Bogdan NICOLAESCU

Însuţi, Doamne, […] binecuvintează dorinţa noastră sfântă de a avea, spre slava Ta şi spre mântuirea noastră, propria noastră biserică, al cărei prag trecându-l, împreună cu toţi semenii noştri, să Te lăudăm pe Tine, Doamne.” Amplele lucrări de restaurare ce se desfășoară în incinta Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă” dau o greutate aparte cuvintelor rugăciunii rostite în Altar spre finalul Sfintei Liturghii. Aducerea catapetesmei la starea originară reprezintă un act de credință la care toți credincioșii sunt invitați să ia parte. Dar restaurarea catapetesmei este, în același timp, și un act de cultură. Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă” este un monument istoric, iar catapeteasma, o operă de artă bisericească.
Executat ca, de altfel, și pictura murală de către meșteri formați în atelierele de pe lângă Episcopia Buzăului, la așa numita „Școală de zugravi de subțire” de la Buzău, iconostasul Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă” este opera lui Dimitrie Săpătorul („săpător” însemnând, în veacul al XIX-lea, „sculptor”) și a fost poleit de către Ivan Lipoveanul din Brăila.
Catapeteasma impresionează prin grandoarea sa și prin măreția decorației sculptate și aurite. Plastica arhitecturală a acesteia se înscrie în repertoriul clasicizant al vremii, cu o accentuată notă de eclectism (îmbinarea mai multor stiluri diferite). Desfășurarea în plan a catapetesmei după un traseu poligonal, prin jocul de umbre și lumini, creează adâncime ansamblului, fapt care-i sporește spectaculozitatea. De dimensiuni mai puțin obișnuite – 9,60 m înălțime și 8,40 m lățime –, iconostasul este compus din șapte laturi, dispuse în planuri diferite. Pictura icoanelor este diferită de stilul tradițional bizantin, ea încadrându-se în coordonatele stilistice ale picturii occidentale de șevalet. Icoanele împărătești – Iisus Hristos Pantocrator, Maica Domnului cu Pruncul Hodighitria, Sfântul Nicolae și Sfântul Dumitru – datează din secolul al XIX-lea și au fost executate în tehnica ulei sau tempera grasă pe suport de lemn. Acestea au fost acoperite cu ferecături de argint lucrate în tehnica „au repousse” (prin care se realizează motive decorative în adâncime) în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, potrivit mărcilor de meșter și de titlu a argintului.
Partea sculptată decorativă a fost acoperită cu foiță de aur de 24 de karate prin metoda cu bolos (sau bol – varietate de argilă cu o concentrație ridicată de oxid de fier ce îi dă puternice nuanțe roșiatice, galbene sau negre) în manieră tradițională, cu șlefuirea selectivă a anumitor suprafețe pentru obținerea unui contrast cromatic și pentru punerea în valoare a strălucirii aurului.
Din păcate, intervențiile ulterioare asupra catapetesmei (aplicare de poleituri metalice, diferite bronzuri și bitumuri, repictări și adăugiri, curățiri improprii, spălări și înfrumusețări executate de oameni cu bune intenții, dar fără o pregătire specifică) au produs degradări în timp și falsificări ale aspectului originar al catapetesmei. De refacerea acestui aspect se ocupă echipa de restauratori condusă de doamna Sultana-Ruxandra Polizu, dar, așa cum sublinia domnia sa în interviul acordat revistei noastre (Dimitrios, nr. 154), continua finanțare a lucrărilor de restaurare este esențială.

Niculae Neagu

Biserica reprezintă lăcaşul reculegerii şi rugăciunii oamenilor, al comunicării cu Dumnezeu în pace și liniște sufletească, arhitectura acesteia fiind chipul şi locul lui Hristos. Biserica nu aparține unui individ, ci eternității.
Pentru a dobândi, noi oamenii trebuie să dăruim. Astfel, se poate spune că o viață în care nu dăruiești, poate fi considerată una irosită, deoarece viața însăși este un cadou primit din partea lui Dumnezeu, un cadou pe care, de multe ori, nu știm să-l apreciem la adevărata lui valoare.
Dăruind din puţinul nostru, vom aduna din tot ce dăruim în ,,trăistuţa’’ noastră cu fapte ale milosteniei trupeşti şi sufleteşti.
Așa cum noi, oamenii, avem nevoie de lăcașul sfânt pentru a ne liniști sufletul, așa și el are nevoie de noi, mai mult ca oricând, pentru a-și înfrumuseța chipul. Biserica „Sfântul Dumitru – Poștă“ are nevoie de ajutorul nostru pentru a redobândi frumusețea de altă dată și locul pe care îl merită în peisajul cultural al Bucureștiului, redevenind „Prințesa Centrului Vechi”.
În anul 2019, Biserica „Sfântul Dumitru – Poștă“, ridicată pe locul unei mai vechi biserici de prin secolul al XIV-lea, împlinește 200 de ani, fiind Paraclis Universitar și, totodată, cea mai veche biserică din București cu hramul Sfântului Dumitru. Având în vedere renovarea bisericii, a picturii și a catapetesmei acesteia, vă solicităm sprijinul pentru finalizarea lucrărilor.
Restaurarea unei biserici presupune multă experienţă, talent şi atenţie din partea pictorului care se angajează într-o astfel de muncă, dar și de foarte multe resurse financiare, de care biserica noastră nu dispune în prezent.
Cu sprijinul acordat prin contribuția noastră, putem fi mândri că am fost părtași la redarea frumuseții acestei biserici și la posibilitatea de a lăsa ceva înălțător în urma noastră și pentru generațiile viitoare.
Pentru noi, este un privilegiu și o datorie de onoare să fim părtași și să ne arătăm vrednici închinători ai acestei biserici, nu numai prin vorbe, ci și să dovedim asta prin fapte, dobândind în dar mulțumirea că am ajutat pe cineva care nu vorbește, dar care te ascultă mereu, care nu merge, dar care te așteaptă întotdeauna, cu drag, să vii spre ea.
„Socotește milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit, nu ca o pierdere, ci ca un câstig, căci tu, prin ea, dobândești mai mult decât ai dat!” (Sfântul Ioan Gură de Aur)