Ca-n cer (Nr. 159/2018)

logo

Pr. Paroh Mihai GOJGAR

Eram preot la Centrul de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie din București când am aflat că fiul unui venerabil slujitor al altarului suferă de cancer. Întâlnindu-l, l-am întrebat cum se simte copilul. Păi, tu nu știi cum se simt ei? Ca-n cer! Jocul de cuvinte m-a impresionat și, depășind uimirea de a vedea un om atât de puternic în fața propriei drame, m-am gândit în ce măsură cuvintele Sfinției sale exprimă starea reală.
Începând preoția într-un loc avid de moarte, acolo unde fiecare zi înseamnă o victorie, am surprins reacții diverse în fața bolii, căutări, frici, liniște, speranță. Peste toate, însă, o tăcută unanimitate, era dorința de a mai trăi. O oră, o zi, oricât. Nicio lecție nu a fost mai mare acolo, decât că toți oamenii ne dorim să stăm pe acest pământ cât mai mult. Pare un loc comun, un fapt știut de toți, nicidecum o descoperire. În contextul în care fiecare aniversare și onomastică presupune și un La mulți ani!, longevitatea se strecoară pe locul de frunte între țelurile noastre.
Și, atunci, de ce CA-N CER? Poate pentru că simțind în fiecare clipă ascuțișul sabiei deasupra noastră, timpul se valorifică altfel, se prețuiește diferit. Poate pentru că cerul nu permite superficialitatea și condamnabila larghețe de rătăcire a secundelor în tot felul de activități inutile, în lenevie, indecizii eterne și egoism.Și avem nevoie de o cruntă suferință să simțim cerul aproape? Trebuie să plângem ca să pricepem sensul vieții? Evident că nu. Și sperăm că alte răspunsuri folositoare veți afla și în acest număr al revistei Dimitrios.
Mai mult, ne-am bucura să fim împreună în seara Sfintei Cruci, pe 14 septembrie, de la 21.30, pentru noaptea de rugăciune dedicată bolnavilor de cancer și tuturor celor care suferă cumplit. Să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru sănătate, să o cerem pentru cei care pătimesc și să ne lumineze mintea pentru a ne folosi timpul cu înțelepciune.

jos

AuGUSTeria 2018, la bilanț… și culegerea roadelor

12

Alexandra-Mariana NICOLAESCU

A doua ediție a târgului caritabil Augusteria (18-19 august), organizat de Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă” și membrii Asociației Umanitare Tadeu, a avut ca scop pregătirea pentru școală a 50 de copii cu probleme sociale. Efortul mare al voluntarilor pentru organizarea târgului a fost răsplătit și împreună cu dumneavoastră am reușit să ne acoperim cheltuielile și să cumpărăm cele necesare pentru acești copii.

Spre deosebire de anul trecut, când am pregătit de școală 20 de copii din județul Prahova, anul acesta, am vrut să ajungem la mai mulți copii, din zone diferite. În paralel cu pregătirea târgului, cutia cu rechizite pusă în tinda bisericii ne-a ajutat mult: timp de trei săptămâni au fost donate rechizite, materiale școlare și chiar ghiozdane, haine sau cărți.
La fel ca la prima ediție a târgului, mâncarea tradițională și limonada rece au fost punctul forte și au atras în primă fază vizitatorii, români sau străini, și care odată ajunși în curtea bisericii au aflat de scopul acestui eveniment caritabil. Mini-vacanța prilejuită de ziua Adormirii Maicii Domnului din 15 august a făcut ca numărul vizitatorilor să fie ceva mai mic decât anul trecut, dar aceasta nu a avut un impact negativ asupra donațiilor, ba dimpotrivă.
Numărul (prea) mic al voluntarilor s-a simțit mai ales în prima zi a târgului, motiv pentru care în perioada următoare vom începe un program de formare și vom discuta pe larg problemele și provocările voluntarului de astăzi. Vă așteptăm să vă înscrieți pentru o primă sesiune de formare împreună cu specialiștii colaboratori ai asociației.
Pentru ediția a III-a a târgului, care sperăm să fie și mai fructuoasă, ne propunem să „ridicăm ștacheta” și să ajutăm pentru școală 100 de copii ce au nevoie de sprijin financiar, aducând împreună și mai multe zâmbete pe chipul lor, dar și pe al celor care intră în contact cu noi.

…ȘI CULEGEREA ROADELOR

La aproape două săptămâni după încheierea târgului, pe 31 august, am pornit la cumpărături, reușind să pregătim un număr chiar mai mare de ghiozdane decât cel propus inițial: 66. Cererile de ajutor fiind ceva mai multe, ne-am bucurat că avem prilejul să ajutăm mai mult de 50 de copii, cu adevărat strâmtorați financiar, din păcate. Secondată de ajutorul meu de nădejde, Anca, și împreună cu alți cinci voluntari, în aceeași seară am reușit să și „dotăm” ghiozdanele cu rechizite, dar și cu câte o mică surpriză. Nu pot spune că ce am pus în ghiozdane este suficient, pentru că acești copii meritau mult mai multe daruri, dar ne-am străduit să le oferim măcar strictul necesar pentru școală, într-o primă etapă. Spun aceasta pentru că nu îi vom abandona pe acești copii: vom continua să îi avem în vedere și le vom fi alături în continuare.
Pe 3 septembrie, în cadrul unei mici festivități ce a avut loc în curtea Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”, am dăruit rechizitele copiilor veniți din afara Bucureștiului: 14 din Giurgiu și 19 din Prahova. În afară de noile cunoștințe pe care și le-au făcut, micuții s-au putut bucura și de gustările pregătite special pentru ei. Cu această ocazie, copiii sosiți din provincie au beneficiat și de un tur al orașului împreună cu preoții care i-au însoțit la eveniment.
Alte 27 de ghiozdane cu rechizite au fost oferite unor copii din București. Iar pe 9 septembrie, când veți citi, poate, aceste rânduri, ultimele șase ghiozdane vor ajunge în mâinile unor copii din județul Ilfov, încheind astfel și procesul de distribuire a darurilor noastre.
În încheiere, ținem să mulțumim tuturor celor care s-au implicat și să nu uităm că facem doar ceea ce suntem datori să facem, și anume bine aproapelui nostru. În plus, întotdeauna se poate mai mult, deci și noi putem ajuta mai mulți copii dacă suntem uniți.
Slavă Domnului pentru toate!

8-rgbcarti