Când scriu acest articol, febra, amețelile și starea de slăbiciune provocate de un virus în ultimele zile îmi sunt încă parteneri de luptă. De aceea, le-am și dat acest primat al articolului. Și pentru că nu am găsit întâmplător că această boală a venit chiar înainte de post. „Trebuie să mănânci!”, „poți avea probleme cu stomacul, dacă nu te hrănești”, „ai grijă cu medicamentele” sunt refrenele auzite săptămâna trecută. Într-adevăr, darul sănătății merită apreciat, mult mai mult decât o facem cei mai mulți dintre noi.

Fără să fie bunul suprem al vieții, sănătatea trupească reprezintă suportul solid al mișcărilor inimii. Iar aici, în viața duhovnicească, am ajuns la virtutea cea mai înaltă pe care trebuie să o țintim: curăția sufletească.

Printre instrumentele cele mai folositoare aerodinamicii spirituale se numără și postul. Ca o confirmare a ceea ce am spus mai devreme, însă, nu poți ține post „după tipic” dacă starea fizică nu-ți dă voie. Credeți-mă că acum, încercând să ies din convalescență, singurele dorințe îmi sunt să slujesc cum se cuvine duminică la Sfânta Liturghie și să încep Postul Paștelui sănătos deplin. Nu sunt un ascet venit din Pustiul Egiptului Sf. Antonie cel Mare, dar bucuria postirii e una deosebită. Nu aș vrea să ratez nici o parte din calea aceasta frumoasă, de amurg, ce ne va conduce tainic, spre noaptea strălucitoare a Învierii. Și nu doar pentru că bucatele din noaptea de Paști vor fi cu adevărat mult mai îmbietoare. Din punct de vedere trupesc, o pauză de hrană de origine animală este o cadou enorm pentru organismul nostru bombardat de chimicale, grăsimi și zaharuri. Avem în față o perioadă de o lună și jumătate în care putem gusta hrana adamică dinainte de Cădere. De ce n-am face-o?

Omul a fost gândit de Dumnezeu ca o ființă vegetală, verde, care să se hrănească din toate roadele pământului. Farmacia izvorâtă din lutul din care suntem și noi făcuți arată că pământul nu ne oferă doar hrană, ci și vindecare. O hrană frugală, cât mai naturală, cât mai nepreparată termic, revigorează trupul și sufletul. Vorbesc ca un dietetician? Sper că nu! Și sper că înțelegeți că aceste cuvinte vi le împărtășesc doar ca sfat, nu ca cerință.

Știu că e greu de făcut pachetul dimineața. Știu că seara există tendința să pui mâna pe orice găsești în frigider. Mai știu și că mâncarea naturală e mai scumpă. Că trebuie preparată și că nu e timp. Că pare mai simplu să iei o shawarma „de post”, un falafel, sau un sanviș cu burger de soia. Hotărâți, dar străduiți-vă! Ce e mai ușor și mai ieftin, nu este neapărat mai bun. Iar pentru demersul postului, chiar nu. Or mai fi și scăpări. Or fi zile în care nu veți avea altă soluție, decât covrigi și lipie cu cartofi prăjiți. Dar să aveți întotdeauna în gând și dorință sentimentul bucuriei, păcii, sănătății pe care le vor fi avut Adam și Eva în Paradis. Atunci vorbeau cu Dumnezeu în răcoarea serii.

În seară, în negura pe care începem să o traversăm după apusul acestei duminici, nădăjduiesc că postul nostru, fiecare după puterile sale, ne va ajuta să dialogăm cu Dumnezeu, Cel care ne oferă liniștea mult-dorită.
Post binecuvântat!

Articol scris de Pr. Paroh Mihai Gojgar pentru nr. 69 al Revistei Dimitrios

Sursa foto: http://neclintit.com/