Interviu cu Carmen Dănescu, realizat de Alexandra NICOLAESCU

Despre Carmen Dănescu poţi afla multe din modul în care scrie sau pictează literele. Elegantă, discretă, ordonată, amabilă, inteligentă. Slujeşte Biserica Sfântul Dumitru în proiectele sociale, la curăţenie, oriunde i se cere ajutorul. Cele patru răspunsuri de mai jos descoperă o fiinţă caldă şi comunională. Aşa o veţi descoperi ori de câte ori veţi dialoga.

Cum ați aflat de Biserica Sfântul Dumitru – Poștă?

Înainte mergeam în Titan, la părintele Ilie. Cumnata mea m-a adus aici la Sfântul Maslu, în septembrie 2010, când am participat pentru prima oară la această slujbă. Mi-a plăcut, părintele Mihai s-a purtat foarte frumos și parcă a simțit că sunt aici pentru prima oară. Tot cumnata mea mi-a propus în februarie 2011 să mă spovedesc aici la părintele Mihai și am rămas aici.

Cum ați început să vă implicați în activitățile bisericii?

Odată cu venirea doamnei Florica (Dumnezeu să o ierte!). A apelat la mine, mi-a propus să îi fiu alături, să o ajut. Așa am început să mă implic. Îmi doream să fac acest lucru de când am venit aici, pentru că uneori mă încearcă sentimentul de inutilitate. Părintele are încredere în mine. Și asta mă bucură.

Vorbiți-ne despre proiectul Bisericii Sfântul Dumitru: Masa de Sâmbătă.

În ce constă acest proiect: persoanele care vor să facă parastas sâmbăta aduc bani din care noi pregătim două feluri de mâncare și desert, ținând cont de preferințele celor care fac parastasul. Mai sunt persoane care vin cu mâncarea deja pregătită. Prin acest proiect, ajutăm 12 persoane cu venituri mici din parohie care mănâncă aici și le dăm și pachete, iar alte 4 familii iau mâncarea la pachet. Vin la ora 9, dereticăm sala de mese, Doamna Elena de la pangar se ocupă de pregătirea porțiilor și a pachetelor, apoi și pentru muncitorii de aici. Doamna Elena se ocupă de organizare și se implică mult.

Ce sfat aveți pentru tinerii parohiei noastre ?

Îi iubesc pe acești tineri, emană bunătate, sunt foarte umani, foarte amabili, ca pe vremea părinților mei când eram eu copil. Sunt foarte deștepti, nu știu ce sfat aș putea să le ofer: eu am doar experiență de viață. Să aibă curajul să se implice. Chiar dacă noi bătrânii greșim și suntem mai egoiști, ei să fie mai îndrăzneți. Cu ocazia asta, îmi cer iertare dacă i-am supărat. Nu am ce să le reproșez. Să se implice atunci când simt nevoia, când vor ceva.

Carmen, între Alexandra şi Roxana, sau înţelepciunea îmbrăţişată de entuziasm.