La fiecare curs de pictură şi desen mă bucur să descopăr tineri cu aptitudini şi talent de care nu erau conştienţi sau nu aveau incredere că le au. Pe lângă tema de bază am abordat timizi pictura pe sticlă.
Citește în continuare „Curs de pictura in aer liber, 30.07.2017”
După cum pe Vameş, Doamne
L-ai făcut “luminător”,
Fă-mă şi pe mine astăzi
Decât ieri mai râvnitor.
Paşii mei slăbit-au foarte
Şi mă poticnesc să cad,
Iar viaţa mea cea stearpă
S-a apropiat de iad.
Nu se află vindecare
În netrebnicul meu trup
Şi “năravul din născare”
Nici acum nu pot să-l rup.
Citește în continuare „Vecernie și Litie în cinstea Sfântului Mucenic Pantelimon”
Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR
Discuțiile contradictorii cu părinții sunt la ordinea zilei, indiferent de categoria de vârstă aleasă pentru o dezbatere. Copiii nu primesc tabletă, desene ori bani de buzunar, tinerii se plâng de zgârcenia ori duritatea ocrotitorilor, adulții nu i-au convins să semneze actele pentru casele ori terenurile familiei, cei intrați în perioada senectuții se vaită de chinurile pe care trebuie să le suporte din partea celor pentru care au făcut aceleași lucruri pentru ei la începutul vieții: să îi hrănească, să îi îngrijească, să le suporte nemulțumirile și să îi încălzească la piept. Se invocă mereu diferența dintre generații. Mă întreb dacă nu cumva e o problemă de răbdare. Nu cumva ne grăbim să obținem ceva înainte de vreme? Cele enunțate mai sus nu vin ele, oricum, spre noi? Când ești copil, vrei să fii major, apoi vrei să fii stabil financiar, apoi vrei să te odihnești mai mult, iar când ești în pridvorul Marii Odihne te întrebi, oare, de ce te-ai grăbit? Citește în continuare „CINSTIREA PĂRINȚILOR: O PROBLEMĂ DE RĂBDARE?”
Maria Camelia Buricea
Sectorul social-filantropic care funcționează în cadrul Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă” are stabilit ca obiectiv general punerea în aplicare a ideilor de intervenție pentru persoanele aflate în dificultate cu ajutorul membrilor comunității.
Prin aceste programe sociale oferim suport persoanelor defavorizate (copii care provin din familii sărace, copii cu dizabilități, familii cu venituri reduse, persoane vârstnice, oamenii străzii etc.), motivația care stă la baza acțiunilor noastre fiind iubirea față de semeni și dorința de a contribui la construirea unor relații de întrajutorare.
În prezent, cu mult entuziasm, am inițiat următoarele programe sociale: Citește în continuare „„CARTEA VIEŢII NOASTRE SUNTEM NOI ÎNŞINE””
Duminică, 16 iulie, câțiva enoriași ai bisericii Sfântul Dumitru – Poștă au fost introduși în tainele unui cartier central, puțin cunoscut, dar care merită mai multă atenție. Am vorbit despre primele mari artere de circulație din București, am observat palate de secol XIX și secol XX frumos restaurate, ba chiar și una dintre cele mai vechi case de targoveț (de secol XVIII) de pe strada Șerban Vodă. Ne-am bucurat de vizita la Biserica Flămânda, unde ne-a vorbit părintele slujitor. Ne-am întors cu ochii minții în timpul în care zona era acoperită de grădini și restaurante faimoase în epocă. Câțiva participanți cu experiență au adăugat informații folositoare, iar împreună ne-am bucurat de un traseu plăcut până la Mănăstirea Antim, unde turul s-a finalizat.
Va rămâne să ne mai întâlnim și cu alte ocazii, mai ales că cei prezenți și-au exprimat dorința de a participa fie la un astfel de tur o dată pe lună (în alte cartiere – sau vizită la muzee), fie la o vânătoare arhitecturală în centrul istoric.
Iulian Soca
„Cu ajutorul lui Dumnezeu am sustinut primul curs de pictura si desen in curtea Bisericii noastre la umbra de castan. Mi-a facut placere sa descopar in tinerii nostri aptitudini si real talent, dorinta de invatare si deschidere spre provocari. Multumesc celor prezenti pentru participare si interes.
Cu acest gând al Mântuitorului Hristos tinerii voluntari ai Bisericii Sfântul Dumitru-Poștă au incercat și în weekend-ul acesta să aducă un strop de apă vie numeroșilor trecători ieșindu-le în întâmpinare. S-au oferit 60 de sticle cu apă, 24 sâmbătă şi 36 duminică. Grupului de voluntari i s-au mai adăugat noi membri: Bogdan, Ciprian, Iulian, Andreea, Constantin, Alexandra, cărora le suntem recunoscători. Acțiunea se desfășoară doar la sfârșitul săptămânii. Ne-am bucura dacă ar mai participa și alți tineri, pentru că făcând unuia dintre acești frați prea mici ai Mântuitorului, Lui îi facem (Matei 25, 40).
Un neam se va menține prin tineri, care se vor sui de bunăvoie pe Cruce și de la înălțimea ei vor lupta, fără să zică nimic. Luptă și nu cedează!
(Părintele Arsenie Papacioc)
Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR
Biserica a fost, este şi va fi mereu un adăpost al suferinzilor. Un spital al nefericiţilor de orice fel. Chestiunea suferinţei, însă, reprezintă o piatră fundamentală în concepţia de viaţă a creștinului. De fapt, poziţionarea corectă faţă de durere şi de tot ce se întâmplă premerge şi finalizează actul credinţei şi vieţuirii ortodoxe.
Am dedicat prezentul număr mărturisitorilor din temniţa de la Jilava, ca un prinos pentru cei care au trecut prin chinuri groaznice la periferia Capitalei în numele Adevărului Hristos. Vor mai urma şi alte numere dedicate altor temniţe, mai ales că anul acesta este consacrat de Patriarhia Română mărturisitorilor din temniţele comuniste. Contextul anual a prilejuit deja două întâlniri în cadrul Serilor Catehetice (desfăşurate în fiecare vineri, de la ora 19:30) cu doi dintre eroii rămaşi în viaţă de pe urma îngrozitoarei prigoane atee de acum o jumătate de secol, Nina Moica şi Emanoil Mihăilescu. Vă pregătim şi alte întrevederi excepţionale de acest gen în lunile următoare. Şi tot conjunctura din 2017 ne-a furnizat şi ideea unui pelerinaj la câteva dintre cele mai grele închisori-lagăr din perioada comunistă. În perioada 24-27 august, vom realiza o călătorie în istoria recentă, căutând temelia spiritualităţii unor eroi ai neamului şi văzând sărăcia, brutalitatea şi boala torţionarilor, unde putem ajunge fără Dumnezeu. Vom anunţa detaliile zilele următoare şi vă aşteptăm să călătorim împreună.
„Închisorile ne-au învățat adevărata rugăciune, care se naște din suferință, jertfă și dăruire de sine” (Părintele Iustin Pârvu). Inexplicabil, poate, pentru noi, mai ales după ce am văzut locurile oribile de la Piteşti şi de la Jilava. Inexplicabil şi pentru că, dacă stăm bine să ne gândim, noi pierdem rugăciunea în situaţii cotidiene mult mai uşoare. Erorile participanţilor la trafic sunt, cu siguranţă, mai puţine decât înjurăturile spurcate ale gardienilor, a da locul tău la un ghişeu e altceva decât să dai porţia de terci care te ţine în viaţă unui camarad foarte bolnav, bârfa, pâra şi „săparea” colegilor de serviciu se opune iubirii jertfelnice a celor care îşi asumau teribile pedepse pentru a salva grupul. Mi se pare că suntem tare departe de ei. De aceea, salutară iniţiativa Patriarhiei Române şi obligatorii gesturile noastre de salvare a memoriei şi demnităţii naţionale prin cultul eroilor din perioada persecuţiilor secolului al XX-lea. Sfântul Isaac Sirul a spus că „nimeni nu s-a suit la cer cu răsfăţul”. Mi se pare că avem obezi mari în elevaţia noastră spirituală. Poate, sperăm, vom învăţa ceva din paginile înlăcrimate de la sfârşitul mileniului trecut şi vom găsi înţelepciunea să descoperim frumuseţea suferinţei, jertfelniciei şi dragostei de semeni.
Biserica Sfântul Dumitru-Poștă 