Alexandra-Mariana NICOLAESCU (articol apărut în nr. 113 al Revistei Dimitrios)

Lângă Piața Reșița, un apartament micuț și curat adăpostește patru suflete. Îmi este tare greu să așez pe hârtie tot ce am simțit în seara în care le-am trecut pragul și am cunoscut-o pe Doamna Dorina, mama-eroină a două fetițe: Marta-Antonia și Ana-Maria. Spun „eroină”,  pentru că este o mamă asemenea celor pe care le întâlnim în predicile Sfântului Ioan Gură de Aur: o mamă care ține o casă unită, în ciuda faptului că și-a dedicat aproape tot timpul Antoniei, în detrimentul soțului și a fetei mai mici.

Antonia s-a născut după multe rugăminți fierbinți către Dumnezeu, iar venirea ei pe lume a fost o minune și o mângâiere pentru o femeie ce nu avea copii. Vestea că fiica ei are grave probleme de sănătate nu i-a diminuat dragostea pentru ea, ci i-a dat putere să-și ducă copila pe brațe 11 ani, prin spitale și cabinete, fără să se plângă. Antonia suferă de encefalopatie: îi lipsește o parte din creier, nu vede și este complet dependentă de mama ei. A intrat de două ori în comă, dar, cu voia Domnului, a supraviețuit și mama a trebuit să o învețe, din nou, totul la numai doi ani. Mare parte din timp este purtată pe brațe și, de multe ori, i s-a reproșat mamei că are prea multă grijă de un copil handicapat. Etichetă rece și dură pentru un înger nevinovat…!

Dar pentru Doamna Dorina, fiica ei cea mare, Antonia, nu este bolnavă, ci „perfect sănătoasă și doar un pic bolnăvioară”. Mi-a destăinuit că doar așa a putut trece peste toate, cu acest gând în inimă. Nicio clipă nu a văzut în boala Antoniei o pedeapsă. Primii ani ai fetiței au fost în spital, cu mama alături, ce se ruga, tot timpul, să o mai lase bunul Dumnezeu lângă ea. Nicio clipă nu a regretat, nu a renunțat la fata ei, chiar și când toată lumea era împotriva ei.

Nu pot exprima în cuvinte ce pace și dragoste este pe chipul mamei când îşi alintă fetiţa „specială” sau când Antonia nu are stare și încearcă, greoi, să stea în picioare și să meargă prin casă pe piciorușele ei foarte subțiri. La cei 11 ani, Antonia este o fetiță foarte slăbuță, dar plină de energie și zâmbete. Râde când aude vocea preotului sau a doctorului ei preferat, își împreună mâinile la Sfântul Maslu ca pentru rugăciune și plânge când tatăl ei nu intră la ea, prima dată, când ajunge acasă.

Situația acestei familii este una deosebită: nu au bani, dar pacea și țelul lor comun îi unesc cel mai mult. Maica Domnului a reușit să le arate drumul și rezolvările la toate încercările, iar acum sarcinile sunt duse la capăt de toți cu dragoste și răbdare. Am întrebat-o de nevoile copiilor, dar, cu smerenie, mama a spus că au de toate! Am plecat cu inima plină de bucurie și de uimire că mi-a fost dat să cunosc o asemenea mamă.

Familia Antoniei are nevoie, în special, de bani, necesari pentru tratament, accesorii de igienă, cum ar fi scutecele Pampers nr. 6 și, nu în ultimul rând, pentru hrană. Pentru orice donație ei sunt recunoscători. Ajutând această familie, ajutați, de fapt, un înger coborât printre noi pentru a ne aduce aminte de suflet și importanța curăției și a nevinovăției în ochii lui Dumnezeu.