Florina ILIE

Parohia „Sfântul Dumitru-Poştă” a iniţiat, în data de 28 mai 2017, un nou program artistic ce se va desfăşura în fiecare duminică, începând cu ora 12, în curtea bisericii: cursuri de pictură. Acestea reprezintă o invitaţie la momente de zâmbete colorate, de exprimare a noastră în culori sau, pur și simplu, la un exercițiu de eliminare a stresului. Sub îndrumarea doamnei profesor Delia Orman, am parcurs etapele trecerii de la trasarea liniilor și importanța lor, până la creionarea, de data aceasta, a unor pești de diverse dimensiuni, forme, culori. Doamna profesor Orman este o tânără absolventă a Facultății de Arte, ce ține cursuri de pictură de patru ani atât copiilor, cât și adulților și care ne-a împărtășit câteva gânduri din propria-i experiență artistică:

1. E mai ușor să lucrezi cu copii sau cu adulți?

Cu copiii e mai greu, pentru că arta ar trebui să fie o chestiune spontană în care fiecare îşi dezvoltă sămânța și care, ulterior, crește natural, mai ales, prin experiment. Doar că la copii funcționează mai puțin, datorită îngrădirii imaginației lor, pe motiv că o floare, de exemplu, „trebuie” să arate așa. Educația e direcționată către acest „trebuie”, pentru că nu e ceva palpabil să mâzgălesc foaia ca să învăț ce înseamnă linia; trebuie să arate într-un fel.

2. Cum putem dezvolta partea creativă a copiilor?

Prin răbdare și experiment către direcția pe care vrea să o perfecționeze.

3. La adulți cum stau lucrurile?

Adulții au fost învățați că dacă nu știi să desenezi o plantă cum arată în realitate, înseamnă că nu ești talentat. Și eu cred că fiecare om are abilitatea de a desena ceva: fie că unii sunt mai abstracți, fie că unii au atenţie mărită la detalii. Adulții ar trebui să se reîntoarcă la conștiința de copil, să își dea voie să experimenteze și să nu creadă că nu au talent.

4. Cum poți determina o persoană care s-a raportat la desen doar în mod tehnic?

Există persoane cărora le place să deseneze forme geometrice și să creeze compoziții cu ele, să le combine astfel încât să obțină o imagine armonică și aici intervine îmbinarea între forma geometrică și cea tehnică. Iar arta te ajută să îți dezvolți emisfera dreaptă prin permisiunea de a greși, de a experimenta și astfel creezi un echilibru între emisfera dreaptă și emisfera stângă.

5. Ce schimbări ați sesizat la adulți după participarea la cursuri?

Un exercițiu foarte interesant prin care îi învățăm să își descopere simțul tactil, legându-i la ochi și lipind pe foaie diverse materiale (scoarță de copac, frunză, mătase), să le pipăie și să încerce să descrie textura, ce gust, ce culoare ar avea – un fel de sinestezie a simțurilor cu ochii în degete. Arta te învață să vezi în natură detalii pe care înainte nu le percepeai și să ai o conexiune directă cu ceea ce vezi.

6. Ce motivație credeţi că au oamenii care participă la cursuri?

Cred că vin pentru că sunt suprasaturați de tehnologie, arta nefiind doar o simplă pasiune, cât, mai degrabă, o parte din noi.

Iată şi câteva gânduri şi impresii ale primilor cursanţi:

Oana Stavăr: „Mi-a plăcut foarte mult pentru că, deși am avut instrucțiuni clare despre cum să trasăm linii, totodată, am avut ocazia să dăm frâu liber imaginației și să creăm propriile desene. Ceea ce mă face să afirm că atelierul ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne dezvoltăm creativitatea, și, totodată, e o metodă de relaxare”.

Camelia Buricea: „Consider că prin intermediul acestei lecții introductive am avut oportunitatea de a ne autocunoaște, de a ne depăși propriile limite impuse, de a ne exersa creativitatea și, în final, de a ne bucura de realizările noastre”.

Andrei Buzilă: „Un moment de înălțare sufletească, un moment de comuniune și dialog înălțător între frații aceluiași părinte duhovnicesc. Pe mine desenul mă liniștește, îmi oferă posibilitatea cunoașterii frumosului care există în creația lui Dumnezeu.

Nu sunt în stare să redau tot ce văd frumos, dar arta picturii, a desenului îmi transferă ființa într-o lume a cunoașterii interioare în care există Dumnezeu. Momentul de duminică l-am simţit ca pe o comuniune și o simplitate a inimilor, un dialog la unison, indiferent de vârstă. În doamna profesor am „descoperit” liniștea și o ființă care trăiește arta frumosului, întruchipând simplitatea sfințeniei”.