Interviu realizat de Ionelia Olteanu

În lumea copiilor, totul este așa cum a fost lăsat de Dumnezeu. Orice lucru mic, pentru ei, are o însemnătate diferită, iar frumusețea iese la iveală din simplitate. După ce am intervievat un copil inteligent, am rememorat cu dor și plăcere toată copilăria minunată pe care am trăit-o. Trebuie să recunosc, eram puțin temătoare cu privire la acest interviu, dar orice urmă de îndoială a dispărut în momentul în care am văzut cât de dornic este acest copil să vorbească și să își demonstreze inteligența.

Iordan Nicolae Eduard, așa s-a prezentat puștiul entuziasmat de faptul că trebuie să acorde un interviu și să vorbească despre el. La cei aproape 10 ani, pe care îi împlinește anul acesta în octombrie dă dovadă de o maturitate pe care nu mi-a mai fost dat să o întâlnesc. Din septembrie, o să înceapă clasa a IV-a și, așa cum avea să îmi mărturisească, primii trei ani de școală au trecut ușor. Privește, însă, temător spre viitor, mai exact spre clasa a V-a, despre care a auzit că o să fie mai dificilă decât precedentele. Curajul de care dă dovadă Nicolae nu îl împiedică să fie convins că se va descurca, oricât de greu i s-ar părea. Pentru că vorbea cu atâta entuziasm și energie despre școală, nu puteam să nu îl întreb ce materie îi place cel mai mult. Fără să stea pe gânduri, mi-a răspuns: matematica. Surprinzător, m-am gândit. Atunci când eu aveam 10 ani, făceam orice era necesar ca să evit această materie, deși era clar că nu pot să scap de ea. Ca orice copil de vârsta lui, Nicolae a avut un răspuns foarte bine conturat la întrebarea ,,Ce vrei să te faci când o să fii mare? Deși a avut două variante (doctor și jucător de snooker), cea asupra căreia s-a decis, m-a surprins: jucător de snooker. Bineînțeles, că în capul meu a înflorit întrebarea: ce o fi ăla snooker? Nu m-am putut abține, așa că l-am întrebat. Mi-a explicat cu foarte multă răbdare, de parcă aș fi avut parte de o demonstrație în fața ochilor. Este, de fapt un sport, ale cărui taine a reușit să le afle de la televizor. Dacă îmi plăcea să cred că sunt la curent cu toate preocupările moderne ale copiilor din zilele noastre, ei bine,  am înțeles că m-am înșelat.

Am revenit la subiectul care mă interesa, de fapt, și anume, școala. Mi-a mărturisit că îi place mai mult să citească decât să scrie, pentru că acest lucru constituie, pentru el, un efort destul de consistent. Nu se dă, însă în lături de la nimic și își face cu sârguință temele, oricât de grele i s-ar părea, drept dovadă că a terminat anul școlar precedent al IV-lea cel mai bun din clasă. I-am observat spiritul competitiv, dorindu-și să ajungă cât mai sus. ,,Nimeni nu mă oprește! ”, asta este deviza unui copil de 10 ani, în anul 2017. Viitorul sună bine ! Pentru că știam că are și o surioară, l-am întrebat mai multe despre cum se înțelege cu ea. Mi-a mărturisit că o iubește foarte mult, pentru că s-a rugat ani la rândul să o aibă, iar visul i s-a împlinit. Deși se bucură foarte mult de această perioadă a vieții lui, cât se poate de simplu, se pare că Nicolae este la curent cu tot ceea ce înseamnă noua tehnologie. Am rămas surprinsă atunci când mi-a mărturisit că vrea să își facă un canal de YouTube pe care să posteze constant și să strângă abonați. Pentru că l-am văzut atât de sociabil și prietenos, nu aveam cum să nu îl întreb despre relația pe care o are cu colegii de la școală. Așa cum mă așteptam, ea presupune prietenii cu o perspectivă îndelungată.

Scopul interviului meu a fost să aflu cât mai multe despre Nicolae. Își dorește foarte mult să înceapă școala, pentru că s-a plictisit acasă. Printre mărturisirile lui despre colegi, mi-a spus un lucru care m-a impresionat profund: ,,Degeaba ești bogat, dacă nu ești educat. Mai bine să fii sărac, dar să fii cuminte la școală și să te pui cu burta pe carte. Când o să fii mare, o să ajungi, cu siguranță, acolo unde îți dorești”. De la câți copii de 10 ani ați mai auzit asta? Acest lucru mi-a oferit ocazia potrivită de a-l întreba dacă la el la școală se fac diferențe între copiii bogați și cei cu o stare materială precară.

,,Nu, deși sunt situații în alte clase. Cine nu are bani, este împins și bătut de colegi”, mi-a răspuns. L-am întrebat cum ar reacționa dacă ar fi în situația asta și mi-a mărturisit că nu ar sta în preajma lor. Din teama de a nu-l stânjeni, am evitat să îi pun întrebări mai delicate despre situația lui materială. Dar, până la urmă, acest lucru nici nu a mai contat. Sunt mai mult decât convinsă de faptul că s-ar bucura foarte mult să primească cele necesare pentru a începe școala cu dreptul. Maturitatea lui Nicolae m-a impresionat foarte tare și m-a făcut să mă gândesc mai bine la lucrurile care contează cu adevărat. E minunat să vezi realitatea prin ochii unui copil. Blândețea și, totodată, curajul energicului Nicolae mi-au indus o stare de optimism și bucurie. L-am tratat ca pe un om mare. M-a ajutat să îmi fac ordine în gânduri și să realizez că fiecare etapă din viață te ajută să crești, indiferent de vârstă.