„Când vezi pe unii îngâmfați că nu rabdă să fie lăudați aceia care sunt mai buni, ci caută să înăbușe adevărul care se grăiește împiedicându-l prin tot felul de încercări și clevetiri necuviincioase, întelege că Domnul e răstignit și înmormântat din nou de aceștia și păzit de ostași și de peceți.

Dar Cuvântul, răsturnându-i la pământ, învie iarăși, arătându-se cu atât mai luminos, cu cât este mai combătut, întărindu-se în nepătimire prin pătimiri. Căci este mai tare decât toți, ca Cel ce este și se numește Adevărul.

*

Fățarnicul, până își închipuie că e acoperit, e liniștit, vânând slava, din aparență că e drept. Dar când e dat pe față, scoate cuvinte purtătoare de moarte, închipuindu-și că-și ascunde urâțenia proprie prin ocările împotriva altora. Pe unul ca acesta Scriptura, asemănându-l cu puiul de năpârcă ca pe un fățarnic ce e, îl îndeamnă să facă roade vrednice de pocăință, adică să-și schimbe dispoziția ascunsă a inimii după purtările văzute.
Citește în continuare „Sfântul Maxim Mărturisitorul. Capete teologice” →