Bogdan NICOLAESCU

O statuie de peste 18 metri înălțime, ce o va reprezenta pe Sfânta Olga cea Întocmai cu Apostolii, îi va întâmpina pe vizitatorii capitalei Ucrainei, Kiev, a anunțat primarul orașului, Vitali Klicico. O statuie similară a Sfântului Arhanghel Mihail, ocrotitorul Kievului, a fost amplasată în urmă cu un an la o altă intrare în capitala ucraineană, fiind parte a proiectului de popularizare a simbolurilor orașului. Marea ducesă Olga (cca. 890 – 969) a condus Rusia Kieveană ca regentă a fiului ei, Sviatoslav, din 945 până în 962 și a fost primul conducător rus care s-a creștinat cu mai bine de trei decenii înainte de creștinarea definitivă a Rusiei Kievene înfăptuită în timpul cneazului Vladimir cel Mare. (orthochristian.com)
Un târg pascal a fost ținut în capitala Qatarului în vederea strângerii de fonduri pentru terminarea construcției unei biserici ortodoxe în Doha. După spusele arhiepiscopului Macarios al Qatarului, Patriarhatul de Ierusalim speră ca lucrările la Biserica Sfinții Isaac și Gheorghe, ce durează deja de 10 ani, să fie încheiate înainte de Crăciunul din anul acesta. Qatarul este un stat islamic, dar cu un destul de important procent de populație creștină (aproape 14%), provenită din rândurile străinilor care muncesc în această țară ce deține al treilea loc în lume în topul rezervelor de gaz natural. În 2005, guvernul a dat în folosință terenuri în periferia capitalei Doha tuturor comunităților creștine pentru construcția de biserici, înainte de aceasta creștinilor de toate riturile fiindu-le permis să aibă doar întâlniri informale în case particulare. (orthochristian.com)

Aurelia Bălan Mihailovici

Cele două forme lexicale se impun ca prenume numai în onomastica creștină. Termenul grecesc anastásis, -eos, cu sensul de „înviere”, era un termen obișnuit și avea în epoca precreștină sensul atenuat de „ridicare”, „sculare”, după cum o arată și elementele alcătuitoare ale cuvântului ana – „sus” + stasio – „a sta”. Forma se impune ca nume de persoană prin creștinii care, la botez, primeau aceste nume, în forma greacă Anastásios și Anastásia  sau în forma latină  Anastasius, cu specificul noii semnificații, date de Învierea lui Hristos. Aceste prenume sunt atestate în primele secole și au fost frecvente în Imperiul Bizantin, datorită multor sfinți ce au purtat acest nume și sunt prezenți în Sinaxar: a) Sfânta Muceniță Anastasia, martiră, născută în provincia daco-romană din sudul Dunării, în cetatea Sirmium (azi Mitrovița, în apropiere de Belgrad), o cetate în care au pierit mulți slujitori ai Bisericii, printre care femei, tineri și copii. Sfânta Anastasia și-a dat viața pentru Hristos pe 25 decembrie 304, fiind condamnată printr-un ordin al lui Probus, guvernatorul provinciilor Panonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripensis. De reținut că întru cinstirea Sfintei Mucenițe Anastasia, sora împăratului Constantin cel Mare, s-a zidit o biserică la Roma în 458, unde au fost aduse sfintele moaște, care apoi au fost așezate în biserica cu hramul „Sfânta Anastasia” din Constantinopol. Pomenirea Sfântei Anastasia se face în Biserica orientală la 22 decembrie; b) Sfânta Cuvioasă Anastasia Romana, supranume ce reflectă originea din cetatea Romei. Este devotată vieții în singurătatea monahală, având grijă de creștinii ce sufereau pentru credința lor. Este pârâtă guvernatorului care  punea în aplicare planul lui Decius și Valerian, de stârpire a creștinilor. După nenumărate suplicii, ca acelea de sfârtecare a membrelor și a limbii i s-a tăiat capul pe 29 octombrie, zi de pomenire a sfintei în Biserica orientală; c) Sfântul Mucenic Anastasie, martir, propovăduitor al lui Hristos, care neîncetat adăuga cuvântului fapte deosebite cu care îi aducea pe mulți la Hristos. Este prins, i se taie capul și este aruncat în râu. O creștină reușește să-l scoată, îl unge cu mir și îl înfășoară în pânze și îl depune într-o casă de rugăciune. Acolo, moaștele sfântului fac multe tămăduiri, aducând pe calea credinței pe mulți rătăciți. Pomenirea lui se face la 25 octombrie; d)  Sfântul Anastasie Persul, fiul unui mag, inițiat în toate secretele acestei îndeletniciri antice, chiar de către tatăl său. După cucerirea Ierusalimului de către persani în 612, se aduce în Persia lemnul Crucii lui Iisus, fapt care a creat o vie impresie în rândul armatei, datorită miracolelor ce se produceau. Tânărul Magundat, care slujea în armată, a fost impresionat de ceea ce vedea și a dorit să afle ce este cu această credință a creștinilor, iar în cele din urmă s-a convertit. A părăsit locul natal și s-a dus pelerin la Ierusalim, unde a ales viața monahală și s-a botezat primind numele de monah Anastasie. A slujit ca monah la Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina, ocupată de perși. Încearcă să propovăduiască Evanghelia în rândul conaționalilor săi, străbătând cetățile Palestinei și ale Iudeii. Este prins în Cezareea și decapitat. Pomenirea lui se face în Biserica orientală la 22 ianuarie.Cele două forme lexicale se impun ca prenume numai în onomastica creștină. Termenul grecesc anastásis, -eos, cu sensul de „înviere”, era un termen obișnuit și avea în epoca precreștină sensul atenuat de „ridicare”, „sculare”, după cum o arată și elementele alcătuitoare ale cuvântului ana – „sus” + stasio – „a sta”. Forma se impune ca nume de persoană prin creștinii care, la botez, primeau aceste nume, în forma greacă Anastásios și Anastásia  sau în forma latină  Anastasius, cu specificul noii semnificații, date de Învierea lui Hristos. Aceste prenume sunt atestate în primele secole și au fost frecvente în Imperiul Bizantin, datorită multor sfinți ce au purtat acest nume și sunt prezenți în Sinaxar: a) Sfânta Muceniță Anastasia, martiră, născută în provincia daco-romană din sudul Dunării, în cetatea Sirmium (azi Mitrovița, în apropiere de Belgrad), o cetate în care au pierit mulți slujitori ai Bisericii, printre care femei, tineri și copii. Sfânta Anastasia și-a dat viața pentru Hristos pe 25 decembrie 304, fiind condamnată printr-un ordin al lui Probus, guvernatorul provinciilor Panonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripensis. De reținut că întru cinstirea Sfintei Mucenițe Anastasia, sora împăratului Constantin cel Mare, s-a zidit o biserică la Roma în 458, unde au fost aduse sfintele moaște, care apoi au fost așezate în biserica cu hramul „Sfânta Anastasia” din Constantinopol. Pomenirea Sfântei Anastasia se face în Biserica orientală la 22 decembrie; b) Sfânta Cuvioasă Anastasia Romana, supranume ce reflectă originea din cetatea Romei. Este devotată vieții în singurătatea monahală, având grijă de creștinii ce sufereau pentru credința lor. Este pârâtă guvernatorului care  punea în aplicare planul lui Decius și Valerian, de stârpire a creștinilor. După nenumărate suplicii, ca acelea de sfârtecare a membrelor și a limbii i s-a tăiat capul pe 29 octombrie, zi de pomenire a sfintei în Biserica orientală; c) Sfântul Mucenic Anastasie, martir, propovăduitor al lui Hristos, care neîncetat adăuga cuvântului fapte deosebite cu care îi aducea pe mulți la Hristos. Este prins, i se taie capul și este aruncat în râu. O creștină reușește să-l scoată, îl unge cu mir și îl înfășoară în pânze și îl depune într-o casă de rugăciune. Acolo, moaștele sfântului fac multe tămăduiri, aducând pe calea credinței pe mulți rătăciți. Pomenirea lui se face la 25 octombrie; d)  Sfântul Anastasie Persul, fiul unui mag, inițiat în toate secretele acestei îndeletniciri antice, chiar de către tatăl său. După cucerirea Ierusalimului de către persani în 612, se aduce în Persia lemnul Crucii lui Iisus, fapt care a creat o vie impresie în rândul armatei, datorită miracolelor ce se produceau. Tânărul Magundat, care slujea în armată, a fost impresionat de ceea ce vedea și a dorit să afle ce este cu această credință a creștinilor, iar în cele din urmă s-a convertit. A părăsit locul natal și s-a dus pelerin la Ierusalim, unde a ales viața monahală și s-a botezat primind numele de monah Anastasie. A slujit ca monah la Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina, ocupată de perși. Încearcă să propovăduiască Evanghelia în rândul conaționalilor săi, străbătând cetățile Palestinei și ale Iudeii. Este prins în Cezareea și decapitat. Pomenirea lui se face în Biserica orientală la 22 ianuarie.Prenumele Anastasie și Anastasia sunt răspândite pe zona întinsă a tradiției onomastice creștine românești, vechimea lor este probată și în acest caz de mulțimea variantelor: Anastasie, Anăstasia, Nastasia, Năstăsoaia, Nastanca, Nasta, Naste, Nastasăia, Tasăia, Tăsia, Siia, Tasiia, Tastia, Stia, Nastasica,, Sica, Nastasița, Sița, Sica, Sică, Siica, Nastsina, Năstuța; Anastase, Năstase, Stasii, Stase, Tasie, Tase, Năstac, Anastasachi, Anastasia, Tassian, Anastasiu, Năstanasie, Stanasie. Sursa: Aurelia Bălan Mihailovici, Dicționar onomastic creștin, Repere etimologice și martirologice, Minerva, București, 2003, pp. 32-33.

Bogdan NICOLAESCU

Prima biserică ortodoxă construită în Varșovia, capitala Poloniei, după mai bine de 100 de ani, este aproape gata, prima Liturghie urmând a fi slujită aici pe 19 mai. Tot în acea zi, va fi instalată și crucea de pe cupola principală a Catedralei Sfânta Sofia, a cărei arhitectură amintește de cunoscuta biserică bizantină din fostul Constantinopol. Biserica Ortodoxă Poloneză are o istorie zbuciumată: în 1926 a fost demolată marea Catedrală Alexandru Nevski din Varșovia, deoarece era considerată un simbol al fostei ocupații rusești a Poloniei. Alături de aceasta, au fost demolate atunci toate lăcașurile ortodoxe din capitala Poloniei, cu excepția a două biserici. Astăzi, Biserica Ortodoxă Poloneză păstorește în jur de 600.000 de suflete, majoritatea din rândul cetățenilor de etnie ucraineană și bielorusă. (basilica.ro)
Două surori din Laos, care s-au convertit de la animism la creștinism, au vorbit despre persecuțiile la care au fost supuse de către propria familie din momentul îmbrățișării noii credințe. Legate și bătute, fetele de 16, respectiv, 17 ani și-au mărturisit credința în ciuda tuturor presiunilor la care au fost supuse. „Ne-a fost foarte greu să nu îl ascultăm pe tatăl nostru, dar vrem mai mult decât orice să îl urmăm pe Iisus”, au declarat surorile. Laosul, stat comunist din Asia de Sud-Est, ocupă locul 24 pe lista țărilor în care creștinii au cel mai mult de suferit, listă alcătuită de organizația Open Doors. Persecuțiile vin atât din partea autorităților, cât și a comunităților locale și a familiilor celor care se convertesc. (www.gospelherald.com)