Silviu-Constantin Nedelcu (articol apărut în nr. 107 al Revistei Dimitrios)

Duminică, 7 august, am onorat invitaţia Părintelui Iustin Biton, de la parohia Corlăteşti (jud. Prahova), de a ne ruga împreună la Sfântul Maslu. În frunte cu Părintele Mihai, 15 enoriaşi de la Sfântul Dumitru-Poştă ne-am întâlnit în faţa Mănăstirii Ghighiu cu puţin înainte de ora 19, ora la care a fost programată Taina vindecării. Liniştea mănăstirii m-a izbit în faţă ca o locomotivă de tren şi, preţ de o clipă, am uitat pentru ce mă aflam acolo. După nici cinci minute, neaşteptat de puţin, eram deja în poarta bisericii Sfântul Nicolae care, se poate spune, se află la o aruncătură de băţ de Mănăstirea Ghighiu. O clopotniţă mică străjuia intrarea în curtea lăcaşului. Am păşit stingher pe aleea de beton şi am dat de o biserică mică, la propriu, care îşi păstra pisania originală din anul 1792. Am intrat să mă închin şi am dat cu ochii de-o pictură de secol al XVIII-lea, în care sfinţii reprezentaţi transmiteau smerenie şi discreţie. În minte mi-a venit întrebarea firească: unde vom face sluj­ba, întrucât afară erau mulţi oameni, iar spaţiul din bise­rică, mic. Imediat, am văzut că sătenii au luat cu ei din biserică toate scaunele şi pernele şi s-au aşezat afară, pe iarbă, lângă absida dreaptă a bise­ricii. Mergând într-acolo, am văzut pregătită o masă de slujbă pe care era aşezată Sfânta Evanghelie şi o sfântă cruce.

La ora 19, preoţii adunaţi acolo au dat binecuvântarea şi am început Sfântul Maslu. Aerul de ţară şi verdeaţa de pretutindeni te îmbiau la meditaţie asupra petrecerii vieţii în simplitate, departe de tumultul şi zgomotul oraşului. Slujba a continuat după tipic, iar răspunsurile stranei, formată din tinerii bisericii noa­stre, au fost peste măsura aşteptării unui dirijor exigent. Deşi slujba a durat aproape două ore, nu am simţit când a trecut timpul. La finalul slujbei, Părintele Iustin i-a făcut o „surpriză” Părintelui Mihai şi l-a invitat să rostească un cuvânt de folos duhovnicesc. Luat prin surprindere, Părintele Mihai a reuşit să capteze atenţia tuturor celor adunaţi acolo cu predica sa, din care am reţinut următorul lucru: Dumnezeu ne încearcă, uneori, prin boală sau suferinţă, pentru a ne încerca răbdarea.

Seara s-a încheiat cu o agapă frăţească pregătită prin bunăvoinţa Părintelui Iustin şi a doamnei preotese, Maria-Afrodita, care şi-au manifestat bucuria pentru vizita noastră. Generos, Părintele Iustin ne-a invitat iarăşi, poate la hramul bisericii – monument istoric, de Sfântul Mucenic Eustaţie Plachida, pe 20 septembrie.

Ne-am îmbarcat în maşini, după ce ne-am luat rămas bun unii de la alţii, având în gând sentimentul de rugăciune pe care l-am trăit în timpul slujbei de Maslu la care am participat, şi care nu ne-a părăsit până târziu.