CE AM REUȘIT SĂ FACEM ÎMPREUNĂ ÎN CADRUL EVENIMENTULUI CARITABIL Arte pentru carte, ediția a II-a?

IMG_2670Maria-Camelia BURICEA

La fel ca și anul trecut, a doua ediție a evenimentului caritabil Arte pentru carte a avut ca scop strângerea de fonduri pentru bursele unor copii cu rezultate foarte bune la învățătură, dar care provin din familii cu posibilități materiale reduse.
Persoanele care au participat la eveniment s-au putut bucura de momente artistice deosebite, poezii, concursuri de dans și karaoke, numeroase ateliere de creație, jocuri interactive, standuri cu produse lucrate manual, mâncăruri delicioase pregătite cu multă dragoste de organizatori.
Din fondurile strânse în cele două zile ale evenimentului, patru copii vor primi sprijin financiar lunar în cuantum de 300 de lei pe parcursul întregului an școlar. Aceștia sunt:
Florentina, elevă în clasa a VIII-a, suferă de diplegie spastică (paralizie cerebrală), lucru ce îi îngreunează orice activitate obișnuită, dar care nu o împiedică să își urmeze pasiunea pentru dansuri. Deși este nevoită să participe în fiecare zi la programe de recuperare (kinetoterapie), nu lipsește niciodată de la școală.
Izabela, elevă în clasa a XII-a, este sora Florentinei, iar faptul că a asistat, de când era mică, la terapiile surorii ei, a făcut-o să își dorească foarte mult să ajute, la rândul ei, alți copii. Visează să studieze la Facultatea de Medicină și printre activitățile sale preferate se numără cititul, înotul și kinetoterapia.
Valentina, elevă în clasa a VI-a, este o fetiță energică, sociabilă și perseverentă. Deși nu îi este ușor să poarte lupta cu cancerul, Valentina își dorește să continue activitățile care îi plac foarte mult: handbalul, dansul și tenisul. De curând, a suferit o operație în Italia, cu eforturi financiare mari pentru familie.
Denis, elev în clasa a V-a, își dorește să ajungă preot. Merge cu bucurie la școală și după ce își termină lecțiile, ajută de fiecare dată la treburile din gospodărie. Niciodată nu i-a dezamăgit pe cei din jurul său. Alături de cei patru frați ai săi, Denis este crescut de tatăl lor și de bunică.
Copii curajoși și talentați, dar care se regăsesc în situații dificile.
Datorită generozității dumneavoastră, Florentina, Izabela, Valentina și Denis vor păși cu mai multă încredere în direcția visurilor lor.
Mulțumim, în mod special, artiștilor care au răspuns invitației noastre: Paul Simon Esperando, Vasilică Bordianu, Corul Mixt Dimitrios al Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”, Baba Novak & Son, Izabela Maria Preda, Călin Costache, Iuliana Dinu, Opera Alternativă, Saturday Seven, „Poeții Cetății”, Mvga Team-Latino Dance, Random Band.
Mulțumim voluntarilor implicaţi în coordonarea activităților creative:
•Cristina Nastasa – Atelier de jocuri interactive;
•Raluca Olariu – Atelier de creație cu lână fină;
•Cristian Munteanu – Atelier de olărit;
•Alexandra-Mariana Nicolaescu –
Tricotaj;
•Ana Consuela Bugalete – Pictură;
•Oana Gojgar – Quilling;
•Roxana-Andreea Stavăr – Atelier de confecționat brățări.
Mulțumim, de asemenea, Universității Ecologice din București pentru găzduire!
Tuturor persoanelor care au luat parte la acest minunat eveniment cu scop caritabil (parteneri, voluntari, donatori, participanți) le suntem recunoscători și le dorim să trăiască cât mai des bucuria binelui!

IMG_2759

IMG_3868

IMG_2423

Scenariu de Crăciun (Nr. 164/2018)

logoPr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR

Mijloc de noiembrie. Aproape de casă, într-un soare neașteptat de blând pentru Brumar, la câțiva metri distanță, un om alunecat spre apusul vieții, precum astrul ce își gătea loc de odihnă, împingea un cărucior de copil. Ajuns în dreptul lui, și pentru că tocmai se oprise în dreptul unui tomberon, am avut ocazia să îl văd mai bine. Pentru că următoarele minute, cât am cumpărat ceva de la un magazin, mi-au permis să văd o scenă mai bogată, m-am gândit să v-o împărtășesc.
Omul împingea un cărucior, dar nu era niciun copil înăuntru. În micuțul vehicul se înghesuiau haine pentru diverse anotimpuri, plastice, cartoane și… un radio. Un ansamblu mișcător în culori de toamnă târzie, un călător discret pe lângă noi, un chip obosit pe care nu îl dorim ca interlocutor. Barbă albă, neîngrijită, haine largi, ponosite, încălțări chinuite, cum era și viața lui, probabil. Totuși, aparatul emitea, foarte tare, sunet de manele, într-un șocant dezacord cu imaginea deplorabilă a cetățeanului european din 2018 pe care îl urmăream. Contrastul a născut opinii diverse trecătorilor. Unul dintre cei din fața mea la rând a început să râdă cu un evident aer de superioritate. O voce feminină ascunsă vederii mele l-a fericit, zicând: Uite, vezi, n-are datorii, n-are grijă… Nu departe de această reacție a fost și bărbatul dintr-un cuplu interpus între cei ce stăteau la coadă și cel ce agrea intensele sunete orientale. Și care, între timp, cu mâinile îngrozitor de murdare, își rula o țigară din hârtie de ziar și tutun, probabil, luat de la chiștocuri aruncate din gurile care judecau spectacolul pe care îl oferea în drumurile sale imprevizibile.
Un boschetar? Un om de nimic? Un amărât? Nu știu, doar o frântură de viață. Indiferent ce facem, părerile celor din jur se îmbracă în diversitate și, de obicei, în răutate. Mi s-a părut curios că acel nespălat ce își purta casa cu el mereu putea atrage invidia cuiva. N-are griji… Da, nu are… Dar, nu cumva, noi alegem dimensiunea grijilor uneori? Izbiți de manele și de tacticoasa lipire a țigării, nu am reușit să ne gândim la ceasurile nopții de Crăciun când, poate, omul acela își căuta o scară de bloc în care să intre și să petreacă Nașterea Domnului cu bucățile de cozonac aruncate de noi în coșuri, cu o sticlă negolită de suc și un radio cu manele, dat la minim pentru a nu fi izgonit. Și câte povești, oare, nu le citim greșit?