprindem elementele decorative sculptate, aplicate și să le tratăm la atelier, dar o bună parte a muncii de îndepărtare a poleiturilormetalice de la intervențiile anterioare se va desfășura in situ.

Bogdan Nicolaescu

Lucrările de conservare și restaurare ale iconostasului Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”, începute anul acesta, sunt preconizate a se încheia în toamna anului viitor, când se vor împlini 200 de ani de la terminarea lucrărilor de construcție a noii întruchipări a „bisericii de jurământ din mahalaoa lui Sfeti Dimitrie” în 1819.
Începută în 1807, la inițiativa Episcopului Buzăului, Costandie Filitti, și continuată sub oblăduirea urmașului acestuia, episcopul Gherasim Rătescu, construcția bisericii este realizată în stilul neoclasic de factură germană (austriacă). În cei aproape 200 de ani de existență, Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă” a avut multe de îndurat: „Focul cel mare” din 1847 afectează acoperișul și o parte din interior, pentru ca, 70 de ani mai târziu, biserica să fie practic abandonată și propusă spre demolare, dar fiindu-i, mai apoi, dat să treacă și prin două mari cutremure, în 1940 și 1977. Lucrările de reparații care au avut loc după aceste momente de cumpănă ale existenței bisericii au avut repercusiuni și asupra picturii interioare, ca și asupra catapetesmei.
Echipa de restauratori condusă de doamna Sultana-Ruxandra Polizu se luptă de câteva luni cu urmările diferitelor intervenții făcute de-a lungul ultimei jumătăți de veac asupra catapetesmei, care au produs modificări ale aspectului originar al acesteia și pentru recuperarea căruia se depun acum eforturi.
Eforturi se cer și din partea noastră, a celor care iubesc această biserică, deoarece este crucial ca lucrările să meargă fără întrerupere, aceasta necesitând o finanțare continuă. Orice ajutor este important, iar acțiunea de salvare a bisericii dusă de Ioan C. Filitti după anii Războiului pentru întregirea neamului românesc (1916-1919) trebuie să ne stea în fața ochilor ca un exemplu de urmat pentru a putea trăi bucuria de a fi ctitor.

Alexandra-Mariana Nicolaescu

Repede a trecut un an și iată că ne pregătim deja de a doua ediție a târgului tradițional dedicat sprijinirii, cu fondurile obținute, copiilor cu nevoi sociale aflați în prag de școală. La fel ca în 2017, vom alege copii de la sate cu rezultate școlare bune și foarte bune, dar care întâmpină dificultăți financiare.
Ideea acestui târg a apărut ca răspuns la tristețile bunicilor sau părinților, întâlniți în perindările noastre sociale la sate sau în Capitală, legate de cheltuielile de școală însemnând haine, rechizite, încălțăminte și alte nevoi ale copiilor. Costurile pentru pregătirea copilului de școală depășesc deseori bugetul unei familii cu venituri foarte mici.
Anul trecut, cu ajutorul voluntarilor și al celor care au achiziționat produsele noastre, am pregătit pentru școală douăzeci de copii. Nu am schimbat viața lor în totalitate, dar am reușit ca, măcar pentru o perioadă, să le ridicăm o parte din greutăți. Am avut și surprize, și provocări, am întâlnit oameni cu povești în spate și am învățat sa oferim oamenilor darurile noastre. Și, mai ales, fiecare dintre noi, cei care au participat fie ca organizatori, fie ca vizitatori, a plecat cu ceva nou acasă.
Un profesor de facultate îmi spunea că nu este ușor să faci bine și, într-adevăr, este greu, mereu apar piedici și probleme. Dar împreună putem schimba greutățile oamenilor din jurul nostru sau tristețea unui copil în zâmbet.
Cazurile ne sunt prezentate de profesori, asistenți sociali, preoți sau voluntari ce au contact cu copiii și familiile lor. Selecția acestora se face în funcție de venituri și situația socio-economică a familiei.
Vă așteptăm cu drag și anul acesta la întâlnirea noastră ce va avea loc la sfârșitul lunii august pentru a aduce zâmbete pe chipurile altor copii încercați și fără posibilități materiale!