Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR (articol apărut în nr. 114 al Revistei Dimitrios)

Cu puţin înainte de începutul Postului Crăciunului, ediţia de faţă a Revistei Dimitrios are ca temă centrală hrănirea, un aspect esenţial al existenţei noastre. Urmează o perioadă de abţinere de la anumite alimente, încheiată fastuos cu un belşug pe mese. Suntem chemaţi să „devorăm” Trupul Mântuitorului Hristos (apud Sf. Grigorie de Nyssa) şi avem misiunea să dăruim mâncare celor flămânzi. Ne plac anumite mâncăruri şi nu desluşim sensul proverbului „Foamea e cel mai bun bucătar”. Cheltuim bonurile de masă, primele de hrană şi o bună parte din veniturile noastre în faţa nenumăratelor oferte ale hypermarket-urilor într-o viteză proporţională cu modul în care aruncăm alimentele la gunoi. Românii dau 42% din bani pe hrană. Mâncarea nu mai e de mult un accesoriu, un reflex nepretenţios al existenţei; a devenit o industrie, un tip de manipulare, prilej de virtute sau de păcătuire.

Conform unei statistici realizate de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură din cadrul ONU, în fiecare an peste 1,3 miliarde de tone de alimente ajung să fie aruncate. Această cantitate reprezintă o treime din totalul hranei la nivel mondial, care poate fi folosită de circa 870 de milioane de oameni pentru a supravieţui. Contribuie şi românii la acest calcul: anual, fiecare dintre noi aruncăm, în medie, 100 kg de mâncare. Cam 250 g pe zi. Asta înseamnă, aproximativ, cantitatea pe care o primeau deţinuţii din lagărele de concentrare sau în temniţele comuniste. Ei au supravieţuit şi au devenit eroi, noi aruncăm darurile lui Dumnezeu la ghenă.

Cele mai mari cantităţi de alimente aruncate sunt produse de populaţiile ţărilor dezvoltate ale lumii. De exemplu, în anul 2013, locuitorii SUA au risipit peste 40% din hrana consumată. Mai precis, au fost aruncate 52% din totalul fructelor şi legumelor, 38% din alimentele bazate pe cereale şi 22% din cantitatea totală de carne. Cele mai multe sunt aruncate pentru că… nu arată suficient de bine. Fără să ne dăm seama, împlinim un proverb vechi românesc: „Mărul cel frumos îl mănâncă porcii”. Adică, am devenit căutători ai fructelor şi legumelor impecabile, strălucitoare, fără niciun punct pe ele, cu forme de dicţionar. Restul…

O idee ar fi să consumăm tot din farfurie. La restaurant sau în vizită, din politeţe sau lipsă de chef, renunţăm la o parte din meniu. Sunt 9.000 de restaurante în ţara noastră care aruncă zilnic zeci, chiar sute de kilograme de mâncare. În acelaşi timp, răspândiţi în toate colţurile, în canale, sub cerul liber sau printre cartoane, 225.000 de copii se culcă flămânzi. Înseamnă că dacă fiecare restaurant ar hrăni 25 de copii, niciunul nu ar încerca să adoarmă biruindu-şi foamea. Bine spune un proverb englezesc: „mai mulţi mor de mâncare decât de foame”. Şi moartea nu înseamnă doar încetarea funcţiilor vitale, ci şi nepăsarea faţă de cei din jur.

Un alt reper ar putea fi pregătirea hranei pentru mâine. Asta se traduce nu doar printr-o dietă echilibrată, ci şi prin eliminarea scuzei „nu am avut ce să-mi pregătesc de post şi am mâncat orice”, precum şi prin diminuarea groaznicelor produse de tip fast-food.

O parte din tematică va fi dezvoltată în articolele acestui număr. Alte subiecte vor fi păstrate în cugetul nostru şi se vor reflecta în frigider, bucătărie, pe cântar, la medic şi în gradul de linişte al inimii. Şi, să nu uităm: „nu hrana este păcat, ci lăcomia pântecelui” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).