Iulia OPRIŞAN (articol apărut în nr. 114 al Revistei Dimitrios)

Biserica „Sfântul Dumitru-Poştă” este un lăcaș special, situat chiar în inima Bucureștiului la propriu, dar și în sensul foarte profund al cuvântului, întrucât aici se înfăptuiesc admirabile fapte de sprijinire a tuturor celor aflați în nevoie. Aceste acțiuni sociale sunt baza creștinismului, pentru că ne învață să facem milostenie, dar ne și ajută să ne deschidem inima pentru a scăpa de individualism. Iar a ajuta chiar nu este dificil, deoarece avem la îndemână multe modalități de a face milostenie. De exemplu, în fiecare sâmbătă, la biserica noastră se oficiază parastase pentru cei trecuți la Domnul, așa încât, una dintre cele mai simple modalități de a ajuta este ca parastasele dumneavoastră să se convertească în masă oferită celor nevoiași. Deci, fie că pregătiți dumneavoastră mâncarea, fie că ne sprijiniți financiar și ne ocupăm noi de prepararea acesteia, veți face pomana cea mai bună, împlinirea cu adevărat a datoriei creștinești de pomenirii a celor adormiți.

În Noul Testament, Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă: „Când faci prânz sau cină, nu-ți chema prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva la rândul lor să te cheme și ei pe tine și să-ți fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăț, cheamă-i pe săraci, pe neputincioși, pe şchiopi, pe orbi și vei fi fericit că ei nu pot să-ți răsplătească; fiindcă ți se va răsplăti la învierea drepților (Luca 14:12).”

Un alt frumos obicei al acestei parohii are loc la sfârșitul fiecărei Liturghii de duminică, când putem să împărțim celor care participă la slujbă un pahar de ceai, o cafea, un sandviș sau o prăjitură. În orice lăcaş de cult, credincioşii care participă cu regularitate la slujbe ajung să se cunoască între ei şi să formeze, de-a lungul timpului, o comunitate, iar momentele petrecute împreună duminica constituie un factor coagulant al unităţii enoriașilor.

În plus, oferind celorlalți, ne oferim, de fapt, nouă, comori nesfârșite în ceruri. Părintele Galeriu spunea: „bogăţiile lumii ne hrănesc şi au rostul lor, dar nu ne dau mântuirea și veşnicia. Dar noi le putem transforma. Și tocmai aici este taina: putem transforma bogațiile și bunătăţile lumii în căi spre veşnicie.”