Un editorial de Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR
Un enoriaş îmi spune că nu poate veni la hram, deoarece a programat o plecare în Deltă alături de câţiva prieteni. O domnişoară se plânge că prietenul ei nu o înţelege deplin. Din fericire, alţii se intuiesc: o problemă se rezolvă dacă ai prieteni care îţi deschid o uşă unde trebuie. Chiar dacă e vorba de uşa de la scară, unde obişnuieşti să îţi petreci serile cu prietenii şi lăzile de bere.
Iată doar câteva utilizări ale cuvântului „prieten”. Un termen ale cărui sensuri par a fi rătăcite ori greu de desluşit în viaţa de zi cu zi. În aceeaşi situaţie, se regăsesc şi alte noţiuni şi expresii, precum „iubire”, „credinţă”, „toleranţă”, „tupeu” etc. Citește în continuare „DURATA PRIETENIEI”
Deci au căzut capetele vistiernicului Ianache Văcărescu, apoi al fiului celui mare, Constantin, după aceea al lui Ștefan și al lui Radu. Iar când a venit rândul copilului Mateiaș, care avea numai 12 ani, și călăul a ridicat sabia să-i taie capul, acesta s-a înspăimântat și a strigat sultanului să-l ierte, că se va face musulman. Atunci tatăl său, plin de bărbăție, i-a zis: “Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-și piardă credința. Dacă este cu putință, să mori de o mie de ori, decât să-ți lepezi credința strămoșească pentru a trăi câțiva ani mai mulți pe pământ”. Atunci copilul s-a întărit și, întinzându-și liniștit gâtul pe tăietor, a zis călăului: “Vreau să mor creștin. Lovește!”
„Când cuviosul Acachie, care s-a nevoit într-un schit pustiu al Kafsokaliviei, a fost întrebat despre somn şi priveghere, el a răspuns:
