Alexandra Nicolaescu

Atunci când cunoaștem o persoană care nu se încadrează cumva în standardele obișnuite, putem cădea în capcana de a emite anumite judecăți, de a face presupuneri.

Acest lucru se întâmplă destul de des în cazul persoanelor fără adăpost, care sunt supuse marginalizării sociale, fiind desconsiderate sau chiar ignorate. Astfel, posibilitatea integrării sociale în cazul oamenilor străzii este pusă sub semnul întrebării, încrederea acordată acestora fiind aproape nulă.

Sorin, în vârstă de 46 de ani, este un caz reușit al Sectorului Social-Filantropic din parohia noastră în ceea ce privește integrarea socio-profesională a persoanelor fără adăpost.

În februarie 2017, membrii din cadrul Sectorului Social-Filantropic al Bisericii Sfântul Dumitru-Poștă l-au recomandat pe Sorin pentru a fi angajat la o brutărie din orașul Voluntari și i-au oferit suport în perioada de acomodare.

Ajutorul nostru pentru Sorin nu a fost prea valoros din punct de vedere material, acesta constând în plata abonamentului pe o lună pentru transport și pachete alimentare, dar ceea ce a contat cel mai mult a fost deschiderea pe care a primit-o din partea noastră și susținerea morală.

În prezent, Sorin lucrează ca brutar în Voluntari și ca paznic la Mănăstirea Antim, fapt ce dovedește că munca și seriozitatea pot reprezenta cartea de vizită a unui om simplu.

Vă împărtășim câteva din gândurile domnului Sorin:

Cum ați ajuns la Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”?

Întâmplător, treceam spre Piața Unirii în căutarea unui loc de muncă. Am văzut schelele și am intrat să întreb dacă pot ajuta cu ceva.

Știm că la un moment dat v-ați regăsit într-o situație mai dificilă, ați fost găzduit la un adăpost temporar de noapte, ce s-a întâmplat?

În noiembrie, am lucrat în construcții (montam borduri), unde beneficiam și de cazare, primul salariu și actele fiindu-mi furate de un coleg de muncă din locul în care eram cazați. Apoi, a venit înghețul și nu am mai putut lucra. A trebuit să îmi fac un buletin temporar.

V-a fost greu să cereți ajutor?

Am încercat peste tot să caut de muncă, nu am vrut să fac bani cerșind în tramvai prin București, ci am căutat peste tot: ziare, anunțul telefonic, anunțuri puse prin oraș.

Care este atitudinea oamenilor față de cei care trăiesc pe stradă, în adăposturi?

Nu foarte bună, chiar și colegii mei mă evitau. Începutul a fost greu, dar au trecut zilele, acum împlinindu-se cinci luni de când lucrez la brutărie. M-am perfecționat și am învățat să fac mai multe lucruri aici; au nevoie de mine.

Pe dumneavoastră ce vă motivează să munciți?

Am muncit toată viața, așa m-am obișnuit, să nu stau degeaba.

Ce mesaj vreți să transmiteți celor care vor citi revista?

Să-L caute pe Dumnezeu cu inima curată, nu doar când nu au bani, și să muncească.

Perseverența, responsabilitatea și recunoștința sunt calități prin care domnul Sorin a reușit să câștige aprecierea și respectul celor din jur. Și chiar dacă uneori resimte oboseală și se confruntă cu probleme de sănătate, acesta își îndeplinește sarcinile cu seriozitate.

Primim frecvent solicitări de ajutor de la persoane fără adăpost aflate în situații critice care își caută un loc de muncă.

Acestora încercăm să le oferim suport material pentru nevoile de bază și sprijin pentru integrarea socio-profesională, facilitând contactul cu potențiali angajatori. Puteți și dumneavoastră să ne fiți alături în aceste demersuri.