Dragoș-Andrei ISBĂȘOIU

Îndemnul de a priveghea nu se găseşte numai în cuvintele Mântuitorului cuprinse în Evanghelii, ci şi în cele ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (I Corinteni 16,13; Efeseni 6,18; Coloseni 4,2; I Tesaloniceni 5,6, 10; I Petru 4,7; 5,8). Dacă lecturăm cu atenţie versetele menţionate mai sus, vom realiza că Privegherea are un rol esenţial în viaţa fiecărui creştin, deşi omul zilelor noastre refuză un dialog cu Dumnezeu în favoarea discuţiilor cu cei din jurul său, fapt datorat necunoaşterii mesajului scripturistic şi neglijenţei faţă de propriul suflet. Importanţa Privegherii este legată de starea de atenție continuă, trezvia, pe care ar trebui să o aibă fiecare creştin în relaţia sa cu Dumnezeu. Deşi întâlnim îndemnul la Sfântul Apostol Pavel la Priveghere alături de acela de a fi treji (I Tesaloniceni 5,6: să priveghem şi să fim treji), Sfântul Apostol Petru ne lasă un îndemn diferit: fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni (I Petru 4,7). Astfel, putem înţelege că Privegherea ne ajută să fim treji în viaţa duhovnicească, dar nu este posibilă fără o minte întreagă, adică fără dorinţa de a fi cu Dumnezeu atunci când ne rugăm. Dorinţa de a vorbi cu Dumnezeu cât mai mult timp prin intermediul rugăciunii ne poate determina să participăm la o slujbă de Priveghere sau să petrecem câteva ore din noapte rugându-ne Domnului şi sfinţilor Săi, după cum ne recomandă Sfântul Apostol Pavel: Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii (Efeseni 6,18). În acest verset, este subliniată o trăsătură importantă a privegherii, și anume stăruinţa, căreia i se adaugă mulţumirea, după cum citim la Coloseni 4,2: Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire. De aceea, nu putem vorbi despre o participare reală la Priveghere, fără să împlinim acest îndemn al Apostolului.

Aşadar, îndemnul Privegheaţi! nu ar trebui să rămână doar în textele din Noul Testament, ci ar trebui să se găsească şi în paginile pe care le scrie fiecare creştin în cartea vieţii sale. Să nu uităm că privegherea este o cărămidă din zidul pe care trebuie să-l construiască fiecare creştin pentru a face faţă ispitelor întâlnite în viaţa cotidiană. În zilele noastre, nu trebuie să ne descurajăm atunci când credinţa este atacată sau marginalizată, ci să fim curajoşi şi să ne rugăm stăruitor pentru a-L mărturisi pe Dumnezeu, aşa cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: Privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă (I Corinteni 16,13).

Articol apărut în Revista DIMITRIOS nr. 36 (135)