În ritmul djembelor spre vise (Nr.147/2018)

17Maria Camelia BURICEA

Duminică, 18.03.2018, 20 de copii din comuna Poienarii Burchii împreună cu voluntarii Asociației Umanitare Tadeu au participat la atelierul de muzicoterapie „Ritmul meu și ritmul emoțiilor”, susținut de Jean-Baptiste Odobeștianu.Duminică, 18.03.2018, 20 de copii din comuna Poienarii Burchii împreună cu voluntarii Asociației Umanitare Tadeu au participat la atelierul de muzicoterapie „Ritmul meu și ritmul emoțiilor”, susținut de Jean-Baptiste Odobeștianu. Copiii au fost foarte curioși să descopere instrumentele de percuție (tamburină, djembe, ocean drum), învățând prin joc că este important să se valorizeze, să creadă în ei, că nu trebuie să judecăm după aparențe și că visele pot deveni realitate. Cristina (7 ani) ne-a spus că cel mai mult i-a plăcut când a fost întrebată ce vrea să devină. Făcând RITUALUL FAPTELOR BUNE, participanții și-au luat angajamentul ca până la organizarea următorului atelier să realizeze cât mai multe fapte bune. Deși copiii și-au exprimat cu dificultate emoțiile pe care le-au resimțit în timpul activității desfășurate, la finalul atelierului, toți au afirmat cu convingere că se simt fericiți. Mulțumim Părintelui Paroh Marius-Dragoș Curelea pentru promovarea acțiunii în comunitatea din satul Poienarii Burchii și domnului primar Nedelcu Daniel pentru găzduire! Acestă acțiune a fost posibilă datorită donațiilor strânse în urma evenimentului „Fire de bucurie – mărțișoare caritabile pentru copii”, prin care ne-am propus să sprijinim accesul copiilor din mediul rural la programe de educație emoțională și dezvoltare personală.

Impresii voluntari

Bravo mie! Am încredere în mine! Știu că pot! De câte ori ne spunem aceste cuvinte? De câte ori ținem cont de noi, de sentimentele noastre? Dacă la oraș stau altfel lucrurile, la sat este cu totul altă poveste. În ceea ce privește educația copiilor din punct de vedere al dezvoltării personale este clar că posibilitățile sunt mult mai reduse. Copiii care au participat la atelier (preșcolari, școlari, preadolescenți și adolescenți), cu greu, au reușit să numească sentimentele ce le-au trezit sunetul tobelor.  Bravo mie! Am încredere în mine! Știu că pot! De câte ori ne spunem aceste cuvinte? De câte ori ținem cont de noi, de sentimentele noastre? Dacă la oraș stau altfel lucrurile, la sat este cu totul altă poveste. În ceea ce privește educația copiilor din punct de vedere al dezvoltării personale este clar că posibilitățile sunt mult mai reduse. Copiii care au participat la atelier (preșcolari, școlari, preadolescenți și adolescenți), cu greu, au reușit să numească sentimentele ce le-au trezit sunetul tobelor.  O doamnă mi-a spus că la ei în sat, la școală, se pune foarte mare accent pe matematică și română și mai puțin pe arte. 

12223

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s