LÂNGĂ ÎNGERI

Pe De Sf. Dumitru PoştăÎn Articole din Revista Dimitrios, Parintele, Uncategorized1 comentariu

cherubim-and-seraphimPr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR (articol apărut în nr. 113 al Revistei Dimitrios)

Spuneam într-o predică recentă că prezenţa numelor din aria semantică a termenilor „diavol”, „demon”, „iad” etc. în viaţa noastră a ajuns să fie o obişnuinţă. Nimeni nu mai tresare când comandă o pizza Diavolo, când merge într-un pub sau restaurant cu numele necuratului, când bea vreun energizant sau vreo tărie menite să te înflăcăreze sau când se declară suporter al lui Manchester United, în varianta odiosului supranume.

Poate o să vi se pară copilărească abordarea, însă nu cumva am relativizat, până la desfiinţare, chestiunea prezenţei active a celui rău şi luăm totul prea în joacă? Ce poate fi rău că mănânci sau bei ceva cu numele spurcatului? Totuşi, invocarea înseamnă dăruire către ceva sau, mai ales, cineva. Amintesc o întâmplare din viaţa Sfântului Irodion de la Mănăstirea Lainici, prăznuit în fiecare an, pe 2 mai. Cuviosul Arhimandrit Irodion Ionescu, stareţ al mănăstirii sus- pomenite, din judeţul Gorj, a fost duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica. Odată, o femeie i-a adus părintelui, după obicei, un vas cu lapte, de la capra ei.

Iar Cuviosul Părinte Irodion i-a răspuns:

– Nu primesc laptele, că nu este de la capra ta!

– Ba nu, părinte – a zis femeia -, de la capra mea este.

– Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum să primesc, că nu mai este capra ta!

Deci, vădită fiind femeia, şi-a mărturisit păcatul şi, luând binecuvântare, din ziua aceea nu a mai drăcuit.

Cât de departe sunt situaţiile vieţii noastre? Din moment ce intri într-un local cu nume demonic, cum poate fi mâncarea de acolo binecuvântată? Dacă îţi pui coarne şi te închini să dea gol Rooney, dacă îţi alegi 666 la numărul de înmatriculare şi faci alte acte „nevinovate”, să nu existe oare repercusiuni?

Şi din aceste motive, dar şi pentru că se apropie cea mai importantă sărbătoare a Sfinţilor Îngeri, am dedicat acest număr puterilor netrupeşti slujitoare lui Dumnezeu. Sperăm ca Domnul Savaot să ne ocrotească pe toţi şi să ne dăruiască aripi de bucurie!

Hramul istoric

Pe De Sf. Dumitru PoştăÎn Despre Biserica Sf. Dumitru, Uncategorized1 comentariu

Zi minunată dăruită de Dumnezeu în ziua prăznuirii hramului nostru istoric, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Oameni din toate colţurile Bucureştiului şi din provincie au venit să cinstească cea mai veche biserică închinată lui Sâmedru din Capitală. Alături de noi a slujit Părintele Marius Dragoş Curelea, parohul Bisericii Adormirea maicii Domnului din Poienarii Burchi (jud. Prahova). La final, am săvârşit slujba Parastasului pentru ctitorii, binefăcătorii, slujitorii şi închinătorii sfintei noastre biserici trecuţi la Domnul. Fiecare pelerin a primit, precum în seara precedentă, bucate gătite de membrii comunităţii şi iconiţe cu Sfântul Dimitrie.

La anul nădăjduim că biserica, pe atunci consolidată şi înfrumuseţată, va primi şi mai mulţi pelerini. Cât va da Domnul va fi minunat! Mulţumiri tuturor celor care au contribuit la reuşita acestei sărbători: slujitori, doamne care au gătit, donatori, rugători, mesageri ai darurilor noastre.

Câteva imagini de la hram, ca de obicei, oferite de Laura Dobre.

img_1612_resizeimg_1501_resizeimg_1566_resizeimg_1508_resizeimg_1529_resizeimg_1521_resizeimg_1563_resizeimg_1544_resizeimg_1589_resizeimg_1597_resizeimg_1591_resizeimg_1558_resizeimg_1569_resizeimg_1587_resizeimg_1524_resizeimg_1594_resizeimg_1560_resize

 

Duminica dinainte de hram

Pe De Sf. Dumitru PoştăÎn Galerie video, Noutăți, UncategorizedLasă un comentariu

Astăzi, într-o atmosferă caldă, ca de obicei, am săvârşit Sfânta Liturghie. La final, am făcut pregătiri pentru hramul istoric, 25 octombrie seara şi 26 dimineaţă, dar şi pentru slujba de pe Dealul Patriarhiei din 27 octombrie, cu ocazia Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Acolo vom sărbători împreună pe Ocrotitorul Capitalei.

Foto: Laura Dobre.

 

 

img_0999_resizeimg_1030_resizeimg_1026_resizeimg_1261_resizeimg_1015_resizeimg_1112_resizeimg_1168_resizeimg_1096_resizeimg_1162_resizeimg_1067_resizeimg_1160_resizeimg_1105_resizeimg_1190_resizeimg_1147_resizeimg_1035_resizeimg_1178_resizeimg_1153_resizeimg_1159_resizeimg_1205_resize

Comunicat de presă

Pe De Sf. Dumitru PoştăÎn Comunicate din Biserica Ortodoxă Română, UncategorizedLasă un comentariu

Precizări cu privire la interpretările demersului Coaliției pentru Familie

În urma declarației președintelui Klaus Iohannis referitoare la demersul Coaliției pentru Familie în urma căruia 3 milioane de cetățeni români au solicitat modificarea art. 48, alin. 1 din Constituția României referitor la definirea familiei,Patriarhia Română face următoarele precizări:

Reacția Domnului Preşedinte Iohannis este un răspuns la „o solicitare ultimativă” a pastorului baptist Iuga Viorel privind atitudinea Președintelui faţă de familia creștină. Probabil acest demers a fost catalogat ca „solicitare ultimativă”.

Oricum, un demers civic, perfect legal și validat de Curtea Constituțională a României, nu poate fi considerat în niciun caz o „cale a fanatismului religios”, sau o dovadă de intoleranță. Cel mai amplu demers civic din România, la care a participat un număr fără precedent de cetățeni, este un exercițiu democratic firesc şi necesar.

Propunerea de amendare a Constituției nu reprezintă „o solicitare ultimativă”, ci o chemare firească la exprimarea democratică a voinței cetățenilor cu privire la una dintre valorile fundamentale ale societății, familia. Solicitarea are ca scop principal protejarea familiei, a părinților şi a copiilor, şi nu condamnarea altor persoane.

Pledarea pentru definirea mai clară a naturii familiei este justificată nu doar de rațiuni ale moralei creștine, ci și de realitatea dramatică a prăbușirii demografice atât în România, cât și în celelalte țări europene.

Ne exprimăm speranța că demersul moral și civic al Coaliției pentru Familie va fi înțeles corect de către toate autoritățile statului român și că i se va da curs conformConstituției.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

AU STUDENŢII TIMP DE VOLUNTARIAT?

Pe De Sf. Dumitru PoştăÎn Articole din Revista Dimitrios, UncategorizedLasă un comentariu

Alexandra NICOLAESCU (articol apărut în nr. 111 al Revistei Dimitrios)

activitate-ecologizare-ator-iasi_3Timpul rămâne una dintre principalele probleme ale omului modern. Mereu căutăm să câștigăm cât mai mult timp liber. Uităm că noi, oamenii, dăm valoare timpului, care ne este dat pentru desăvârșire sau condamnare. Noi alegem calea. Fără noi, timpul nu are nicio valoare sau rost. Așadar, activitățile noastre trebuie să fie alese cu înțelepciune.

La întrebarea pusă în titlu, mulți studenți răspund: Nu. Nu au timp și pentru voluntariat. Mai ales dacă nu simt nevoia de a dărui ceva celorlalți. Una dintre tentațiile studentului este modul în care alege să-și petreacă timpul, de a merge la un curs sau nu. Invitația la un suc pare mult mai interesantă decât o oră dăruită unor copii sau unor bătrâni din centre. Pe fondul alegerii, deseori, neinspirate a specializării, practica obligatorie din timpul facultății este, pentru mulți studenți, o corvoadă. Drept urmare, puțini studenți mai sunt dispuși să facă și voluntariat. Vacanța de vară este mult așteptată, iar voluntariatul în timpul verii este exclus.

Sunt însă și excepții: acei studenți pasionați de ceea ce și-au ales. Aceștia sunt dispuși să-și petreacă timpul liber în activități constructive și benefice pentru cei mai puțin avantajați de viață. Mai mult, unii dintre aceștia au și o slujbă. De cele mai multe ori, programul este foarte solicitant și abia mai lasă loc pentru școală. Este greu să-și găsească o zi liberă pentru a aduce bucurie pe chipul unor copii din spital, de exemplu, dar nu imposibil? Discernământul este necesar în administrarea timpului nostru, pentru că vom da socoteală pentru cheltuirea lui.

Invocata lipsă a timpului este, însă, de cele mai multe ori, doar o scuză. Voluntariatul, prin definiţie, nu este remunerat și aceasta îl face neatractiv în ochii tinerilor. Dar principala cauză a neimplicării acestora este faptul că părinții, profesorii, societatea nu promovează voluntariatul și valoarea acestuia în dezvoltarea tânărului, atât profesional, cât și duhovnicesc. Avem nevoie în comunitățile noastre de exemple de oameni care au devenit mai buni după experiențele dobândite în timpul voluntariatului.