Pr. Paroh Dr. Mihai Gojgar

Când am propus colaboratorilor mei tema prezentului număr, deznădejdea, mi-au amintit că am avut acest subiect și acum doi ani, tot în preajma zilei Sfântului Iuda Tadeu. Evident, nu întâmplător, având în vedere că el este ocrotitorul celor care se află în situații disperate. Dar…poate fi epuizată tema? Mai suntem noi aceeași de acum doi ani? Poate fi deznădejdea cuprinsă în altă parte decât în suflet? După ce am răspuns acestor întrebări, iată!, vă prezentăm alte valențe ale subiectului anunțat.Când am propus colaboratorilor mei tema prezentului număr, deznădejdea, mi-au amintit că am avut acest subiect și acum doi ani, tot în preajma zilei Sfântului Iuda Tadeu. Evident, nu întâmplător, având în vedere că el este ocrotitorul celor care se află în situații disperate. Dar…poate fi epuizată tema? Mai suntem noi aceeași de acum doi ani? Poate fi deznădejdea cuprinsă în altă parte decât în suflet? După ce am răspuns acestor întrebări, iată!, vă prezentăm alte valențe ale subiectului anunțat. Sfântul Ioan Carpatiul a spus că mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de-al doilea a căzut în deznădejde, dar s-a ridicat prin speranţă, iar căinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu. Pentru dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri, cuvintele Cuviosului Ioan au o mare importanță. Pentru că ne invită să căutăm fierbinte nădejdea în Dumnezeu și, astfel, să fim în legătură cu El. Nimeni nu este fără de păcat, dar putem fugi de disperare. Cum? Iată mijloacele care garantează nădejdea creștină: rugăciunea, mai cu seamă cea deasă, mărturisirea sinceră a păcatelor, când ne rugăm, citirea deasă a cuvântului lui Dumnezeu și mai ales împărtășirea cât mai deasă cu De-viață-făcătoarele Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos (Sfântul Ioan de Kronstadt). Practic, sfaturi care ne apropie de Dumnezeu, ne împrietenesc cu El. Balzac a zis că alături de un prieten adevărat este cu neputinţă să ajungi la deznădejde. Ce prieten mai de nădejde putem avea, dacă nu Cel care ne-a adus în viață. De aceea, rugăciunea – dialogul cu El, spovedania – părerea de rău când Îl supărăm, citirea Sfintei Scripturi – adică a Cuvântului Său și împărtășirea – hrănirea cu El, ne fac să Îl simțim aproape. Nu vom fi feriți de necazuri, dar sigur de deznădejde, iar astfel vom avea prilejul unei vieți normale, echilibrate. Sufletul cuprins de deznădejde în privinţa mântuirii nu este departe de nebunie (Sfântul Ioan Gură de Aur). Dragi cititori, ne-am bucura să fim împreună la zilele prăznuirii Sfântului Iuda Tadeu. Ar fi o ocazie să ne apropiem de Sfântul celor care îi ajută pe cei disperați, să ne împrietenim cu Dumnezeu și unii cu alții. Sperăm!