Revista Dimitrios (III), nr.22

sus

CRESTINISMUL IN LUME

Ilie DORIN

Pe data de 10 martie a.c., a avut loc în Filipine o imensă procesiune creştină cu ocazia Congresului Euharistic International organizat de Biserica Catolică. În ciuda dificultăţilor economice şi sociale, această țară rămâne un important bastion al creştinismului în Asia şi în lume. (facebook.com/ProChristiani)

În Catedrala Sfânta Fecioara Maria din Glasgow, Scoţia, i s-a permis unei musulmance să citească versuri din Coran, versuri care negau faptul că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Preotul Ashenden a demisionat ulterior acestui eveniment şi a spus că citirea acestor texte într-o catedrală poate fi văzută ca o blasfemie şi ca un indicator al dezvoltării islamului în Marea Britanie. (rezistentacrestinablog.wordpress.com)

În martie a.c., în capitala Argentinei a avut loc o manifestație a feministelor, susținătorilor LGBT și a unor membri ai Partidului Socialist al Muncitorilor. Deşi evenimentul trebuia să fie unul paşnic, participanţii au încercat să dea foc Catedralei Mitropolitane, o ţintă frecventă a lor, ca de altfel multe biserici catolice. Un tânăr, şi ulterior poliţia, a intervenit şi a prevenit incendiul. (lifesitenews.com)

Într-una din vizitele în parohiile diocezei sale, Papa a îndemnat credincioşii să nu creadă în magie şi să nu apeleze la vrăjitoare, deoarece totul este o minciună. Acestea nu au puteri magice, ci lucrează cu puterea răului. (catholica.ro)

jos

Revista Dimitrios (II), nr.22

sus

SĂ PARTICIPĂM LA DENII!

Nicoleta OLARU

Începând cu Duminica Floriilor, de cu seară, intrăm în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, când se săvârşesc Deniile, care înseamnă privegheri sau slujbe de seară (nocturne). De fapt, Deniile sunt slujbe de dimineaţă (Utrenie), care se săvârşesc în seara zilei precedente ca o formă de priveghere prelungită a zilei. Zilele de luni, marţi şi miercuri din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ne pregătesc pentru a înţelege sensul venirii Mântuitorului Hristos în lume, al pătimirii şi morţii Sale, anume acela de a birui păcatul şi moartea şi de a ne reaşeza în comuniune cu Dumnezeu.

La Denia zilei de Luni, Biserica ne-a adus aminte de tânărul (patriarhul) Iosif, care a fost vândut de fraţii săi în Egipt. El este o preînchipuire a lui Hristos, Care a fost vândut de Iuda. La fel s-a făcut amintire de pilda smochinului care a fost blestemat de Domnul, pentru a ne îndemna la pocăinţă. De aici reţinem că Dumnezeu este iubitor de oameni, dar şi Drept, şi că la Judecată El nu doar va răsplăti, ci va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit fapte bune.

La Denia zilei de Marţi, purtătorii de Dumnezeu Părinţi au rânduit ca să se facă pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie, ca să ne îndemne să veghem necontenit şi să fim pregătiţi să ieşim în întâmpinarea Mirelui Iisus Hristos, având fapte bune, mai cu seamă milostenia.

În Miercurea Sfintelor Pătimiri, se face pomenire de femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei adevărate şi al îndreptării omului păcătos. Tot miercuri, în ziua de 12 Nissan, după calendarul evreiesc, Mântuitorul a fost vândut de Iuda Iscarioteanul, pentru suma de 30 de arginţi (Matei 26, 14-15; Marcu 14, 10; Luca 22, 3-6).

Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul pătimirilor, prin vinderea Domnului. Trebuie să ştim că la această ultimă cină sau masă pe care o ia Mântuitorul cu ucenicii nu s-a mâncat azima şi nici mielul pascal, aşa cum făceau evreii, în amintirea eliberării lor din robia egipteană, ci s-a mâncat pâine dospită. De reţinut este şi faptul că Mântuitorul Iisus Hristos Îşi începe marea cuvântare recomandând iubirea, ca principiu suprem al Legii celei noi: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 13, 34-35). În rugăciunea arhierească, Mântuitorul Se roagă pentru Sine, ca Om (Ioan 17, 1-5), pentru Apostoli (v. 16-19) şi pentru toţi cei care vor crede în El, deci pentru întreaga Biserică (v.20-26). Specific Deniei de Joi seara este citirea celor 12 Evanghelii şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii. O învăţătură care se desprinde din lectura Sfintelor Evanghelii este de a rămâne mereu în comuniune cu Mântuitorul prin iubire, şi prin El, cu Biserica.

În Sfânta şi Marea Vineri, după cum ne arată Triodul, se prăznuiesc „Sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos… şi Crucea şi moartea pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi”. În seara aceasta cântam cu toţii Prohodul Domnului în trei stări, preoţi şi credincioşi, purtând lumânări aprinse şi întristându-ne de Pătimirile de nedescris pe care Le-a suferit Domnul „pentru noi şi pentru a noastră mântuire”. „Noul Adam a tămăduit prin lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn (Triod)”. Moartea Lui a dus nu numai la Învierea Lui, ci ea ne-a adus şi pe noi la viaţă (cf. Romani 5, 18).

În Sfânta şi Marea Sâmbătă, Mântuitorul nostru Iisus Hristos Se află cu trupul în mormânt, iar cu sufletul S-a pogorât la iad, pentru a izbăvi de acolo pe cei din veac adormiţi întru credinţa în El.

Care este cea mai importantă Denie, de la care nu ar trebui să lipsim?

Cred că toate Deniile sunt la fel de importante, pentru măreţia învăţăturilor şi pildelor pe care ni le pun înainte. Joia Mare, însă, este ziua când s-a instituit Sfânta Împărtăşanie, când L-am primit pe Hristos Cel euharistic, sub forma văzută a pâinii şi a vinului, devenite Trupul şi Sângele Său. Cred că nu ne putem lipsi, însă, nici de Denia de Vineri seară, când luăm parte la toate suferinţele şi moartea de ocară a Domnului nostru, suferite pentru a-l izbăvi pe omul pe care atât de mult l-a iubit şi pentru a-l duce din nou în iubirea eternă a lui Dumnezeu.

Care este atitudinea pe care trebuie să o avem când participăm la slujbele Deniilor?

Atitudinea noastră trebuie să fie una de adâncă recunoştinţă, pentru că aceste Sfinte Pătimiri ale Mântuitorului sunt pentru noi, oamenii; nu era dator Hristos să sufere pentru noi, ci a făcut aceasta din marea Sa iubire pentru întreaga omenire. Să participăm la Denii cu multă credinţă, ştiind că Hristos aceasta caută.

Cât este de importantă participarea la slujbele Deniilor?

Participând la slujbele Deniilor, ne asemănăm Preacuratei Fecioare Maria şi Apostolului Ioan, care, în permanenţă, au stat alături de Iisus la toate pătimirile Sale. Să participăm la Denii, să nu ne arătăm nevrednici de marele dar al Sfintei Învieri!

doxologia.ro/viata-bisericii/interviu/sa-participam-la-denii

jos

Revista Dimitrios (I), nr.22

sus

ZILELE FIULUI OMULUI ŞI ZILELE OAMENILOR

Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR

logoÎn dialogurile cu sufletele care au călcat pragul Bisericii „Sfântul Dumitru-Poştă”, am constatat că principala problemă a vieţilor noastre o reprezintă discordia, neînţelegerea, dezbinarea: între mine şi tine, între mine şi Dumnezeu, între mine şi şefi, între noi, cei conduşi, şi ei, cei care conduc, între săraci şi bogaţi, între vecini, colegi, enoriaşi, fraţi, dar şi între mine şi… mine. Şi probabil că, de fapt, aici se află şi sursa celorlalte dizarmonii din noi şi din viaţa noastră. Părintele Tadei spunea că „în familie facem înţelegere sau dezbinare după cum ne sunt gândurile şi dorinţele. Dacă stăpânul casei este copleşit de griji, de gânduri sau de vreo greutate, prin acestea pricinuieşte tulburare nu numai lui, ci şi întregii sale familii”. Evident, lucrurile sunt valabile pentru toate contextele sociale. Haosul şi tulburarea interioare se propagă şi se oglindesc în comportamentul celor din jur.

Părintele Dumitru Stăniloae spunea că „trăsătura cea mai cuprinzătoare şi mai definitorie a neamului nostru este armonia”. Când am încetat să fim aşa? Cum s-a întâmplat? Şi…mai ales… cum putem redobândi buna-înţelegere dintre noi?

Numărul de faţă se apleacă asupra explicării semnificaţiilor zilelor Săptămânii Mari, dar o compătimire cu Mântuitorul Hristos o trăim dacă lăsăm deoparte preocupările pentru noi, greutăţile care ne chinuie şi ne fură pacea inimii. Nu putem trăi Paştele, dacă nu vom merge alături de Domnul prin Betania, prin templu, în Ghetsimani, uitând în zilele Pătimirii de patimile şi pătimirile cotidiene. „Creştinii lâncezesc şi nu mai cunosc arderile sfinte. Sunt dezbinaţi şi nu mai au unitate. Nu mai au conştiinţa misiunii lor, nu mai cred în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan Ianolide).

Să căutăm pacea în relaţiile cu cei din jur. Nu ne vom putea bucura de darurile lui Dumnezeu altfel. Şi, în plus, să nu uităm că făcătorii de pace sunt fiii lui Dumnezeu. Vrem să fim fiii Lui?

jos

CUM PUTEM FINANȚA RESTAURAREA PICTURII?

     Cei care în anul 2016 ați obținut venituri salariale și/sau venituri din pensii puteți opta pentru virarea unei sume reprezentând până la 2% din impozitul anual pentru susținerea Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”, completând formularul 230. Îl găsiți la pangarul bisericii, pe site, la  adresa:

https://sfantuldumitruposta.files.wordpress.com/2017/01/formular-2-foto.png

și pe Facebook:

https://www.facebook.com/RevistaDimitrios/posts/732673600233158.

Formularul se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială aveți domiciliul până pe data de 25 mai 2017.

formular-2-foto

(Pentru descărcarea formularului 2% vă rugăm dați click dreapta pe imaginea de mai sus + Save Image as…)

Persoanele fizice care au obținut venituri din activități independente (PFA, II, PFI) sau alte venituri pentru care au obligația completării declarației 200 pot opta pentru virarea unei sume reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil/câştigul net anual impozabil pentru susţinerea Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”.

     Companiile plătitoare de impozit de profit care doresc să sponsorizeze procesul de restaurare al Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”  vor beneficia de facilitatea scăderii sumei respective din impozitul pe profit datorat în limita a 0,5% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit datorat.

Vă mulțumim!

Astazi se implinesc 170 de la Marele incendiu din Bucuresti – 23 martie 1847

17156241_765660010267850_7518019135953853720_nUn copil neascultător, care a tras cu pistolul înspre o grămadă de fân, a cauzat cel mai dezastruos incendiu produs în vremurile moderne în Bucureşti. Se întâmpla în 23 martie 1847, chiar în ziua de Paşte. Şi după o săptămână de la stingerea flăcărilor, pământul frigea, iar molozul rămas după demolarea ruinelor a ridicat nivelul Bucureştiului cu aproape doi metri.

Băieţelul care a provocat „Marele foc”, fiul cluceresei (mare dregător) Zinca Drugănescu, se juca nesupravegheat în podul cu fân al şopronului, cu pistolul celor mari. O scânteie a fost de-ajuns pentru a porni dezastrul. Casa de la care a pornit focul se afla aproape de Hanul Constantin Vodă – viitorul Palat al Poștelor – și peste drum de biserica Sf. Dumitru. Era chiar centrul orașului, o zonă cu străzi înguste, case și magazine multe. Una după cealaltă, clădirile au luat foc.

„Incendiul a mistuit zona Curţii Vechi de lângă Hanul Manuc, numeroase case de pe malul stâng al Dâmboviţei, întinzându-se spre Colţea, zona Sf. Vineri, până în Calea Văcăreştilor. Cuprinzând o zonă comercială foarte densă, focul a pricinuit pagube evaluate la peste 30.000 pungi de aur, provocând şi moartea a «mulţime de negustori, care s-au stins cu totul»”, scria la acea vreme şi cronicarul Ioan Sân Dobre Cojocarul.

„Case, prăvălii, hanuri şi biserici ardeau într-un vacarm asurzitor” Anton Pann a fost martor ocular al acestui incendiu şi a descris, ulterior, cum a ars un sfert din Capitală, jurnalul său fiind păstrat la Muzeul Naţional al Pompierilor din Bucureşti. Unii localnici s-au refugiat pe Dealul Mitropoliei, de unde au privit îngroziţi cum focul mistuie totul în calea sa. „Case, prăvălii, hanuri şi biserici ardeau într-un vacarm asurzitor”, povestea Anton Pann.

Cronicarul nota că, la vestea izbucnirii focului, marii dregători adunaţi în palatul lui Bibescu (din Piaţa Unirii de astăzi), au rupt-o la fugă spre casele lor. Toptangii şi pânzarii, braşovenii şi rachierii, cavafii şi şalvarangiii, toţi cei care populau centrul comercial al oraşului, îşi îngrămădeau avutul în mijlocul uliţelor, încurcând pompierii şi soldaţii „miliţiei pământene” veniţi în ajutor. Alţii, după un vechi obicei, îşi adăpostiseră mărfurile după zidurile hanului Sf. Gheorghe Nou. Focul, însă, a biruit zidurile de cetate ale acestuia astfel „că fir de aţă nimeni n-a scos”, scria în continuare Anton Pann. „Duminică, la 8 ceasuri din zi s-a aprins târgul buricul Bucurescilor, arzând toate prăvăliile, Hanul Sf. Gheorghe, Hanul lui Matei Vodă, Sărăria Veche cu târgul Cucului şi la vale până în casele lui Costriş. Fiind focul până la 8 ceasuri din noapte dând însă puţină ploaie s-a mai potolit”, Arhimandritul Nicodim Greceanu

Pământul s-a răcit după o săptămână Flăcările au ucis atunci 15 oameni, alte zeci au suferit arsuri, iar aproape 2.000 de clădiri (locuinţe, prăvălii, hanuri, biserici) au fost făcute scrum. Lupta cu focul a fost una grea pentru că, în lipsa autospecialelor de astăzi, pompierii s-au folosit de pompe manuale şi au fost ajutaţi de sacagii care transportau apa din Dâmboviţa în butoaie.

17498899_765660006934517_2805146568218282750_n

Surse: libertatea.ro, historia.ro

Vizită la Observatorul astronomic „Amiral Vasile Urseanu”

Tinerii din parohia Sfântul Dumitru-Poștă, joi, 16.03.2017, au intrat în minunata lume a stelelor, prin intermediul instrumentelor puse la dispoziție de Observatorul astronomic  „Amiral Vasile Urseanu”, din București. Impresionați profund de creația lui Dumnezeu, au decis să vină iarăși tot într-o zi de joi, 30.03.2017, pentru a participa la această experiență împreună și cu ceilalți, care, din binecuvântate pricini, nu au reușit să ajungă. Întâlnirea va avea loc la ora 20, în fața Observatorului  astronomic, Bulevard Lascăr Catargiu, nr. 21, București.

Vă așteptăm cu drag

IMG-20170316-WA0010

Eveniment aniversar în parohia Sf. Dumitru-Poștă

Miercuri, 15 martie, Părintele Mihai și-a sărbătorit ziua de naștere în mijlocul marii familii de la Biserică. După slujba Sfântului Maslu, tinerii i-au oferit Părintelui Mihai un mic cadou în semn de prețuire și recunoștință. La rândul său, Părintele a răspuns cu o mică agapă frățească pregătită din timp.

 

278161241410513911153

Foto: Laura Dobre