Pr. Paroh Dr. Mihai Gojgar (articol apărut în nr. 116 al Revistei Dimitrios)

Un număr dedicat culturii se traduce prin dorința de a ne  afirma un obiectiv fundamental. Biserica „Sfântul Dumitru” a reprezentat întotdeauna un punct important pe harta culturală a Capitalei. Vechimea multiseculară certifică faptul că aici s-a învățat cititul și socotitul, așa cum era odinioară, când Bisericii Ortodoxe nu i se putea contesta calitatea de Dascăl al neamului, pentru că… era singurul… Nu ar trebui să uităm acest lucru! În casele Bisericii de Jurământ, cum se numea lăcașul nostru, a fost primul sediu al Conservatorului de Muzică și Declamațiune din București. Fără doar și poate, elita intelectuală care frecventa zona citea și recita versuri eminesciene, dezbătea ideile sublime, profunde și ascuțite ale celui ce avea să devină poetul național al românilor.

Mai este Eminescu poet național? Se mai citește? Prezintă interes? Odinioară, un subiect fix la Bacalaureat, pare că literatura modernă, scrierile de nișă, abordările fanteziste ori creațiile nereprezentative pentru neamul nostru îl trec pe Mihail Eminovici în plan secund. Dincolo de această tendință, afluența tipăriturilor, avalanșa de texte on­line și, paradoxal, preocuparea din ce în ce mai firavă pentru lectură ne-au făcut să dedicăm măcar paginile Revistei Dimitrios problematicii cultului și culturii. Numele valoroase care apar în continuare, ideile vehiculate, cât și preocupările cititorilor noștri ne fac să credem că va fi un demers folositor.

Și pentru că este primul număr pe 2017, vă dorim sănătate, pace și bucurii! Mulțumim pentru sprijinul material acordat editării şi tipăririi revistei noastre parohiale! Vom încerca să fim mai atenți la căutările dumneavoastră, într-o călătorie în care să uităm cine dă și cine primește.

La mulți și binecuvântați ani!