Drama copiilor bolnavi de cancer

În România, şase copii sunt diagnosticaţi cu cancer în fiecare săptămănă. Doi dintre ei mor în mai puţin de trei ani de la începutul tratamentului, iar rata mortalității este efectul atât al unei diagnosticări târzii, cât și al tratamentului întrerupt de lipsa aparaturii sau a citostaticelor. Ministerul Sănătății nu are o statistică oficială, dar potrivit datelor adunate de ONG-uri numai în ultimii 5 ani au fost diagnosticați 1.600 de copii. Statisticile nu spun însă nimic despre suferința lor și a familiilor lor.

Cum se poate diagnostica această boală la copii? Cum luptă cei mici cu o boală incurabilă? Cât de mult îi afectează chimioterapia și cum percep ei ceea ce li se întâmplă? Ce le oferă acestor copii sistemul de sănătate românesc și cum îi poate ajuta Biserica?

Vom afla răspunsuri luni, 30 noiembrie, de la ora 19:00, la Seara Catehetică. O vom avea alături pe Dna Olga – Rodica Cridland, președintele Asociației P.A.V.E.L. – Asociația părinților cu copii bolnavi “Primind Ajutor Viața Este Luminoasă”.

Vă așteptăm!

O construcție avansată trebuie finalizată

asdasdasfa_w747_h800_q100

Punctul de vedere al Patriarhiei Române în legătură cu necesitatea continuării finanțării publice a construirii Catedralei Mântuirii Neamului:

Referitor la inițiativa legislativă recentă privind modificarea Ordonanței de Guvern nr. 19/2005 privind realizarea Catedralei Mântuirii Neamului, astfel încât acest proiect să nu mai poată fi finanţat din bani publici, facem următoarele precizări: Citește în continuare „O construcție avansată trebuie finalizată”

Viața și acatistul Sfântului Cuvios Nicanor, ocrotitorul copiilor

manastirea-zavorda-sfantul-nicanor-8Sfântul Nicanor, cuviosul făcător-de-minuni din Zavorda, este prăznuit anual în data de 7 august. Sfântul s-a născut în anul 1491, în Tesalonic. Părinții săi, Ioan și Maria, doi credincioși înstăriți, au întâmpinat mari greutăți în a dobândi prunci. După mulți ani de rugăciuni, posturi și fapte bune, cei doi au dobândit de la Dumnezeu un băiat, pe care l-au botezat Nicolae.

Dorind a avea o viețuire creștină, părinții săi l-au dat pe băiat în grija unui învățător creștin. Încă din fragedă vârstă, tânărul Nicolae și-a manifestat dorința de a intra în mănăstire. Pentru aceasta, el se va deprinde rapid cu rugăciunile îndelungate, cu posturile, cu privegherile și cu studiul sfânt.

Pe când tânărul avea numai 20 de ani, tatăl său a trecut la cele veșnice, iar, la scurt timp, și mama sa. Văzându-se unic moștenitor al unei mari averi, tânărul va împărți întregul avut săracilor și orfanilor, după care va lua drumul mănăstirii, primind numele Nicanor. Datorită viețuirii lui înalte, mulți au început a-l căuta, pentru sfătuire și binecuvântare.

Vestea despre monahul nevoitor Nicanor a ajuns până la mitropolitul din Tesalonic, care îl va și hirotoni diacon, iar mai apoi preot, păstrându-l lângă dânsul. Cu toate acestea, sfântul își dorea încă o viață sihăstrească, liniștită și tăcută. Astfel, într-o noapte, pe când sfântul se ruga și priveghea, o voce dumnezeiască i-a spus: „Mergi în muntele Kalistratos, pentru a duce luptele cele înalte.”

La numai cei 27 de ani ai săi, părintele Nicanor a plecat spre destinația revelată împreună cu Sfântul Dionisie din Olimp. Pe cale însă, prin mijlocirea lui Dumnezeu, drumurile celor doi se vor separa, numai Nicanor ajungând în Muntele Kalistratos, cunoscut și sub denumirea de muntele Vermion sau Grevena. Ajuns în muntele pustiu, tânărul își va săpa singur o peșteră sihăstrească, în pieptul muntelui stâncos, deasupra apelor râului Aliakmonas. Deși ducea viață pustnicească, sfântul cobora uneori în satele din împrejurimi, pentru a-i întări în credință pe creștinii greu încercați de vremuri.

Într-o noapte, tot în vremea rugăciunii, o voce dumnezeiască i-a cerut să urce pe culmea muntelui, să afle o icoana cu Mântuitorul Iisus Hristos; această icoană fusese ascunsă în munte încă din vremea iconoclaștilor. Aflând icoana, Dumnezeu i-a cerut sfântului să zidească pe acel loc o mănăstire. Astfel, sfântul va zidi mănăstirea închinată Schimbării la Față a Domnului.

Sfântul Cuvios Nicanor a trecut la cele veșnice în ziua de 7 august 1549, la vârsta de numai 58 de ani. Sfintele sale moaște sunt păstrate, cu mare evlavie, în capela închinată Sfântului Ioan Botezătorul, în incinta mănăstirii sale.

Acatistul Sfântului Cuvios Nicanor

Condacul 1

Pe dumnezeiescul Nicanor, cel minunat între Cuvioşi, să-l lăudăm, credincioşilor, cu dumnezeieşti cântări, pe cel ce a strălucit în lume ca un soare, a alungat întunericul necunoştinţei şi a doborât  trufia demonilor. Acestuia să strigăm: Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Icosul 1

Ca un înger te-ai arătat cu adevărat vieţuind pe pământ, dumnezeiescule Nicanor, că hotarele firii covârşind, vedeai mai înainte cele viitoare ca şi cum ar fi de faţă; pentru aceasta toţi, minunându-se, strigau ţie unele ca acestea:

Bucură-te, lauda Tesalonicului;

Bucură-te, cel ce porţi numele de strălucită biruinţă;

Bucură-te, cel ce ai odrăslit din părinţi ortodocşi;

Bucură-te, desfătarea tuturor dreptcredincioşilor;

Bucură-te, că ai fost zămislit de pântece sterp;

Bucură-te, că ai vieţuit pe pământ ca Botezătorul;

Bucură-te, că ai trecut cu vederea cele de pe pământ din pruncie;

Bucură-te, că ai primit din cer luminare;

Bucură-te, luminător pururea luminos al lumii;

Bucură-te, cel de un sălaş cu vestiţii cuvioşi;

Bucură-te, cel prin care zidirea se bucură;

Bucură-te, cel prin care Ziditorul este slăvit;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 2

Văzând părinţii tăi, cugetătorule de Dumnezeu Nicanor, că duci viaţă minunată încă din copilărie, fiind uimiţi slăveau pe Dumnezeu, Cel ce le-a dăruit un astfel de fiu, cântând: Aliluia!

Icosul 2

Adunând cunoaştere dumnezeiască din comorile Duhului Sfânt aflate în Vechiul și în Noul Testament, le-ai învistierit ca pe o bogăţie nefurată şi astfel te-ai arătat mare neguţător duhovnicesc, pentru care auzi de la noi unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai oprit năvălirile trupeşti;

Bucură-te, cel ce ai zdrobit semnele de biruinţă ale vrăjmaşilor;

Bucură-te, dreptar pilduitor al înfrânării;

Bucură-te, cel ce ai săvârşit rugăciunea curată;

Bucură-te, cel ce ai împărţit săracilor bogăţia părintească;

Bucură-te, că te-ai aprins cu adevărat de râvnă dumnezeiască;

Bucură-te, cel ce ai dorit viaţa îngerilor;

Bucură-te, cel ce ai dispreţuit sfaturile demonilor;

Bucură-te, cel ce ai strălucit ca o lumină până la marginile lumii;

Bucură-te, cel cu adevărat mare în minuni;

Bucură-te, cel ce ai ridicat jugul Domnului;

Bucură-te, lucrător al viei lui Hristos;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 3

Puterea Celui preaînalt te întărea, Părinte, că tu ai urcat cu adevărat pe scara cea dumnezeiască a virtuţilor, cea rânduită de Dumnezeu Cel în trei Lumini, la Care te sârguiai a ajunge, fericite, strigând fără tăcere: Aliluia!

Icosul 3

Având pururea frica de Domnul în lăuntrul tău ca pe o temelie a dumnezeieştii înţelepciuni a lui Iisus – Piatra cea din capul unghiului, te-ai făcut biserică sfântă și vie; pentru aceasta, suntem îndemnaţi să-ţi strigăm unele ca acestea:

Bucură-te, ocrotitor al multor orfani;

Bucură-te, grabnic hrănitor al celor flămânzi;

Bucură-te, comoară de mari virtuţi;

Bucură-te, lauda vestită a monahilor;

Bucură-te, icoană a dragostei în Hristos;

Bucură-te, cel ce şi pe pământ ai dus viaţă îngerească;

Bucură-te, cel de un obicei cu Apostolii cu adevărat;

Bucură-te, moştenitor al Împărăţiei lui Dumnezeu;

Bucură-te, mijlocitor al credincioşilor către Domnul;

Bucură-te, cel ce ai îndepărtat pe diavolul cel cumplit;

Bucură-te, iubitor al vieţii celei neîmbătrânitoare;

Bucură-te, următor al sfinţilor de demult;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 4

Aprins de râvna pentru liniştire, fericite, şi încredinţându-te iubirii dumnezeieşti, stăruind în rugăciuni de toată noaptea şi cereri către Domnul pentru toată lumea, Cuvioase, ai supus trupul duhului, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Arhiepiscopul Tesalonicului a auzit vestea despre tine şi despre înălţimea vieţii tale, Părinte, şi te-a pus ca pe o lumină în sfeşnicul preoţiei îndată, fără voia ta, ca să luminezi pe cei ce strigă ţie acestea, cu glasuri netăcute:

Bucură-te, lauda preoţilor;

Bucură-te, sprijin al celor neajutorați;

Bucură-te, vajnic luptător împotriva demonilor;

Bucură-te, împreună-vorbitor cu dumnezeieştii îngeri;

Bucură-te, că ai dorit cele cereşti, ca un înţelept;

Bucură-te, că ai călcat plăcerile trupului;

Bucură-te, că ai mers pe calea Apostolilor;

Bucură-te, cel ce ai rupt toată legătura celor pământeşti;

Bucură-te, alăută plăcută a Duhului Sfânt;

Bucură-te, înţelepte, noian al minunilor;

Bucură-te, cel prin care satana a fost biruit;

Bucură-te, cel prin care Hristos a fost propovăduit;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 5

Stâlp luminat de Dumnezeu, care ai strălucit credincioşilor ţinuţi în noaptea robiei, te-ai arătat, înţelepte Nicanor, şi nor care ai alinat arşiţa prin dumnezeiasca ta propovăduire, îndemnând pe toţi să strige lui Hristos: Aliluia!

Icosul 5

Văzut-au cetele îngerilor dumnezeiasca ta vieţuire şi s-au minunat, iar mulţimea demonilor s-a risipit de frică, neîndrăznind să privească la tine; pentru aceasta noi, oamenii, minunându-se de luptele tale, cu credinţă strigăm:

Bucură-te, vestitor al pocăinţei;

Bucură-te, laudă a Bisericii;

Bucură-te, cel ce ai păstrat pe creștini în dreapta credinţă;

Bucură-te, cel ce ai părăsit faima neamului tău;

Bucură-te, alăută de tainice cântări;

Bucură-te, cel ce prin nevoinţă ţi-ai înnoit ogorul sufletului;

Bucură-te, cel ce ai pus mâna ta pe dumnezeiescul plug;

Bucură-te, cel ce, fără să te întorci înapoi, ai tăiat brazdă spre rodire;

Bucură-te, făclie mare a nevoinţei;

Bucură-te, păzitor puternic al robilor tăi;

Bucură-te, călăuzitor al multora către cele de sus;

Bucură-te, nedeşertat izvor de minuni;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 6

Ca pe un alt Avraam din cer te-a chemat Domnul, cerându-ți să părăseşti pământul părintesc şi să urci degrabă în Muntele lui Calistrat, apoi ţi-a făgăduit în chip limpede că va fi cu tine în toată viaţa; deci, Acestuia crezând, strigai: Aliluia!

Icosul 6

Strălucind în Sarakini ca un luceafăr strălucitor, pe mulţi i-ai izbăvit de demoni şi i-ai vindecat îndată pe paralitici şi pe cele cu curgere de sânge, numai prin cuvânt, Cuvioase, iar ei, cinstindu-te cu credinţă, strigau cu bucurie acestea:

Bucură-te, ridicarea celor paralizaţi;

Bucură-te, alungarea demonilor;

Bucură-te, cel ce ai oprit prin cuvânt curgerea de sânge;

Bucură-te, cel ce ai vindecat multe boli;

Bucură-te, floarea nevoinţei şi pilda călugărilor;

Bucură-te, turn nemișcat în fața necazurilor;

Bucură-te, călăuzire neînşelată a sihaştrilor;

Bucură-te, grabnică ocrotire a celor suferinzi;

Bucură-te, părtaş al fericirii dumnezeieşti;

Bucură-te, împreună-vorbitor cu ceata Drepţilor;

Bucură-te, mângâietor al săracilor;

Bucură-te, purtător de grijă al văduvelor;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 7

Mare făcător de minuni te-ai arătat între Cuvioşi cu adevărat, de Dumnezeu cugetătorule Nicanor; pentru aceasta, mulţimea credincioşilor, lăudând cu credinţă luptele tale mai presus de fire şi biruinţele tale, strigă Domnului fără tăcere: Aliluia!

Icosul 7

Purtând nume de biruinţă, te-ai arătat biruitor împotriva vrăjmaşilor nevăzuţi, de trei ori fericite, că ai risipit năvălirile lor cele întunecate ca pe o pânză de păianjen; pentru aceasta, noi, credincioşii, minunându-ne, în cântări strigăm ţie acestea:

Bucură-te, cunoscător al tainelor cereşti;

Bucură-te, ştiutor al celor negrăite;

Bucură-te, pom roditor al harului;

Bucură-te, adânc nemăsurat al smereniei;

Bucură-te, dreptar al dreptei socotinţe şi bucuria pustnicilor;

Bucură-te, stea care străluceşti până departe, luminând tot pământul;

Bucură-te, piatră care zdrobeşti înălţările potrivnicilor;

Bucură-te, clopot care trezeşti din somnul trândăviei;

Bucură-te, pahar al apelor Duhului Sfânt;

Bucură-te, întru tot fericite, luminător preastrălucit;

Bucură-te, închinător fierbinte al lui Hristos;

Bucură-te, părinte şi ocrotitor al orfanilor;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 8

Înstrăinându-te de lume, Părinte întru tot fericite, te-ai suit pe culmea înaltei vieţuiri cu adevărat, înţelepte Nicanor, şi te-ai asemănat Sfinților Îngeri; pentru aceasta, lui Hristos, Celui ce te întărea, pururea strigai: Aliluia!

Icosul 8

Rugându-te din tot sufletul Ziditorului tuturor, cugetătorule de Dumnezeu Nicanor, vrăjmaşul doritor de rele a ridicat asupra ta ispite şi înfricoşări în chip sălbatic, dar tu, Părinte, biruindu-l, auzi de la noi unele ca acestea:

Bucură-te, diamant tare al răbdării;

Bucură-te, biruitor al tuturor vrăjmaşilor;

Bucură-te, lauda Muntelui lui Calistrat;

Bucură-te, desfătarea dumnezeiască a cetăţii Servia;

Bucură-te, faima cu adevărat uimitoare a Cozanei;

Bucură-te, floare înmiresmată a Grevenei;

Bucură-te, ajutor şi păzitor al Siatistei;

Bucură-te, vlăstar preafrumos al Tesalonicului;

Bucură-te, ocrotitor al bisericii tale din București;

Bucură-te, tămăduitor al celor ce cinstesc moaștele tale;

Bucură-te, strălucirea Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, adevărată podoabă a ortodocșilor de pretutindeni;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 9

Toată virtutea ai săvârşit-o în lume, Părinte, pentru aceasta ai primit cu adevărat cununa slavei, pe care ţi-a dăruit-o Dreptul Judecător, înaintea Căruia stând acum, înţelepte, veselindu-te strigi fără tăcere: Aliluia!

Icosul 9

Racla dumnezeieştilor şi cinstitelor tale moaşte izvorăşte râuri nenumărate de vindecări, din care luând noi, cei credincioşi, spre sănătatea sufletului şi a trupului şi slăvind harul primit prin tine, îți aducem aceste cântări:

Bucură-te, vistierie de dumnezeieşti daruri;

Bucură-te, oglindire a slavei Preasfintei Treimi;

Bucură-te, chip însufleţit al curăţiei;

Bucură-te, trâmbiţa cu bun răsunet a pocăinţei;

Bucură-te, mare făcător de minuni;

Bucură-te, că Hristos te-a slăvit în cer şi pe pământ;

Bucură-te, cel ce ai sfărâmat cursele demonilor;

Bucură-te, cel ce ai veselit obştile monahilor;

Bucură-te, fericit împlinitor al Evangheliei;

Bucură-te, întru tot fericite, lauda Cuvioşilor;

Bucură-te, cel ce ai dorit pe Hristos mai presus de toate;

Bucură-te, cel ce ai umplut pământul de minuni;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 10

Pe cel meşter în răutate, care se arătase ţie în multe feluri, l-ai lovit cu semnul Crucii ca şi cu o sabie de foc, biruindu-l în chip limpede, purtătorule de Dumnezeu, și cu mulţumire strigai lui Hristos Atotţiitorul: Aliluia!

Icosul 10

Smerit şi blând, liniştit şi fără răutate te-ai cunoscut din fapte cu adevărat, înţelepte, precum se cuvine ucenicilor Împăratului a toate, Care ne învaţă pe toţi să grăim ţie acum acestea:

Bucură-te, cunoscător de taină al înţelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, lauda dreptei credinţe;

Bucură-te, noian nedeşertat de vindecări;

Bucură-te, cel ce ai trăit pe pământ ca unul fără de trup;

Bucură-te, cel ce ai văzut încă de aici frumuseţea Raiului;

Bucură-te, pârgă dumnezeiască a pustnicilor slăviţi;

Bucură-te, că ai intrat în biserica celor întâi-născuţi;

Bucură-te, că înalţi pururea cântare Preasfintei Treimi;

Bucură-te, luptător împotriva cumplitului Veliar;

Bucură-te, cetate tare a credinţei;

Bucură-te, cinstit propovăduitor al lui Hristos;

Bucură-te, lauda preoţilor evlavioși;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 11

Somn cinstit s-a arătat înaintea Domnului moartea ta, fericite Părinte, că ţie a trăi a fost cu adevărat Hristos, a Cărui Cruce ai luat-o din tinereţe, de Dumnezeu luminate Nicanor, urmând Lui pururea şi strigând: Aliluia!

Icosul 11

Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, te-a pus pe tine ca pe un stâlp de lumină pe Muntele lui Calistrat, Părinte întru tot fericite, ca să luminezi lumea prin minuni mai presus de minte, iar noi, punându-te înainte mijlocitor către Dânsul, strigăm acestea:

Bucură-te, chivot al feluritelor virtuţi;

Bucură-te, văzător slăvit al celor negrăite;

Bucură-te, privighetoare care ai cântat cu măiestrie;

Bucură-te, rândunea care L-ai lăudat pe Hristos;

Bucură-te, fluier care răsună la adierea lină a Duhului Sfânt;

Bucură-te, cel ce ai zdrobit toate întăriturile vrăjmaşului;

Bucură-te, sabie care ai tăiat capetele balaurilor;

Bucură-te, cel ce ai înălţat mâini cuvioase la rugăciune;

Bucură-te, luminător mai strălucitor decât soarele;

Bucură-te, înţelept care ai osândit minciuna;

Bucură-te, mlădiţă mult-roditoare a lui Hristos;

Bucură-te, cel ce ai biruit ispitele demonilor;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 12

Cinstitele tale moaşte s-au arătat izvorâtoare de har, Părinte Nicanor, de Dumnezeu cugetătorule, Preacuvioase, revărsând credincioşilor vindecări şi spăimântând pe toţi cei ce nu cred în Hristos şi nu ştiu să-I strige: Aliluia!

Icosul 12

Cântând dumnezeieştile tale lupte pe care le-ai purtat în nevoinţă, purtătorule de Dumnezeu, Părinte Nicanor, te lăudăm cu bucurie pe tine, ocrotitorul şi marele nostru apărător, strigându-ţi neîncetat, după datorie, acestea:

Bucură-te, însănătoşirea celor bolnavi;

Bucură-te, slava dreptcredincioşilor;

Bucură-te, dreptar al vieții monahale;

Bucură-te, povățuitor preastrălucit al credincioșilor;

Bucură-te, luminată veselie a celor ce te cinstesc cu credinţă;

Bucură-te, lauda şi fericirea celor binecredincioşi;

Bucură-te, cel ce ai revărsat peste tot pământul minunile;

Bucură-te, cel ce ai doborât cetăţile întărite ale potrivnicilor;

Bucură-te, vas ales al Cuvântului;

Bucură-te, chezăşie al celor ce se pocăiesc;

Bucură-te, păzitor şi ocrotitor al mănăstirii tale;

Bucură-te, cel ce stai alături de cinstitorii tăi;

Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!

Condacul 13

O, Părinte de trei ori fericite, podoaba monahilor, Sfinte Nicanor, primind acum darul cel sărac al robilor tăi, izbăveşte-ne de primejdii şi de osânda cea viitoare pe noi toți, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori, apoi rostim iarăși Icosul 1 și Condacul 1.

Rugăciune pentru ducerea la bun-sfârșit a lucrărilor de la Biserica Sfântul Dumitru – Poștă

IMG_4221Dumnezeule, Cel fără de început şi veşnic, Care pe toate câte sunt le-ai adus dintru nefiinţă întru fiinţă, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, Care ai cerul scaun şi aşternut picioarelor Tale pământul; Care ai dat lui Moise poruncă şi pildă şi ai pus Duhul Tău în Beţaleel, meşterul cel mare, îndestulându-l pe dânsul cu înţelepciune spre întocmirea şi ridicarea Cortului Mărturiei, în care erau închipuirile şi formele adevărului; Cel ce ai dăruit lui Solomon înălţimea cugetului şi lărgimea inimii şi printr-însul ai ridicat Biserica Ta cea veche, iar Sfinţilor Tăi Apostoli le-ai înnoit darul închinării în Duh şi al slujirii cortului celui adevărat şi printr-înşii în tot pământul ai sădit sfintele Tale biserici, ca să se aducă în ele preasfintele şi cele fără de sânge jertfe. Citește în continuare „Rugăciune pentru ducerea la bun-sfârșit a lucrărilor de la Biserica Sfântul Dumitru – Poștă”

Nevăzătorii, o viață în lumina sufletului

Interviu cu Florentina Pîrjol, 30 de ani

Pot să traversez strada aceasta cu ochii închiși, vin zilnic pe aici de șase ani” îi spuneam ferm convinsă, de curând, polițistului de la rutieră care m-a oprit pentru că am trecut strada neregulamentar. După ce am scăpat doar cu un avertisment, m-am întrebat dacă aș fi fost în stare să demonstrez ceea ce susțineam: oameni care aproape că te lovesc în graba lor, gropi în asfalt, șoferi care trec în viteză pe roșu sau, în cel mai rău caz, un semafor care nu merge. Cam greu! „Aș putea, dar mi-e frică să traversez singură!” îmi mărturisește partenera mea de dialog. Și e normal să îți fie frică, mai ales când ești o persoană nevăzătoare. Când am auzit-o pe Florentina spunând asta, am regretat ceea ce gândisem cu voce tare și am simțit că trebuie să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am. Citește în continuare „Nevăzătorii, o viață în lumina sufletului”

Ferestre spre Dumnezeu

Mi se pare ingenioasă şi practică inventarea acelei bucăţi de material de pe bordul maşinii pe care ne putem pune telefonul, fără să riscăm să îl pierdem pe jos din cauza vreunei gropi în asfalt sau al unui viraj luat ca la raliu. I-am spus asta şi şoferului alături de care mergeam spre o slujbă de pomenire, remarcând, de asemenea, şi evlavia lui: pe acest covoraş aderent, chipul Maicii Domnului îi binecuvânta pe pasageri. Mi-am dat seama că e Maica Domnului, nu pentru că i-aş fi văzut chipul, telefonul acela cât o paletă de ping-pong nu mă lăsa, ci pentru că am alăturat un detaliu de imagine şi un fragment de scris de dedesubt. Da, exact ca într-un puzzle, pentru că, trebuie să spun şi asta, toată partea din faţă a maşinii era un fel de puzzle, cu vreo 14 mătănii coborând de la oglinda retrovizoare şi cu parbrizul aglomerat cu iconiţe de plastic şi hârtie, poze cu mănăstiri şi punguţe cu pământ, mir şi târnoseală, astfel încât, din spate, mi-am creat tabloul unui ochi de sticlă scăpat sfinţirii, o gaură de geam prin care şoferul se străduia să ghicească traseul spre cimitir, fără să agaţe vreun biciclist sau să plonjăm printr-un arţar din cauza vreunei dale de beton. Prin ochiul acela de sticlă, m-am rugat să ajungem cu bine la destinaţie şi să pot să vă relatez acestea. Toate în legătură cu Duminica de faţă, a 21-a după Rusalii, în care îi cinstim şi pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic de la Niceea, din anul 787. Citește în continuare „Ferestre spre Dumnezeu”

Pildă de emigrare

Sfantul Antim IvireanulEuropa freamătă neliniştită. Zeci de mii de refugiaţi din Siria, Afghanistan, Eritreea, Pakistan şi Kosovo, traversează mări şi ţări în căutare de orizonturi mai optimiste. Cel puţin aşa par să stea lucrurile. Dezbaterile pe tema veridicităţii acestui scenariu sunt aprinse, dar ele nu îşi găsesc locul în paginile revistei noastre. Şi-a făcut loc povestea unui tânăr nevoit să plece din ţara natală, însă. Citește în continuare „Pildă de emigrare”

Cine este necurat?

Parintele Mihai Gojgar in fata altaruluiDomnul Robert a făcut tot posibilul să termine lucrările de amenajare a noului apartament până în ziua în care a programat şi sfinţirea casei. Totuşi, în ciuda eforturilor, materiale, fizice şi manageriale, obiectivul nu a fost atins. Aşa că, după explicaţiile primite cu generozitate din partea celui care mi-a întins antebraţul, braţul fiind murdar de var şi ipsos, am slalomat printre chiuveta şi dulăpiorul din hol, pe lângă cancioc şi canapeaua acoperită cu folii de plastic şi am ajuns în faţa unei mese unde totul era pregătit. Inclusiv o apetisantă plăcintă cu ciuperci care aştepta aburind să fie binecuvântată. Am citit împreună psalmii rânduiţi, anulându-mi orice reacţie la poticnelile lecturii la prima vedere a unui text religios. V-am spus de vestimentaţie? Pantalonii trei-sferturi erau justificaţi nu doar de cele peste 35 de grade, ci şi de necatehizarea gazdei noastre. Ai spune că venirea preotului nu a fost pregătită suficient, că s-au cumulat nepermis de multe gesturi de lipsă de curtoazie şi că totul a fost un fiasco. Citește în continuare „Cine este necurat?”

INTERVIU Ștefan Dulgheru

stefanAre 14 ani și vine, de șase, la Biserica “Sfântul Dumitru”. Majoritatea l-am văzut crescând sub ochii noștri: participă în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, iar când școala îi permite, și la slujbele din timpul săptămânii, fiind un ajutor de nădejde pentru Părintele Mihai Gojgar. Spre mândria părinților lui și a noastră, Ștefan Dulgheru, paracliserul Bisericii “Sfântul Dumitru”, a promovat vara aceasta Școala Gimnazială “Regele Mihai I” din Capitală și a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox din București. Poate nu întâmplător pentru el, noul an școlar începe în ziua Praznicului Înălțării Sfintei Cruci. Ne-a mărturisit, însă, că deși îi plăcea de mic să vină la biserică și să participe activ la viața liturgică, hotărârea de a urma Seminarul a venit mult mai târziu.

Ai știut dintotdeauna că vrei să urmezi Seminarul Teologic Ortodox din București sau ai mai avut și alte opțiuni?

Îmi doream să fac Seminarul, dar abia vara trecută m-am hotărât. E ceea ce simt, ceea ce cred că pot să fac: să-I slujesc Lui Dumnezeu. Părinții m-au susținut, deși tata m-a avertizat că

s-ar putea să fie mai greu decât la un liceu normal, dar eu am spus că vreau la seminar. Și Părintele Mihai m-a încurajat, dar mi-a zis că trebuie să învăț.

Cum au fost probele de admitere?

Am susținut două probe, la Muzică (aptitudini) și Religie. Nu au fost chiar ușoare. La Muzică mi s-a părut mai greu. Am început să mă pregătesc anul acesta, după Paște. Am învățat de pe manualele de Religie de clasele a VII-a și a VIII-a, iar Părintele Mihai îmi dădea temă să conspectez din Mica Biblie. Am avut emoții, dar aveam încredere că voi intra.

Ce așteptări ai de la această școală?

Vreau să mă apropii mai mult de Dumnezeu și vreau să învăț cât mai mult. La Seminar ai mai multe materii decât la un liceu obișnuit. Unii spun că se învață bine, e o școală modernă. Mulți elevi participă la olimpiade și au rezultate foarte bune. Acum, depinde dacă îți place. Dacă ai venit doar pentru că te-au obligat părinții… După seminar, aș vrea să dau la Facultatea de Teologie Ortodoxă, iar apoi, cine știe, poate chiar să devin preot.

Care crezi că este cea mai mare provocare, astăzi, pentru un preot?

Cel mai greu, cred, este atunci când te întâlnești cu oameni depărtați de Dumnezeu, oameni care nu mai au credință. Și nu ține doar te tine să îi aduci pe drumul cel bun. Tu poți să le explici, să îi împingi de la spate, dar e foarte importantă voința lor. La polul opus, frumusețea preoției este că ajuți alți oameni.

Îți mai amintești când ai venit pentru prima dată la această biserică?

Da, am venit cu tata, într-o duminică. Eram clasa a treia. Mie nu prea îmi plăcea să merg la slujbe, iar în ziua aceea tata m-a dus pe la mai multe biserici. Ultima în care am intrat a fost “Sfântul Dumitru – Poștă”. Se terminase Sfânta Liturghie, iar Părintele Mihai ținea predica. Mi-a plăcut foarte mult și am rămas.

Cum ai putea descrie comunitatea de la „Sfântul Dumitru”?

Sunt mulți tineri aici și oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu.

Ce hobby-uri ai, cum îți ocupi timpul liber?

Să vin la biserică e un hobby.

Ai un model în preoție?

Da, Părintele Mihai Gojgar. E al doilea tată pentru mine.

Ștefan este unul dintre cei peste 50 de elevi care încep acum anul I la Seminarul Teologic Ortodox din București. Le urăm tuturor succes, să crească duhovnicește și să aibă un an școlar cu multe rezultate frumoase la învățătură!

Articol de Iuliana Lazăr publicat în nr. 83 al Revistei Dimitrios

 

 

 

Să iertăm, pur și simplu!

Puțini sunt cei care, ajunși în fața duhovnicului, au bucuria să constate că nu au nimic de iertat, că sunt împăcați cu toată lumea și că eventualele răutăți pricinuite de semeni au fost accidente de care nici măcar nu își mai aduc aminte. Rememorez chipurile acestor fericiți care nu mai știu nici măcar dacă lucrurile s-au petrecut cu adevărat, malițiozitatea actelor și vorbelor celor din jur rămânând un abur fără consistență și cu o existență dubitabilă. Ei mi-au fost modele pentru actualizarea cuvântului evanghelic din cea de-a XI-a duminică după Rusalii. În cadrul Sfintei Liturghii s-a citit Pilda datornicului nemilostiv (Matei XVIII, 23-35), pericopă pusă în legătură cu dialogul despre iertare, pe care Mântuitorul Hristos îl avea cu ucenicii Săi.

datornicul nemilostivTextul e cunoscut; imensa datorie a unui slujbaș este iertată de stăpânul său, dar el nu dovedește aceleași sentimente de milă și dragoste pentru un coleg de serviciu, care îi datora o sumă de 600.000 de ori mai mică. Lui i se iertaseră 10.000 de talanți (echivalentul a 2 miliarde de lei!!!), iar el nu a fost în stare să păsuiască un amărât care îi datora 100 de dinari (echivalentul a trei salarii lunare, să zicem 3.000 de lei). Te întrebi, cum e posibil așa ceva? Cum poți fi atât de nerecunoscător? Am în minte și gesturile înflăcărate de dorința de a împărtăși bucuria cu ceilalți a atâtor oameni, după un examen, după un succes, ori după ieșirea dintr-o încercare. E firesc să dai mai departe din bucuria și încrederea primite, de aceea comportamentul slugii nemilostive este odios, dezagreabil în cel mai urât-mirositor mod cu putință. El pare să se așeze cu lejeritate în panoplia personajelor care au caricaturizat firea umană, ca bogatul nemilostiv față de Lazăr sau nebunul căruia îi rodise țarina.

Vedeți, însă, că Domnul se folosește de o pildă pentru a releva adevăruri spirituale, de o importanță covârșitoare pentru viața noastră în eternitate. Nu degeaba spune mai întâi o povestioară și, abia apoi, le transmite apostolilor tâlcul parabolei: „Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre” (v. 35).

Iertarea! Oh, ce chestiune dificilă! Cât de greu este să ierți cu adevărat! Să ne analizăm cu atenție, vă rog! Nu-i așa că de multe ori așteptăm să fim rugați să iertăm? Să ni se facă temenele? Să ni se dea un cadou, o răscumpărare, ceva? Și… nu încercăm un sentiment de biruință când îl vedem pe celălalt cum vine spășit? În cazul în care se întâmplă toate acestea, simțim și plăcerea de a-i reproșa greșeala, de a-l mustra, deși apare ca evidentă conștientizarea faptei de către cel vinovat. Iar cel mai important aspect ține de miza iertării; dacă greșeala poate fi iertată. Constatăm că între noi faliile se măresc de la stadiul de râpe incomode, dar ușor de depășit, până la abisuri imposibil de traversat într-o viață de om. Mă apasă chipurile încleștate ale celor care nu-și uită frații pentru o bucată de pământ, colegul pentru o promovare necinstită sau tatăl pentru o bătaie din copilărie. Durerea lor e sinceră și o înțeleg. Ce mă doare este că terapeutica noastră, a celor de lângă ei, eșuează.

Să învățăm de la Stăpân! Când în fața lui vine datornicul cu imensul credit de jumătate de miliard de dolari, cu neputință de plătit în multe generații, Stăpânul îl condamnă la temniță și torturi. Asta e bunătate? Nu, asta e pedagogie, pentru că iată ce urmează. Debitorul cade în genunchi și cere răbdare, pentru că va plăti tot. Serios? Cum poți fi atât de mincinos? Un calcul simplu arată că îți trebuie 150.000 de ani să achiți datoria. Tu o știi, Stăpânul o știe. O să spună că îți bați joc de el! Dar, nu! Surpriză: „milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria” (v. 27). A venit pentru o amânare și a plecat deplin iertat. Nu cred să fie pe pământ vreo instituție bancară să aibă milă între clauzele contractului de împrumut, ori altcineva care să poată uita de 500 de milioane de dolari. Dacă există, atunci este limpede că a înțeles dumnezeiasca pildă a iertării divine. Una caracterizată de generozitate necondiționată și de instantaneitate.

Să ne gândim bine când cineva vine să-și ceară iertare, să ne gândim dacă nu cumva și noi suntem iertați de semeni, de colegi, de vecini, de frați, de părinți, de parteneri de trafic, de prieteni și, mai ales, de Dumnezeu. Sau, știți ceva? Să nu ne mai gândim deloc; să iertăm, pur și simplu!

Articol scris de Pr. Paroh Mihai Gojgar pentru numărul 81 al Revistei Dimitrios