Monica DAMIAN

«În lume necazuri veţi avea», ne spune Mântuitorul, însă  trebuie să avem răbdare și nădejde în milostivirea lui Dumnezeu și astfel, cu ajutorul Lui, vom birui. El ne ajută în orice încercare: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18, 27). Pentru a întări cele spuse, relatăm, în cele ce urmează, o povestioară a Părintelui Vlad Pimen:

Într-o zi, aşteptam trenul în gară. După câteva minute văd că se apropie de mine o femeie şi după ce a luat binecuvântare, m-a întrebat de la ce mănăstire sunt. Apoi, după ce am vorbit puţin, mi-a povestit cum s-a întors ea la Dumnezeu. În timp ce lacrimile au început să-i curgă, mi-a zis: „Părinte, eu am fost atee şi membră de partid. Lucram la un birou şi nu voiam să aud de Dumnezeu. Îmi plăcea să-mi trăiesc viaţa. După o perioadă de timp, m-am îmbolnăvit şi am ajuns într-o stare critică. Aveam un fel de paralizie psihică şi nu mai puteam face nimic. Trebuia să fiu îngrijită ca un copil. Această stare m-a dus la deznădejde. Într-una din zile n-am mai rezistat şi m-am hotărât să mă sinucid. Mi-am ridicat ochii minţii spre cer şi am zis: «Doamne, dacă într-adevăr exişti, Tu poţi să mă scapi, altfel îmi voi curma viaţa, aşezându-mă pe linia ferată şi aşteptând primul tren. Aşa nu mai vreau să trăiesc!».

S-a întâmplat ca acest tren să fie acceleratul Iaşi-Timişoara. Zicând aceste cuvinte, m-am dus la o distanţă oarecare de gară, ca să nu fiu văzută de nimeni şi m-am aşezat pe linia ferată, întinsă pe şine, cu faţa în sus. După câteva clipe, a venit acceleratul cu toată viteza şi când s-a apropiat de mine, l-am văzut că s-a ridicat la jumătate de metru deasupra mea şi a trecut tot trenul prin aer. După ce a trecut, mi-am dat seama de minunea care s-a petrecut cu mine şi m-am cutremurat. Am rămas vie şi nevătămată. Am început să plâng în hohote şi, sculându-mă, m-am dus acasă. De atunci, m-am făcut sănătoasă şi m-am apropiat de Dumnezeu.

Așadar, orice ni s-ar întâmpla, să nu deznădăjduim, necazurile și bolile fiind îngăduite de Dumnezeu pentru întărirea credinței şi „stingerea păcatelor trecute sau spre îndreptarea neatenţiei prezente sau spre ocolirea păcatelor viitoare” (Sfântul Maxim Mărturisitorul). Să ne rugăm lui Dumnezeu, Maicii Domnului și sfinților cu credință și cu nădejdea că cererile noastre se vor împlini.