Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR (articol apărut în nr. 113 al Revistei Dimitrios)

Spuneam într-o predică recentă că prezenţa numelor din aria semantică a termenilor „diavol”, „demon”, „iad” etc. în viaţa noastră a ajuns să fie o obişnuinţă. Nimeni nu mai tresare când comandă o pizza Diavolo, când merge într-un pub sau restaurant cu numele necuratului, când bea vreun energizant sau vreo tărie menite să te înflăcăreze sau când se declară suporter al lui Manchester United, în varianta odiosului supranume.

Poate o să vi se pară copilărească abordarea, însă nu cumva am relativizat, până la desfiinţare, chestiunea prezenţei active a celui rău şi luăm totul prea în joacă? Ce poate fi rău că mănânci sau bei ceva cu numele spurcatului? Totuşi, invocarea înseamnă dăruire către ceva sau, mai ales, cineva. Amintesc o întâmplare din viaţa Sfântului Irodion de la Mănăstirea Lainici, prăznuit în fiecare an, pe 2 mai. Cuviosul Arhimandrit Irodion Ionescu, stareţ al mănăstirii sus- pomenite, din judeţul Gorj, a fost duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica. Odată, o femeie i-a adus părintelui, după obicei, un vas cu lapte, de la capra ei.

Iar Cuviosul Părinte Irodion i-a răspuns:

– Nu primesc laptele, că nu este de la capra ta!

– Ba nu, părinte – a zis femeia -, de la capra mea este.

– Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum să primesc, că nu mai este capra ta!

Deci, vădită fiind femeia, şi-a mărturisit păcatul şi, luând binecuvântare, din ziua aceea nu a mai drăcuit.

Cât de departe sunt situaţiile vieţii noastre? Din moment ce intri într-un local cu nume demonic, cum poate fi mâncarea de acolo binecuvântată? Dacă îţi pui coarne şi te închini să dea gol Rooney, dacă îţi alegi 666 la numărul de înmatriculare şi faci alte acte „nevinovate”, să nu existe oare repercusiuni?

Şi din aceste motive, dar şi pentru că se apropie cea mai importantă sărbătoare a Sfinţilor Îngeri, am dedicat acest număr puterilor netrupeşti slujitoare lui Dumnezeu. Sperăm ca Domnul Savaot să ne ocrotească pe toţi şi să ne dăruiască aripi de bucurie!