Foto: Laura Dobre
Lună: ianuarie 2017
IN MEMORIAM ION VOICU
Bogdan Nicolaescu (articol apărut în nr. 116 al Revistei Dimitrios)
Începutul de an 2017 prilejuiește multe aniversări și comemorări în lumea muzicii clasice. După ce, chiar de ziua Culturii Naționale, pe 15 ianuarie, are loc concertul Centenar Dinu Lipatti, Sala Radio propune un nou regal de muzică simfonică, de data aceasta dedicat memoriei violonistului Ion Voicu, de la a cărui trecere la cele veșnice se împlinesc 20 de ani.
Vineri, 20 ianuarie, de la orele 19, Orchestra Națională Radio va avea în program Uvertura operei Wilhelm Tell de Gioachino Rossini, Concertul nr. 5 în La major pentru vioară și orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart și Simfonia nr. 4 în La major opus 90 – Italiana de Felix Mendelssohn Bartholdy. La pupitrul dirijoral va fi invitat fiul regretatului Ion Voicu, maestrul Mădălin Voicu. Amintim aici că, în 2017, Mădălin Voicu va împlini 50 de ani de activitate artistică. Solist al concertului va fi cunoscutul violonist Alexandru Tomescu (foto jos), cel care a câștigat de două ori (în 2007 și 2013, pentru perioade de cinci ani) dreptul de a cânta la vioara Stradivarius, ce i-a aparținut lui Ion Voicu timp de patru decenii, considerată a fi unul dintre cele mai bine conservate instrumente Stradivarius, la cei 315 ani pe care îi are.
Pentru cei interesați, biletele se pot procura online (www.orchestreradio.ro), prin rețeaua eventim.ro sau chiar de la Sala Radio, pe strada General Berthelot nr. 60.
EMINESCU ŞI RELIGIA
Nicolae Cojocaru (articol apărut în nr. 116 al Revistei Dimitrios)
Un aspect mai puţin studiat al vieţii lui Mihai Eminescu, despre care circulă încă opinii diferite, este cel al atitudinii poetului faţă de credinţa religioasă. Spirit filosofic, atras de metafizică, în special de filosofia transcendentală a lui Schopenhauer, dar şi de Kant, din care a tradus o parte a „Criticii raţiunii pure”, el s-a arătat mereu preocupat de o concepţie demiurgică asupra lumii, pentru care a cercetat mai multe domenii, inclusiv religia.
Eminescu a apreciat spiritualitatea creştină ca valabilă pentru viaţa morală din societatea vremii sale, iar lipsa educaţiei religioase a considerat-o cu repercusiuni negative în diferite domenii, chiar în administraţia publică, criticând într-un articol pe „advocaţi fără ştirea lui Dumnezeu”. Totodată, el atacă de pe această poziţie, cu un spirit deosebit de virulent, întreaga construcţie a unei societăţi corupte: „Într-o ţară în care religia şi curăţia moravurilor au fost înlăturate prin epicureism şi sibatirism, în care conştiinţa de drept şi nedrept, de bine şi rău sunt zilnic jignite prin ridicarea socială a unor pături de oameni neoneşti, în care nepăsarea a ajuns a admira oamenii de nimic, însă abili, spiritul public caută în zadar un razim în contra corupţiunii. Departe de a găsi undeva acest razim, el e din contră atras de vârtejul general şi ajunge a crede că legile morale, uniforme pentru toate popoarele sunt vorbe goale care pretextează din gură, dar pe care nu le crede nimene.” („Opere XII”, p. 324).
Poetul critică vehement în presă şi alienarea vechilor aşezăminte ale educaţiei spirituale, ceea ce a dus la marile carenţe sociale. Iată ce spune el: „Prin ignorarea laturei educative a şcoalei, a bisericei, a vieţii de stat, am ajuns a face dintr-o ţară înzestrată cu atât de multe condiţii de dezvoltare sănătoasă, această Americă dunăreană, în care totul e atins de morbiditate. Dacă starea materială a populaţiunilor noastre e rea, cea morală e aproape şi mai rea.” („Opere XII”, p. 325).
Este evident deci că Eminescu a văzut în religie un factor indispensabil de cultură şi morală în societate. El însuşi şi-a sublimat aspiraţiile sale în ideea de nemurire, proprie geniului înscris în istorie. Conştient însă că singura eternitate acceptată de memoria popoarelor este aceea a creaţiilor spirituale, Eminescu se înalţă la un destin astral. El tinde mereu către puritate, şi nostalgia originilor îi dau setea de repaos asociată cu setea de nemurire.
(Articolul integral se poate citi la adresa : ziarullumina.ro/eminescu-si-religia-16874.html)
UN DEMERS FIRESC
Pr. Paroh Dr. Mihai Gojgar (articol apărut în nr. 116 al Revistei Dimitrios)
Un număr dedicat culturii se traduce prin dorința de a ne afirma un obiectiv fundamental. Biserica „Sfântul Dumitru” a reprezentat întotdeauna un punct important pe harta culturală a Capitalei. Vechimea multiseculară certifică faptul că aici s-a învățat cititul și socotitul, așa cum era odinioară, când Bisericii Ortodoxe nu i se putea contesta calitatea de Dascăl al neamului, pentru că… era singurul… Nu ar trebui să uităm acest lucru! În casele Bisericii de Jurământ, cum se numea lăcașul nostru, a fost primul sediu al Conservatorului de Muzică și Declamațiune din București. Fără doar și poate, elita intelectuală care frecventa zona citea și recita versuri eminesciene, dezbătea ideile sublime, profunde și ascuțite ale celui ce avea să devină poetul național al românilor.
Mai este Eminescu poet național? Se mai citește? Prezintă interes? Odinioară, un subiect fix la Bacalaureat, pare că literatura modernă, scrierile de nișă, abordările fanteziste ori creațiile nereprezentative pentru neamul nostru îl trec pe Mihail Eminovici în plan secund. Dincolo de această tendință, afluența tipăriturilor, avalanșa de texte online și, paradoxal, preocuparea din ce în ce mai firavă pentru lectură ne-au făcut să dedicăm măcar paginile Revistei Dimitrios problematicii cultului și culturii. Numele valoroase care apar în continuare, ideile vehiculate, cât și preocupările cititorilor noștri ne fac să credem că va fi un demers folositor.
Și pentru că este primul număr pe 2017, vă dorim sănătate, pace și bucurii! Mulțumim pentru sprijinul material acordat editării şi tipăririi revistei noastre parohiale! Vom încerca să fim mai atenți la căutările dumneavoastră, într-o călătorie în care să uităm cine dă și cine primește.
La mulți și binecuvântați ani!
Minuni calde
Specialiștii în restaurare au reușit să pună în valoare culorile calde ale unor icoane care reprezintă câteva dintre minunile Mântuitorului. Totodată, și icoanele Sf. Mc. Cornelie și a Sf. Mc. Eustațiu se bucură de aceea finisare finală.
Foto: Laura Dobre
Gândul care devine forță
Vrednicul de pomenire IPS Bartolomeu Anania, într-una din predicile sale, spunea că, atunci când era închis în temniță, de către comuniști, avea trei surse prin care își putea întări sufletul pentru a depăși torturile psihice și fizice la care era supus: 1) gândul la Dumnezeu; 2) râsul și 3) cultura. Cel de-al treilea motiv, cultura, reprezintă și imboldul pentru care astăzi s-a adus omagiu poetului național al românilor la Cimitirul Bellu și de către credincioșii din comunitatea Bisericii Sfântul Dumitru-Poștă. Alături de noi au fost studenți ai Universității Ecologice din București, îndrumați de doamna Prof. Dr. Carmen Bulzan. După slujba parastasului, în semn de recunoștință pentru Eminescu, Justinian Constantinescu, graficianul Revistei Dimitrios și un îndrăgostit de lirica eminesciană a prezentat o evocare a vieții și activității marelui om de cultură născut la Botoșani. Apoi, s-au recitat câteva poezii în limbile română, engleză, spaniolă, italiană și germană. La final, doamna profesor Bulzan a rostit un cuvânt emoționant despre poetul național, frumusețea poeziei și puterea culturii. Tinerii care au recitat, și nu numai, ne-au făcut să conchidem că felul lui Eminescu de a înțelege lumea și de a o exprima, prin poezii, a vibrat în sufletele oamenilor, iar gândul a devenit o forță sau o sursă de însuflețire.
La final, în lipsa posibilității unei plimbări pe sub teiul lui Eminescu din Iași, am gustat un pahar cu ceai de tei și am depus flori și candele pe locul unde își doarme somnul de veci. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
A fost un ceas emoționant și suntem recunoscători Bunului Dumnezeu că ne-a oferit prilejul să fim împreună la Ziua Culturii Române, chiar la mormântul poetului național.
Foto: Laura Dobre
Pregătiri pentru Sfânta Liturghie prin milostenie
Cum te pregătești sâmbăta pentru Sfânta Liturghie, spunea Sfântul Ioan de Kronstadt, așa ajungi duminica. Există trei împăcări pe care trebuie să le facă un creștin înainte de Sfânta Liturghie: cu Dumnezeu, cu semenii și cu sine sau cu conștiința sa. Dacă nu poți să-ți liniștești conștiința decât atunci când te împaci cu semenii, aceasta arată că există o subtilă interdependență între cele trei împăcări. „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.” (Ioan 4, 20). De aici deducem că împăcarea cu Dumnezeu e o urmare firească a celorlalte două. Milostenia e cea mai simplă și clară formă de a realiza cele trei împăcări deodată.
„Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru” (Luca 11, 41), ne arată o altă formă de a ieși din propria noastră bulă a egoismului. Apostolul Petru îi spunea odinioară ologului de la poarta Templului, care cerea milostenie sau bani:”Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!” (Fapte 3, 6). Cu alte cuvinte, a dat ceea ce primise poruncă să dea: „în dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10,8), harul vindecării.
Și câțiva voluntari au ieșit să împartă, în dar, cele pe care le-au avut la dispoziție. Grupul, care s-a ocupat de pregătirea și distribuirea sandwich-urilor și a laptelui cald, a plecat din fața Bisericii Sfântul Dumitru-Poștă începând cu ora 8 dimineață. Până la ora 10, voluntarii i-au căutat pe cei care au avut nevoie de o masă caldă străbătând străduțele din Centrul Vechi spre stația de metrou Universitate.
Același sentiment de bucurie de a dărui ca cel de Crăciun
In aceste zile, in care buletinele meteo avertizau ca un val de frig menit sa „crape pietrele” se va napusti peste tara noastra, Sectorul social al parohiei Sfantul Dumitru-Posta a initiat, între 0rele 17-20.00, o actiune de ajutorare a oamenilor strazii, cu mancare (50 de sandwich-uri) si lapte cald. I-am căutat pe acei oameni nevoiasi, fara adapost, care sunt expusi direct pericolului imbolnavirii si chiar mortii, pe Calea Victoriei, I.C.Brătianu, stația de metrou Universitate, în locurile si cotloanele unde stiam ca se adapostesc. Am fost primiti cu bucurie si am simtit inca o data ca prin noi, cei ce daruim, Dumnezeu Se ingrijeste de toata faptura mainilor Lui.
Nimic nu este mai frumos decat a darui celor saraci si in nevoi, caci generozitatea si daruirea cu inima curata ne feresc de judecata si ne apropie de Cer.
Câteva fotografii de ziua Sfântului Ioan Botezătorul
Foto: Laura Dobre
Biserica Sfântul Dumitru-Poștă 