Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR

«Mai pot să nădăjduiesc? Împărăţia morţii este casa mea, culcuşul meu l-am întins în inima întunericului. Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele!»

(Iov 17, 13-14).

Nimic nu mi se pare mai dureros astăzi decât sentimentul neputinţei, atunci când îl încercăm sau îl simţim la cei din jur. Ce este eşecul, social, şcolar, profesional, dacă nu expresia văzută a unei încercări fără nădejde sau a lipsei de luptă? Obişnuim să îi judecăm pe cei care cad în greşeală ori care nu se pot dezlipi de o obişnuinţă rea, zicând că nu au ambiţie, nu au putere, nu vor să scape de problema lor. Dar ei sunt ca Iov, cel ce striga de pe grămada de gunoi şi de dispreţ, motto-ul acestui articol. Nu mai cred, nu mai speră, nu văd decât groapa. Cel care se agaţă de antidepresive şi orice obiect în căderea lui pe caldarâmul fricii, cel care se îneacă în alcool şi privirile dure ale celor din jur, cei care aud sunetul disperat al foamei şi gălăgia abundenţei altora. Săracul, omul trist „nădăjduieşte în Domnul”, dar mulţi râd de nădejdea lui (Ps. 13, 6); batjocoritorii îşi ancorează încrederea în aur (Iov 31, 24) şi uită de Cel care i-a scos din pântece (Ps. 21, 9). Nu, nu medicul ne scoate spre primul ţipăt, ci Dumnezeu ocroteşte viaţa noastră mereu, e „turn de tărie în faţa vrăjmaşului” (Ps. 60, 3), Cel care ascultă rugăciunile noastre şi e „nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor de pe mare departe” (Ps. 44, 6).

Cum apare nădejdea? Aflăm din aceşti psalmi, dintr-un singur verset de unde descoperim şi soluţia fericirii: „Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase” (Ps. 39, 6). Deci, privirea firescului, a frumuseţii naturale dăruite de Dumnezeu aduce speranţa în Creator, în Cel ce a făcut cerul şi pământul. Cu acest gând în minte, fericirea, în cromatica pământească, devine accesibilă. Altfel, nici un curs, nici un coach, nimic nu ne poate ajuta; nici măcar absolutizarea propriilor noastre forţe, pentru că Regele Solomon sfătuieşte aşa: „Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta” (Pilde 3, 5). Da, mai ales în situaţiile complicate, grele, în care duşmănia se întrupează în chipuri odioase şi în oameni trişti şi bolnavi de mândrie: „Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine eşti tu, ca să te temi de un muritor şi de un om de rând care trece ca iarba?” (Isaia 51, 12). Cum să nu te înfioare cuvântul de mai sus? Cum să nu prinzi putere de la El? Dacă Domnul vrea, totul e posibil.

Scenariile negative curg zi de zi, anticipările pesimiste fac rating teribil, căutăm mai degrabă perorația veninoasă și amenințătoare a profeților de ocazie cu debit verbal amazonian. Îi privim și îi admirăm, ne schimbăm planurile în funcție de ce spun ei. Hm!, departe de sfatul Ecclesiastului: „Dacă vezi un om care se zorește la vorbă, atunci pentru un nebun e mai multă nădejde decât pentru el” (Ecc. 29, 20).

Cât de puţini sunt aceia care îşi spun, înainte de somn: „Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat” (Ps. 4, 8). Dar numărul poate crește. De aceea, amintim și primim binecuvântarea Sfântului Apostol Pavel, pe care îl vom sărbători, alături de Sfântul Apostol Petru, la sfârșitul postului, pe 29 iunie: „Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom. 15, 13).

„Iată mijloacele care garantează nădejdea creștină: rugăciunea, mai cu seamă cea deasă, mărturisirea sinceră a păcatelor, când ne rugăm, citirea deasă a Cuvântului lui Dumnezeu și mai ales împărtășirea cât mai deasă cu De-viață-făcătoarele Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos.” (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Monica DAMIAN

«În lume necazuri veţi avea», ne spune Mântuitorul, însă  trebuie să avem răbdare și nădejde în milostivirea lui Dumnezeu și astfel, cu ajutorul Lui, vom birui. El ne ajută în orice încercare: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18, 27). Pentru a întări cele spuse, relatăm, în cele ce urmează, o povestioară a Părintelui Vlad Pimen:

Într-o zi, aşteptam trenul în gară. După câteva minute văd că se apropie de mine o femeie şi după ce a luat binecuvântare, m-a întrebat de la ce mănăstire sunt. Apoi, după ce am vorbit puţin, mi-a povestit cum s-a întors ea la Dumnezeu. În timp ce lacrimile au început să-i curgă, mi-a zis: „Părinte, eu am fost atee şi membră de partid. Lucram la un birou şi nu voiam să aud de Dumnezeu. Îmi plăcea să-mi trăiesc viaţa. După o perioadă de timp, m-am îmbolnăvit şi am ajuns într-o stare critică. Aveam un fel de paralizie psihică şi nu mai puteam face nimic. Trebuia să fiu îngrijită ca un copil. Această stare m-a dus la deznădejde. Într-una din zile n-am mai rezistat şi m-am hotărât să mă sinucid. Mi-am ridicat ochii minţii spre cer şi am zis: «Doamne, dacă într-adevăr exişti, Tu poţi să mă scapi, altfel îmi voi curma viaţa, aşezându-mă pe linia ferată şi aşteptând primul tren. Aşa nu mai vreau să trăiesc!».

S-a întâmplat ca acest tren să fie acceleratul Iaşi-Timişoara. Zicând aceste cuvinte, m-am dus la o distanţă oarecare de gară, ca să nu fiu văzută de nimeni şi m-am aşezat pe linia ferată, întinsă pe şine, cu faţa în sus. După câteva clipe, a venit acceleratul cu toată viteza şi când s-a apropiat de mine, l-am văzut că s-a ridicat la jumătate de metru deasupra mea şi a trecut tot trenul prin aer. După ce a trecut, mi-am dat seama de minunea care s-a petrecut cu mine şi m-am cutremurat. Am rămas vie şi nevătămată. Am început să plâng în hohote şi, sculându-mă, m-am dus acasă. De atunci, m-am făcut sănătoasă şi m-am apropiat de Dumnezeu.

Așadar, orice ni s-ar întâmpla, să nu deznădăjduim, necazurile și bolile fiind îngăduite de Dumnezeu pentru întărirea credinței şi „stingerea păcatelor trecute sau spre îndreptarea neatenţiei prezente sau spre ocolirea păcatelor viitoare” (Sfântul Maxim Mărturisitorul). Să ne rugăm lui Dumnezeu, Maicii Domnului și sfinților cu credință și cu nădejdea că cererile noastre se vor împlini.

Biserică ortodoxă din Niceea descoperită în Turcia. Arheologii turci au descoperit o basilică scufundată sub lacul Iznik. Descoperirea a fost făcută după ce s-au realizat fotografii deasupra lacului și s-a observat o structură la 20 de metri de marginea lacului (aparatorul.md).

În satul Dalga din Egipt, musulmanii au împușcat un creștin chiar în fața fiului său. După ce l-au omorât, l-au târât cu un tractor, mutilându-i corpul. Martiriul creștinului este povestit de însuși fiul său care a asistat la toate supliciile (shoebat.com).

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Polonia a decis introducerea în calendarul ortodox polonez a unui număr de 40 de sfinți români canonizați din anul 1950 până astăzi (pravoslavie.ru).

Ofamilie de români ortodocși din Ostia, Italia, s-a trezit cu Papa la ușă. „Deranjez? Sunt Francisc!”,  le-a spus după ce a sunat personal la ușa locuinței lor. Papa  le-a făcut cadou tuturor un rozariu și s-a rugat cu ei (gazetaromaneasca.com).

(ruinele unei Biserici Ortodoxe la Niceea, Iznik,Turcia)

Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR

«Să-ţi scrii pe inimă: cine se înstrăinează de Sfintele Taine, acela este fără har, adică nu îl are pe Duhul Sfânt. Iar cine nu îl are pe Duhul Sfânt, acela nu este al lui Hristos» (Sfântul Teofan Zăvorâtul, 1815-1891).

A vorbi despre Duhul Sfânt fără a-L avea pe Duhul Sfânt ţine de inutilitate, de nesăbuinţă, chiar. Cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi se împărtăşeşte prin Hristos în Biserică. Un dialog pe tema Mângâietorului poate să apară între inimile celor care gătesc locaş Porumbelului de la Iordan în ei înşişi. Şi, poate şi mai bine, celor care nu gătesc locaş, ci se deschid pentru a-Şi face El Însuşi locaş, unde şi cum voieşte, în noi, spre plinirea celor slabe şi neputincioase ale noastre, aşa cum spunem în rugăciunea închinată Lui, Împărate Ceresc, sau cum cerem în slujba din ziua Sfintei Treimi: „Dumnezeule, Sfinte Duhule, Care tuturor împarţi darurile Tale şi toate le faci cu voia, suflă şi întru noi Darul Tău cel purtător de lumină”.

La Pogorârea Duhului Sfânt, limbi de foc au venit deasupra ucenicilor Domnului, încât ei au putut grăi în toate limbile pământului. Au reuşit să găsească mijloacele de a ajunge la sufletele tuturor. Ei, cei neînvăţaţi, s-au făcut înţeleşi de toţi. Deci, Rusaliile reprezintă şi un simbol al păcii dintre oameni, dintre popoare. „Pacea oamenilor depinde de măsura în care ei se regăsesc în Duhul Adevărului, este deci înainte de toate o problemă spirituală, chiar dacă ea se manifestă pe plan politic, social, economic, cultural, educativ ori moral. Toate problemele oamenilor sunt probleme de conştiinţă, iar conştiinţa nu-şi află pacea decât în domeniul religiosului” (Valeriu Gafencu).

Atunci, dacă toate problemele se pot rezolva pe tărâmul religiosului, concluziile sunt simple: dobândirea Duhului Sfânt înseamnă pacea mult-dorită: cu noi înşine şi cu semenii. Este vorba de situaţia pe care o descrie poetul Traian Dorz: „Ferice de cei ce sunt surzi la zgomotul lumii, dar aud şoapta dulce a Duhului Sfânt”. Prin cele şapte Sfinte Taine, Izvorul de Viaţă ne întăreşte, însufleţeşte, bucură şi înfrăţeşte. Nădăjduim să experiem acest gând împreună, în Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”.

Un cleric saudit a cerut FIFA să interzică semnul Crucii după marcarea golurilor. Mohamad Al-Arefe, teolog islamist în cadrul Universitatii musulmane King Saud din Riad, a lansat această propunere prin intermediul contului său de Twitter (sport.hotnews.ro).

Duminică, 14 mai 2017, moaștele Sfintei Împărătese Elena, împreună cu un fragment din lemnul Sfintei Cruci, au fost aduse din Italia în Atena (Grecia), spre închinare. Este pentru prima oară când moaștele părăsesc Italia, de la Cruciade până în prezent (doxologia.ro).

În Armenia, se va construi Arca lui Noe la dimensiunile originale prevăzute în Biblie. Replica Arcei se va zidi din beton căptușit cu lemn pe un vârf din Muntele Ararat, munte unde se spune că s-a oprit Arca lui Noe după potop (pravoslavie.ru).

În data de 5 mai a.c., s-au descoperit moaștele unui nou sfânt pe tărâm american. La Mănăstirea Sfântul Sava din Libertyville (Illinois) a avut loc procesul de deshumare în prezența episcopului locului. În timpul deshumării, se cânta „Hristos a înviat” și o mireasmă plăcută  a cuprins întreg locul. Sfântul Mardarie a fost găsit neputrezit; acesta va fi canonizat în luna iulie a.c. (stsavamonastery.org).