Punctul de vedere al Patriarhiei Române în legătură cu necesitatea continuării finanțării publice a construirii Catedralei Mântuirii Neamului:
Referitor la inițiativa legislativă recentă privind modificarea Ordonanței de Guvern nr. 19/2005 privind realizarea Catedralei Mântuirii Neamului, astfel încât acest proiect să nu mai poată fi finanţat din bani publici, facem următoarele precizări: Citește în continuare „O construcție avansată trebuie finalizată”
Sfântul Nicanor, cuviosul făcător-de-minuni din Zavorda, este prăznuit anual în data de 7 august. Sfântul s-a născut în anul 1491, în Tesalonic. Părinții săi, Ioan și Maria, doi credincioși înstăriți, au întâmpinat mari greutăți în a dobândi prunci. După mulți ani de rugăciuni, posturi și fapte bune, cei doi au dobândit de la Dumnezeu un băiat, pe care l-au botezat Nicolae.
Dorind a avea o viețuire creștină, părinții săi l-au dat pe băiat în grija unui învățător creștin. Încă din fragedă vârstă, tânărul Nicolae și-a manifestat dorința de a intra în mănăstire. Pentru aceasta, el se va deprinde rapid cu rugăciunile îndelungate, cu posturile, cu privegherile și cu studiul sfânt.
Pe când tânărul avea numai 20 de ani, tatăl său a trecut la cele veșnice, iar, la scurt timp, și mama sa. Văzându-se unic moștenitor al unei mari averi, tânărul va împărți întregul avut săracilor și orfanilor, după care va lua drumul mănăstirii, primind numele Nicanor. Datorită viețuirii lui înalte, mulți au început a-l căuta, pentru sfătuire și binecuvântare.
Vestea despre monahul nevoitor Nicanor a ajuns până la mitropolitul din Tesalonic, care îl va și hirotoni diacon, iar mai apoi preot, păstrându-l lângă dânsul. Cu toate acestea, sfântul își dorea încă o viață sihăstrească, liniștită și tăcută. Astfel, într-o noapte, pe când sfântul se ruga și priveghea, o voce dumnezeiască i-a spus: „Mergi în muntele Kalistratos, pentru a duce luptele cele înalte.”
La numai cei 27 de ani ai săi, părintele Nicanor a plecat spre destinația revelată împreună cu Sfântul Dionisie din Olimp. Pe cale însă, prin mijlocirea lui Dumnezeu, drumurile celor doi se vor separa, numai Nicanor ajungând în Muntele Kalistratos, cunoscut și sub denumirea de muntele Vermion sau Grevena. Ajuns în muntele pustiu, tânărul își va săpa singur o peșteră sihăstrească, în pieptul muntelui stâncos, deasupra apelor râului Aliakmonas. Deși ducea viață pustnicească, sfântul cobora uneori în satele din împrejurimi, pentru a-i întări în credință pe creștinii greu încercați de vremuri.
Într-o noapte, tot în vremea rugăciunii, o voce dumnezeiască i-a cerut să urce pe culmea muntelui, să afle o icoana cu Mântuitorul Iisus Hristos; această icoană fusese ascunsă în munte încă din vremea iconoclaștilor. Aflând icoana, Dumnezeu i-a cerut sfântului să zidească pe acel loc o mănăstire. Astfel, sfântul va zidi mănăstirea închinată Schimbării la Față a Domnului.
Sfântul Cuvios Nicanor a trecut la cele veșnice în ziua de 7 august 1549, la vârsta de numai 58 de ani. Sfintele sale moaște sunt păstrate, cu mare evlavie, în capela închinată Sfântului Ioan Botezătorul, în incinta mănăstirii sale.
Condacul 1
Pe dumnezeiescul Nicanor, cel minunat între Cuvioşi, să-l lăudăm, credincioşilor, cu dumnezeieşti cântări, pe cel ce a strălucit în lume ca un soare, a alungat întunericul necunoştinţei şi a doborât trufia demonilor. Acestuia să strigăm: Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Icosul 1
Ca un înger te-ai arătat cu adevărat vieţuind pe pământ, dumnezeiescule Nicanor, că hotarele firii covârşind, vedeai mai înainte cele viitoare ca şi cum ar fi de faţă; pentru aceasta toţi, minunându-se, strigau ţie unele ca acestea:
Bucură-te, lauda Tesalonicului;
Bucură-te, cel ce porţi numele de strălucită biruinţă;
Bucură-te, cel ce ai odrăslit din părinţi ortodocşi;
Bucură-te, desfătarea tuturor dreptcredincioşilor;
Bucură-te, că ai fost zămislit de pântece sterp;
Bucură-te, că ai vieţuit pe pământ ca Botezătorul;
Bucură-te, că ai trecut cu vederea cele de pe pământ din pruncie;
Bucură-te, că ai primit din cer luminare;
Bucură-te, luminător pururea luminos al lumii;
Bucură-te, cel de un sălaş cu vestiţii cuvioşi;
Bucură-te, cel prin care zidirea se bucură;
Bucură-te, cel prin care Ziditorul este slăvit;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 2
Văzând părinţii tăi, cugetătorule de Dumnezeu Nicanor, că duci viaţă minunată încă din copilărie, fiind uimiţi slăveau pe Dumnezeu, Cel ce le-a dăruit un astfel de fiu, cântând: Aliluia!
Icosul 2
Adunând cunoaştere dumnezeiască din comorile Duhului Sfânt aflate în Vechiul și în Noul Testament, le-ai învistierit ca pe o bogăţie nefurată şi astfel te-ai arătat mare neguţător duhovnicesc, pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai oprit năvălirile trupeşti;
Bucură-te, cel ce ai zdrobit semnele de biruinţă ale vrăjmaşilor;
Bucură-te, dreptar pilduitor al înfrânării;
Bucură-te, cel ce ai săvârşit rugăciunea curată;
Bucură-te, cel ce ai împărţit săracilor bogăţia părintească;
Bucură-te, că te-ai aprins cu adevărat de râvnă dumnezeiască;
Bucură-te, cel ce ai dorit viaţa îngerilor;
Bucură-te, cel ce ai dispreţuit sfaturile demonilor;
Bucură-te, cel ce ai strălucit ca o lumină până la marginile lumii;
Bucură-te, cel cu adevărat mare în minuni;
Bucură-te, cel ce ai ridicat jugul Domnului;
Bucură-te, lucrător al viei lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 3
Puterea Celui preaînalt te întărea, Părinte, că tu ai urcat cu adevărat pe scara cea dumnezeiască a virtuţilor, cea rânduită de Dumnezeu Cel în trei Lumini, la Care te sârguiai a ajunge, fericite, strigând fără tăcere: Aliluia!
Icosul 3
Având pururea frica de Domnul în lăuntrul tău ca pe o temelie a dumnezeieştii înţelepciuni a lui Iisus – Piatra cea din capul unghiului, te-ai făcut biserică sfântă și vie; pentru aceasta, suntem îndemnaţi să-ţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, ocrotitor al multor orfani;
Bucură-te, grabnic hrănitor al celor flămânzi;
Bucură-te, comoară de mari virtuţi;
Bucură-te, lauda vestită a monahilor;
Bucură-te, icoană a dragostei în Hristos;
Bucură-te, cel ce şi pe pământ ai dus viaţă îngerească;
Bucură-te, cel de un obicei cu Apostolii cu adevărat;
Bucură-te, moştenitor al Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, mijlocitor al credincioşilor către Domnul;
Bucură-te, cel ce ai îndepărtat pe diavolul cel cumplit;
Bucură-te, iubitor al vieţii celei neîmbătrânitoare;
Bucură-te, următor al sfinţilor de demult;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 4
Aprins de râvna pentru liniştire, fericite, şi încredinţându-te iubirii dumnezeieşti, stăruind în rugăciuni de toată noaptea şi cereri către Domnul pentru toată lumea, Cuvioase, ai supus trupul duhului, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Arhiepiscopul Tesalonicului a auzit vestea despre tine şi despre înălţimea vieţii tale, Părinte, şi te-a pus ca pe o lumină în sfeşnicul preoţiei îndată, fără voia ta, ca să luminezi pe cei ce strigă ţie acestea, cu glasuri netăcute:
Bucură-te, lauda preoţilor;
Bucură-te, sprijin al celor neajutorați;
Bucură-te, vajnic luptător împotriva demonilor;
Bucură-te, împreună-vorbitor cu dumnezeieştii îngeri;
Bucură-te, că ai dorit cele cereşti, ca un înţelept;
Bucură-te, că ai călcat plăcerile trupului;
Bucură-te, că ai mers pe calea Apostolilor;
Bucură-te, cel ce ai rupt toată legătura celor pământeşti;
Bucură-te, alăută plăcută a Duhului Sfânt;
Bucură-te, înţelepte, noian al minunilor;
Bucură-te, cel prin care satana a fost biruit;
Bucură-te, cel prin care Hristos a fost propovăduit;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 5
Stâlp luminat de Dumnezeu, care ai strălucit credincioşilor ţinuţi în noaptea robiei, te-ai arătat, înţelepte Nicanor, şi nor care ai alinat arşiţa prin dumnezeiasca ta propovăduire, îndemnând pe toţi să strige lui Hristos: Aliluia!
Icosul 5
Văzut-au cetele îngerilor dumnezeiasca ta vieţuire şi s-au minunat, iar mulţimea demonilor s-a risipit de frică, neîndrăznind să privească la tine; pentru aceasta noi, oamenii, minunându-se de luptele tale, cu credinţă strigăm:
Bucură-te, vestitor al pocăinţei;
Bucură-te, laudă a Bisericii;
Bucură-te, cel ce ai păstrat pe creștini în dreapta credinţă;
Bucură-te, cel ce ai părăsit faima neamului tău;
Bucură-te, alăută de tainice cântări;
Bucură-te, cel ce prin nevoinţă ţi-ai înnoit ogorul sufletului;
Bucură-te, cel ce ai pus mâna ta pe dumnezeiescul plug;
Bucură-te, cel ce, fără să te întorci înapoi, ai tăiat brazdă spre rodire;
Bucură-te, făclie mare a nevoinţei;
Bucură-te, păzitor puternic al robilor tăi;
Bucură-te, călăuzitor al multora către cele de sus;
Bucură-te, nedeşertat izvor de minuni;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 6
Ca pe un alt Avraam din cer te-a chemat Domnul, cerându-ți să părăseşti pământul părintesc şi să urci degrabă în Muntele lui Calistrat, apoi ţi-a făgăduit în chip limpede că va fi cu tine în toată viaţa; deci, Acestuia crezând, strigai: Aliluia!
Icosul 6
Strălucind în Sarakini ca un luceafăr strălucitor, pe mulţi i-ai izbăvit de demoni şi i-ai vindecat îndată pe paralitici şi pe cele cu curgere de sânge, numai prin cuvânt, Cuvioase, iar ei, cinstindu-te cu credinţă, strigau cu bucurie acestea:
Bucură-te, ridicarea celor paralizaţi;
Bucură-te, alungarea demonilor;
Bucură-te, cel ce ai oprit prin cuvânt curgerea de sânge;
Bucură-te, cel ce ai vindecat multe boli;
Bucură-te, floarea nevoinţei şi pilda călugărilor;
Bucură-te, turn nemișcat în fața necazurilor;
Bucură-te, călăuzire neînşelată a sihaştrilor;
Bucură-te, grabnică ocrotire a celor suferinzi;
Bucură-te, părtaş al fericirii dumnezeieşti;
Bucură-te, împreună-vorbitor cu ceata Drepţilor;
Bucură-te, mângâietor al săracilor;
Bucură-te, purtător de grijă al văduvelor;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 7
Mare făcător de minuni te-ai arătat între Cuvioşi cu adevărat, de Dumnezeu cugetătorule Nicanor; pentru aceasta, mulţimea credincioşilor, lăudând cu credinţă luptele tale mai presus de fire şi biruinţele tale, strigă Domnului fără tăcere: Aliluia!
Icosul 7
Purtând nume de biruinţă, te-ai arătat biruitor împotriva vrăjmaşilor nevăzuţi, de trei ori fericite, că ai risipit năvălirile lor cele întunecate ca pe o pânză de păianjen; pentru aceasta, noi, credincioşii, minunându-ne, în cântări strigăm ţie acestea:
Bucură-te, cunoscător al tainelor cereşti;
Bucură-te, ştiutor al celor negrăite;
Bucură-te, pom roditor al harului;
Bucură-te, adânc nemăsurat al smereniei;
Bucură-te, dreptar al dreptei socotinţe şi bucuria pustnicilor;
Bucură-te, stea care străluceşti până departe, luminând tot pământul;
Bucură-te, piatră care zdrobeşti înălţările potrivnicilor;
Bucură-te, clopot care trezeşti din somnul trândăviei;
Bucură-te, pahar al apelor Duhului Sfânt;
Bucură-te, întru tot fericite, luminător preastrălucit;
Bucură-te, închinător fierbinte al lui Hristos;
Bucură-te, părinte şi ocrotitor al orfanilor;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 8
Înstrăinându-te de lume, Părinte întru tot fericite, te-ai suit pe culmea înaltei vieţuiri cu adevărat, înţelepte Nicanor, şi te-ai asemănat Sfinților Îngeri; pentru aceasta, lui Hristos, Celui ce te întărea, pururea strigai: Aliluia!
Icosul 8
Rugându-te din tot sufletul Ziditorului tuturor, cugetătorule de Dumnezeu Nicanor, vrăjmaşul doritor de rele a ridicat asupra ta ispite şi înfricoşări în chip sălbatic, dar tu, Părinte, biruindu-l, auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, diamant tare al răbdării;
Bucură-te, biruitor al tuturor vrăjmaşilor;
Bucură-te, lauda Muntelui lui Calistrat;
Bucură-te, desfătarea dumnezeiască a cetăţii Servia;
Bucură-te, faima cu adevărat uimitoare a Cozanei;
Bucură-te, floare înmiresmată a Grevenei;
Bucură-te, ajutor şi păzitor al Siatistei;
Bucură-te, vlăstar preafrumos al Tesalonicului;
Bucură-te, ocrotitor al bisericii tale din București;
Bucură-te, tămăduitor al celor ce cinstesc moaștele tale;
Bucură-te, strălucirea Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, adevărată podoabă a ortodocșilor de pretutindeni;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 9
Toată virtutea ai săvârşit-o în lume, Părinte, pentru aceasta ai primit cu adevărat cununa slavei, pe care ţi-a dăruit-o Dreptul Judecător, înaintea Căruia stând acum, înţelepte, veselindu-te strigi fără tăcere: Aliluia!
Icosul 9
Racla dumnezeieştilor şi cinstitelor tale moaşte izvorăşte râuri nenumărate de vindecări, din care luând noi, cei credincioşi, spre sănătatea sufletului şi a trupului şi slăvind harul primit prin tine, îți aducem aceste cântări:
Bucură-te, vistierie de dumnezeieşti daruri;
Bucură-te, oglindire a slavei Preasfintei Treimi;
Bucură-te, chip însufleţit al curăţiei;
Bucură-te, trâmbiţa cu bun răsunet a pocăinţei;
Bucură-te, mare făcător de minuni;
Bucură-te, că Hristos te-a slăvit în cer şi pe pământ;
Bucură-te, cel ce ai sfărâmat cursele demonilor;
Bucură-te, cel ce ai veselit obştile monahilor;
Bucură-te, fericit împlinitor al Evangheliei;
Bucură-te, întru tot fericite, lauda Cuvioşilor;
Bucură-te, cel ce ai dorit pe Hristos mai presus de toate;
Bucură-te, cel ce ai umplut pământul de minuni;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 10
Pe cel meşter în răutate, care se arătase ţie în multe feluri, l-ai lovit cu semnul Crucii ca şi cu o sabie de foc, biruindu-l în chip limpede, purtătorule de Dumnezeu, și cu mulţumire strigai lui Hristos Atotţiitorul: Aliluia!
Icosul 10
Smerit şi blând, liniştit şi fără răutate te-ai cunoscut din fapte cu adevărat, înţelepte, precum se cuvine ucenicilor Împăratului a toate, Care ne învaţă pe toţi să grăim ţie acum acestea:
Bucură-te, cunoscător de taină al înţelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, lauda dreptei credinţe;
Bucură-te, noian nedeşertat de vindecări;
Bucură-te, cel ce ai trăit pe pământ ca unul fără de trup;
Bucură-te, cel ce ai văzut încă de aici frumuseţea Raiului;
Bucură-te, pârgă dumnezeiască a pustnicilor slăviţi;
Bucură-te, că ai intrat în biserica celor întâi-născuţi;
Bucură-te, că înalţi pururea cântare Preasfintei Treimi;
Bucură-te, luptător împotriva cumplitului Veliar;
Bucură-te, cetate tare a credinţei;
Bucură-te, cinstit propovăduitor al lui Hristos;
Bucură-te, lauda preoţilor evlavioși;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 11
Somn cinstit s-a arătat înaintea Domnului moartea ta, fericite Părinte, că ţie a trăi a fost cu adevărat Hristos, a Cărui Cruce ai luat-o din tinereţe, de Dumnezeu luminate Nicanor, urmând Lui pururea şi strigând: Aliluia!
Icosul 11
Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, te-a pus pe tine ca pe un stâlp de lumină pe Muntele lui Calistrat, Părinte întru tot fericite, ca să luminezi lumea prin minuni mai presus de minte, iar noi, punându-te înainte mijlocitor către Dânsul, strigăm acestea:
Bucură-te, chivot al feluritelor virtuţi;
Bucură-te, văzător slăvit al celor negrăite;
Bucură-te, privighetoare care ai cântat cu măiestrie;
Bucură-te, rândunea care L-ai lăudat pe Hristos;
Bucură-te, fluier care răsună la adierea lină a Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel ce ai zdrobit toate întăriturile vrăjmaşului;
Bucură-te, sabie care ai tăiat capetele balaurilor;
Bucură-te, cel ce ai înălţat mâini cuvioase la rugăciune;
Bucură-te, luminător mai strălucitor decât soarele;
Bucură-te, înţelept care ai osândit minciuna;
Bucură-te, mlădiţă mult-roditoare a lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai biruit ispitele demonilor;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 12
Cinstitele tale moaşte s-au arătat izvorâtoare de har, Părinte Nicanor, de Dumnezeu cugetătorule, Preacuvioase, revărsând credincioşilor vindecări şi spăimântând pe toţi cei ce nu cred în Hristos şi nu ştiu să-I strige: Aliluia!
Icosul 12
Cântând dumnezeieştile tale lupte pe care le-ai purtat în nevoinţă, purtătorule de Dumnezeu, Părinte Nicanor, te lăudăm cu bucurie pe tine, ocrotitorul şi marele nostru apărător, strigându-ţi neîncetat, după datorie, acestea:
Bucură-te, însănătoşirea celor bolnavi;
Bucură-te, slava dreptcredincioşilor;
Bucură-te, dreptar al vieții monahale;
Bucură-te, povățuitor preastrălucit al credincioșilor;
Bucură-te, luminată veselie a celor ce te cinstesc cu credinţă;
Bucură-te, lauda şi fericirea celor binecredincioşi;
Bucură-te, cel ce ai revărsat peste tot pământul minunile;
Bucură-te, cel ce ai doborât cetăţile întărite ale potrivnicilor;
Bucură-te, vas ales al Cuvântului;
Bucură-te, chezăşie al celor ce se pocăiesc;
Bucură-te, păzitor şi ocrotitor al mănăstirii tale;
Bucură-te, cel ce stai alături de cinstitorii tăi;
Bucură-te, Sfinte Nicanor, Părinte Cuvioase!
Condacul 13
O, Părinte de trei ori fericite, podoaba monahilor, Sfinte Nicanor, primind acum darul cel sărac al robilor tăi, izbăveşte-ne de primejdii şi de osânda cea viitoare pe noi toți, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori, apoi rostim iarăși Icosul 1 și Condacul 1.
Interviu cu Florentina Pîrjol, 30 de ani
„Pot să traversez strada aceasta cu ochii închiși, vin zilnic pe aici de șase ani” îi spuneam ferm convinsă, de curând, polițistului de la rutieră care m-a oprit pentru că am trecut strada neregulamentar. După ce am scăpat doar cu un avertisment, m-am întrebat dacă aș fi fost în stare să demonstrez ceea ce susțineam: oameni care aproape că te lovesc în graba lor, gropi în asfalt, șoferi care trec în viteză pe roșu sau, în cel mai rău caz, un semafor care nu merge. Cam greu! „Aș putea, dar mi-e frică să traversez singură!” îmi mărturisește partenera mea de dialog. Și e normal să îți fie frică, mai ales când ești o persoană nevăzătoare. Când am auzit-o pe Florentina spunând asta, am regretat ceea ce gândisem cu voce tare și am simțit că trebuie să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am. Citește în continuare „Nevăzătorii, o viață în lumina sufletului”
Mi se pare ingenioasă şi practică inventarea acelei bucăţi de material de pe bordul maşinii pe care ne putem pune telefonul, fără să riscăm să îl pierdem pe jos din cauza vreunei gropi în asfalt sau al unui viraj luat ca la raliu. I-am spus asta şi şoferului alături de care mergeam spre o slujbă de pomenire, remarcând, de asemenea, şi evlavia lui: pe acest covoraş aderent, chipul Maicii Domnului îi binecuvânta pe pasageri. Mi-am dat seama că e Maica Domnului, nu pentru că i-aş fi văzut chipul, telefonul acela cât o paletă de ping-pong nu mă lăsa, ci pentru că am alăturat un detaliu de imagine şi un fragment de scris de dedesubt. Da, exact ca într-un puzzle, pentru că, trebuie să spun şi asta, toată partea din faţă a maşinii era un fel de puzzle, cu vreo 14 mătănii coborând de la oglinda retrovizoare şi cu parbrizul aglomerat cu iconiţe de plastic şi hârtie, poze cu mănăstiri şi punguţe cu pământ, mir şi târnoseală, astfel încât, din spate, mi-am creat tabloul unui ochi de sticlă scăpat sfinţirii, o gaură de geam prin care şoferul se străduia să ghicească traseul spre cimitir, fără să agaţe vreun biciclist sau să plonjăm printr-un arţar din cauza vreunei dale de beton. Prin ochiul acela de sticlă, m-am rugat să ajungem cu bine la destinaţie şi să pot să vă relatez acestea. Toate în legătură cu Duminica de faţă, a 21-a după Rusalii, în care îi cinstim şi pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic de la Niceea, din anul 787. Citește în continuare „Ferestre spre Dumnezeu”
Are 14 ani și vine, de șase, la Biserica “Sfântul Dumitru”. Majoritatea l-am văzut crescând sub ochii noștri: participă în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, iar când școala îi permite, și la slujbele din timpul săptămânii, fiind un ajutor de nădejde pentru Părintele Mihai Gojgar. Spre mândria părinților lui și a noastră, Ștefan Dulgheru, paracliserul Bisericii “Sfântul Dumitru”, a promovat vara aceasta Școala Gimnazială “Regele Mihai I” din Capitală și a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox din București. Poate nu întâmplător pentru el, noul an școlar începe în ziua Praznicului Înălțării Sfintei Cruci. Ne-a mărturisit, însă, că deși îi plăcea de mic să vină la biserică și să participe activ la viața liturgică, hotărârea de a urma Seminarul a venit mult mai târziu.
Ai știut dintotdeauna că vrei să urmezi Seminarul Teologic Ortodox din București sau ai mai avut și alte opțiuni?
Îmi doream să fac Seminarul, dar abia vara trecută m-am hotărât. E ceea ce simt, ceea ce cred că pot să fac: să-I slujesc Lui Dumnezeu. Părinții m-au susținut, deși tata m-a avertizat că
s-ar putea să fie mai greu decât la un liceu normal, dar eu am spus că vreau la seminar. Și Părintele Mihai m-a încurajat, dar mi-a zis că trebuie să învăț.
Cum au fost probele de admitere?
Am susținut două probe, la Muzică (aptitudini) și Religie. Nu au fost chiar ușoare. La Muzică mi s-a părut mai greu. Am început să mă pregătesc anul acesta, după Paște. Am învățat de pe manualele de Religie de clasele a VII-a și a VIII-a, iar Părintele Mihai îmi dădea temă să conspectez din Mica Biblie. Am avut emoții, dar aveam încredere că voi intra.
Ce așteptări ai de la această școală?
Vreau să mă apropii mai mult de Dumnezeu și vreau să învăț cât mai mult. La Seminar ai mai multe materii decât la un liceu obișnuit. Unii spun că se învață bine, e o școală modernă. Mulți elevi participă la olimpiade și au rezultate foarte bune. Acum, depinde dacă îți place. Dacă ai venit doar pentru că te-au obligat părinții… După seminar, aș vrea să dau la Facultatea de Teologie Ortodoxă, iar apoi, cine știe, poate chiar să devin preot.
Care crezi că este cea mai mare provocare, astăzi, pentru un preot?
Cel mai greu, cred, este atunci când te întâlnești cu oameni depărtați de Dumnezeu, oameni care nu mai au credință. Și nu ține doar te tine să îi aduci pe drumul cel bun. Tu poți să le explici, să îi împingi de la spate, dar e foarte importantă voința lor. La polul opus, frumusețea preoției este că ajuți alți oameni.
Îți mai amintești când ai venit pentru prima dată la această biserică?
Da, am venit cu tata, într-o duminică. Eram clasa a treia. Mie nu prea îmi plăcea să merg la slujbe, iar în ziua aceea tata m-a dus pe la mai multe biserici. Ultima în care am intrat a fost “Sfântul Dumitru – Poștă”. Se terminase Sfânta Liturghie, iar Părintele Mihai ținea predica. Mi-a plăcut foarte mult și am rămas.
Cum ai putea descrie comunitatea de la „Sfântul Dumitru”?
Sunt mulți tineri aici și oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu.
Ce hobby-uri ai, cum îți ocupi timpul liber?
Să vin la biserică e un hobby.
Ai un model în preoție?
Da, Părintele Mihai Gojgar. E al doilea tată pentru mine.
Ștefan este unul dintre cei peste 50 de elevi care încep acum anul I la Seminarul Teologic Ortodox din București. Le urăm tuturor succes, să crească duhovnicește și să aibă un an școlar cu multe rezultate frumoase la învățătură!
Articol de Iuliana Lazăr publicat în nr. 83 al Revistei Dimitrios
1 august 2015, ora 7, Gara de Nord. Printre cei mulți, un grup de zece călători de la Biserica „Sfântul Dumitru Poștă” care urcă în trenul ce duce spre Sinaia. De ce în tren? Poate și pentru că mulți dintre noi nu ne mai aduceam aminte când am călătorit ultima dată cu CFR-ul. De ce Sinaia? În mod sigur, pentru istorie, pentru bogata paletă de obiective pe care ți-o oferă orașul, pentru frumusețea peisajelor și pentru aerul de munte, dar și pentru temperatura care, vara, nu atinge pragul caniculei (aveam să descoperim în ziua aceea că nu au fost mai mult de 20 de grade). După o călătorie de o oră și jumătate, coborâm în „Perla Carpaților”. Din gară, urcăm spre Bulevardul Carol I și, în drum spre telecabină, trecem pe lângă Primăria Sinaia.
Orașul e aproape pustiu. Poate din cauza ploii care a căzut necontenit cu o zi înainte, răcind atmosfera, sau poate pentru că foarte mulți preferă, în această perioadă de concedii, litoralul. Prin urmare, deși ne făceam griji că vom aștepta minute bune pentru a urca, în mai puțin de jumătate de oră suntem la Cota 2000. Tragem cu toții aerul tare în piept și, la propunerea părintelui Mihai Gojgar, facem câțiva pași pe Valea Dorului. Fără să ne dăm seama, pierdem numărul celor câțiva pași și, deși nu suntem echipați corespunzător, coborâm pe o altă vale, cea a soarelui, de data aceasta. Fără soare, dar cu mult entuziasm, ne bucurăm de peisaj (atât cât ceața ne permite să vedem), de liniște și de florile din iarba udă. Dacă la coborâre nu ne-am dat seama de distanța parcursă, la întoarcere drumul pare interminabil. Ne adunăm, însă, forțele și, cu pauze pe traseu, revenim la telecabină pentru a ne întoarce în oraș, unde, după o bine-venită și bine-meritată masă de prânz, luăm calea Peleșului.
Timpul nu ne permite să facem un tur ghidat foarte complex, așa că îl alegem pe cel mai scurt: 45 de minute. Construit între 1873 și 1914 la dorința Regelui Carol I (piatra de temelie a fost pusă în urmă cu 140 de ani, pe data de 10 august), castelul este unul dintre cele mai importante și frumoase monumente din Europa. Chiar dacă majoritatea l-am mai vizitat cel puțin o dată, niciodată nu te plictisești să-i 
redescoperi bogăția istorică, arhitectonică și artistică. Dovadă că locul este plin de turiști, nu doar români, ci și străini.
Lăsăm în urma noastră reședința de vară a Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta și coborâm spre cel mai important obiectiv religios al zonei: Mănăstirea Sinaia, cea de la care localitatea preia denumirea în secolul al XIX-lea. Așezământul datează de pe la 1690 și este ctitorie a spătarului Mihail Cantacuzino. În mica biserică veche, ridicată în stil brâncovenesc, ne atrag atenția frescele lui Pârvu Mutu Zugravul. Ne reculegem apoi, preț de câteva minute, în biserica mare a așezământului, cu hramul „Sfânta Treime”. Ca elemente de unicitate, am aflat că lăcașul a fost prima biserică electrificată din țara noastră și, totodată, la Mănăstirea Sinaia a fost deschis primul muzeu religios de la noi. Evenimentul avea loc în 1895, la împlinirea a 200 de ani de la întemeierea așezământului monahal.
Ultimul obiectiv pe care ne-am propus să îl vizităm a fost cazinoul. De fapt, cazino în trecut, mai exact din 1913, anul inaugurării sale, și pănă la începutul celui de-al doilea Război Mondial, în 1945. Astăzi, cu o istorie cel puţin interesantă și o arhitectură elegantă, monumentul găzduiește Centrul Internaţional de Conferinţe, aici fiind organizate frecvent evenimente corporate sau private.
O zi este prea puțin pentru ofertele cu care te întâmpină Sinaia. Nouă ne-au mai rămas de vizitat, pentru o dată viitoare, Pelișorul, Casa Nicolae Iorga, Muzeul Rezervației Naturale Bucegi, Casa Memorială „
George Enescu” și, de ce nu, de făcut și un alt traseu montan.
Chiar dacă poate părea banală pentru bucureșteni („Iarăși Valea Prahovei?!”), Sinaia rămâne o importantă destinație turistică ce merită vizitată. Chiar și pentru o zi.
Articol scris de Iuliana Lazăr pentru numărul 81 al Revistei Dimitrios
„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții”. Nu Nicolae Iorga ne-a îndemnat să facem o vizită la Muzeul Național de Istorie a României, dar nu putem ocoli adevărul acestei afirmații și nici clădirea instituției culturale, aflată la câțiva pași de Biserica „Sfântul Dumitru” Poștă.
Din dorința de a ști mai mult și de a învăța mai mult, cu sprijinul doamnei Valerica Pașita, (căreia îi mulțumim și pe această cale), duminică 19 iulie, imediat după Sfânta Liturghie, un grup de tineri de toate vârstele, însoțiți de Părintele Mihai Gojgar, am plecat în (re)cunoaștere. Vizita noastră a început în holul central al muzeului, acolo unde am călătorit în timp vreo 6000 de ani. Departe, și totuși aproape, undeva prin județul Călărași. Mai exact, așezarea preistorică de la Sultana-Malu Roșu, unul dintre cele mai cunoscute situri din România. Am aflat, așadar, cum era organizată atunci o comunitate și care era modul de viață al oamenilor. Pentru cei care nu au reușit să ajungă, mai aveți timp să vizitați expoziția „Radiografia unei lumi dispărute” până la sfârșitul anului.
Nu am ratat ocazia de a vizita și Sala Tezaurului. Ghidul nostru ne-a prezentat aici peste 3000 de piese deosebite, unele unicat, realizate din metale şi pietre preţioase aparţinând unor civilizaţii care au existat, de-a lungul timpului, pe teritoriul actual al ţării noastre sau ilustrând evenimente şi activitatea unor personalităţi istorice din vremurile trecute. Ultimul obiectiv a fost Columna lui Traian, din lapidarium. De fapt, o copie la scară naturală a bazei celebrului monument antic din Roma, construit din ordinul împăratului Traian în urmă cu mai bine de 1900 de ani.
Cu siguranță, cu toții ne-am reamintit de orele de istorie din școală și de informațiile dobândite atunci. Și, de ce nu, ne-am imaginat purtând podoabele, armurile si coifurile văzute sau folosind obiecte care astăzi ar părea cel puțin ciudate pentru omul modern.
Frumusețea și intimitatea slujbei, o predică bogată la Duminica a VII-a după Rusalii, vizita la Muzeul Național de Istorie a României și timp petrecut alături de oameni calzi. Rămâne ca fiecare să decidă cu ce a plecat mai câștigat. Sperăm să repetăm curând acțiunea!
Binecredinciosul Ștefan a dat dovadă, de-a lungul întregii sale domnii, de o profundă credință în Dumnezeu, de smerenie și evlavie, având o deosebită evlavie față de Maica Domnului și față de sfinții mucenici militari: Sf. Gheoghe, Sf. Dimitrie și Sf. Procopie.
Preocupat din ce în ce mai mult, mai ales în a doua parte a vieții, de viața veșnică și de mântuirea sufletului său, Ștefan cel Mare își dăruiește mare parte a averilor înzestrării de biserici și mănăstiri și cere mereu rugăciunile Bisericii pentru sufletul său, familia sa, dar și pentru oștenii săi căzuți în luptă și pentru întreaga țară.
Potrivit tradiției, Ștefan ar fi ridicat câte o biserică sau mânăstire după sau în amintirea fiecărei bătălii, și într-adevăr, acesta a ridicat multe biserici pe locurile unor bătălii purtate cu ceva vreme în urmă. Mulțumind atât pentru victorii cât și pentru înfrângeri, a înzestrat cu multe daruri și beneficii o mulțime de biserici și mănăstiri din cele care existau deja în Moldova sau la Sfântul Munte, pentru care este pomenit până în ziua de astăzi, ca unul dintre marii binefăcători.Mănăstirea care s-a bucurat de cele mai mari danii din partea domnitorului, pe care o numea „mănăstirea noastră”, a fost Mănastirea Zografu, astăzi mănăstire bulgărească, care fusese mai înainte înzestrată și de Alexandru cel Bun, dar intrase în declin odată cu scăderea sprijinului moldovenesc în perioada de instabilitate politică din Moldova de după moartea lui Alexandru cel Bun.
În jurul personalității lui Ștefan cel Mare s-a construit, încă de când acesta era în viață, dar mai ales după moartea sa, aura unui personaj de legendă – de erou și sfânt în același timp, făcând obiectul venerației atât pentru calitățile sale militare și justițiare, cât și ca un personaj miraculos. I se atribuie, direct sau indirect, o serie de minuni, unele cu semnificație militară, altele nu.
Biserica Ortodoxă Română a hotărât canonizarea sa ca Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, punând în prim plan calitățile sale de apărător al creștinătății, ctitor de sfinte lăcașuri și binefăcător al Bisericii. Hotărârea a fost adoptată în iunie 1992, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a stabilit ca dată de prăznuire ziua de 2 iulie.
Articol scris de Teodora Poptean publicat în numărul 77 al Revistei Dimitrios
Sursa foto: http://www.crestinortodox.ro/
Deasupra intrării în Biserica Sf. Dumitru, de-a stânga și de-a dreapta Ocrotitorului istoric, se află reprezentați Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Desigur, acoperiți de schele, se observă mai greu. Nădăjduim că lăcașul va depăși cât mai repede perioada restaurării și cei doi apostoli vor fi văzuți cu ușurință.
Ca urmare a incendiului din 1847, care a deteriorat o bună parte din pictură, cupola centrală și semibolta pronaosului, precum și partea superioară a pereților verticali, au fost pictate din nou, în 1942, de către pictorul C. Vasilescu, în stil neobizantin, în tehnica „ulei”. Tot în acea periodă, s-au pictat în exterior, în tehnica „a fresco”, pe fațada de vest, cei 12 apostoli și icoana de hram, „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, precum și „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, de către pictorul Ion Dogărăscu.
Sfântul Apostol Petru este reprezentat având în mâna dreapta Sfânta Evanghelie, iar în stânga două chei. Cheile de pe icoana Sf. Ap. Petru înseamnă Cheile Împărăției Cerurilor, pe care Domnul nostru Iisus Hristos în timpul vieții sale pământești, a făgăduit că le va da acestui mare apostol pentru mărturisirea lui hotărâtoare, că El este Fiul lui Dumnezeu. „Și venind Iisus în părțile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi zicând: „Cine zic oamenii că sânt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Iona Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul dintre prooroci. Și le-a zis: Dar voi cine ziceți că sânt? Răspunzând Simon Petru a zis.Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. (Mt. XVI 13-16)
După obiceiul popoarelor vechi precum și a evreilor, înmânarea cheilor înseamnă încredințarea stăpâniei asupra casei sau asupra averii. De această putere este legată și aceea de a lega și a dezlega păcatele oamenilor. Prin urmare, când Mântuitorul i-a dat Sf. Ap. Petru cheile, prin aceasta l-a împuternicit să lege și să dezlege păcatele oamenilor: ” Și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri” (Mt. XVI, 19). Deoarece Sf. Ap. Petru, cel dintâi a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, tot cel dintâi dintre Apostoli a primit și făgăduința că va avea Cheile Împărăției Cerurilor, cel dintâi a fost împuternicit să lege și să dezlege păcatele oamenilor. Această putere au primit-o toți apostolii, iar în mod egal, iar de la ei au primit-o episcopii și preoții.
Sfântul Apostol Pavel are, de asemenea, în mâna dreaptă Sfânta Evanghelie, iar în stânga o sabie. Sabia înseamnă propăvăduirea sârguitoare a cuvântului lui Dumnezeu. De două ori în scrierile sale Ap. Pavel înfățișează cuvântul sub chipul sabiei. În epistola către creștinii din Efes, vorbind despre lupta necontenită, care-l așteaptă cu căpeteniile, domniile și stăpâniile veacului acesta și împotriva duhurilor răutății celor de sub cer, dă sfat efesenilor să se îngrijească de armele duhovnicești, în numărul cărora arată și sabia duhovnicească, care simbolizează cuvântul lui Dumnezeu (Efes. VI, 12, 17).
În epistola sa către Evrei, ca să arate puterea și lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, Sf. Ap. Pavel îl aseamănă cu o sabie ascuțită de amândouă părțile, arătând că cuvântul lui Dumnezeu lucrează mai puternic, decît ea. „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunde până la despărțirea sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduva, și destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii” (Evr. IX, 12).
De asemenea, notăm și faptul că numai el, dintre toți Sfinții Apostoli, a fost decapitat, privilegiu acordat în calitate de cetățean roman.
„Cei ce sunteți între apostoli, mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, stăpânului tuturor rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă” (Troparul Sfinților Apostoli Petru și Pavel).
Articol scris de Pr. Paroh Mihai Gojgar pentru numărul 77 al Revistei Dimitrios
e multe ori Dumnezeu îngăduie diferite încercări și ispite în viața noastră, întrucât „paşaportul spre rai are neapărată nevoie de viza încercărilor”, așa cum afirma Cuviosul Paisie Aghioritul. În necazuri cerem ajutor sfinților, căci ei se roagă pentru noi și rugăciunea lor este primită de Dumnezeu. Însă, de cele mai multe ori, nu conștientizăm ajutorul sfinților; considerăm depășirea ispitelor ca fiind lucru firesc.
nul dintre sfinții grabnic ajutători și pe care îi prăznuim în această lună (19 iunie) este Sfântul Iuda, ruda Domnului, a cărui icoană – singura din București – se află în Biserica Sfântul Dumitru Poștă, un loc cald și primitor, unde oamenii suferinzi își găsesc liniștea sufletească și alinare pentru durerile lor.
in Viețile Sfinților aflăm că Sfântul Iuda a fost unul din cei doisprezece Sfinţi Apostoli ai lui Hristos, născut în Nazaretul Galileii, fiul lui Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare Maria, şi al Salomeei.
fântul Matei Evanghelistul îl numeşte Levi, care se tâlcuiește „împreunat” sau „din inimă” sau „ca un leu”, întrucât a stat lângă Hristos cu dragoste din inimă şi ca un leu s-a nevoit cu bărbăţie pentru El. Mărturisind pe Hristos și hrănind din învăţăturile sale apostoleşti ca prin nişte sâni de lapte pe cei ce erau prunci în credinţă, Sfântul Iuda a fost numit și Tadeu a cărui tâlcuiri sunt: „lăudător”, „mărturisitor” sau „sânii laptelui”. În Faptele Apostolilor este numit Sfântul Iuda Varsava, adică „fiul întoarcerii”, întrucât s-a întors la El prin pocăinţă, cu credinţă şi cu dragoste.
in Rugăciunea către Sfântul Iuda reiese că este ocrotitorul celor aflați în „pragul disperării”: Tu ai dobândit de la Dumnezeu darul de a ajuta îndeosebi pe aceia care au pierdut orice speranță și se află în pragul disperării.
ărturisesc că și eu mă număr printre cei care au primit ajutor de Sfântul Iuda Tadeu. Trecând printr-o perioadă destul de dificilă, am început să mă rog și Sfântului cu toată speranţa şi încrederea, să mă ajute şi să-mi dea putere să depășesc încercările vieții. Sfântul este lângă noi şi nu ne cere decât credinţă şi rugăciune, după îndemnul Mântuitorului: „Toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, le veţi şi primi“ (Matei, 21, 22). Cel care se roagă Sfântului Iuda, „puternic în minuni, credincios și grabnic ajutător”, simte o bucurie și o pace în suflet.
ropovăduind pe Hristos în multe țări și întorcând pe mulți de la înșelăciunea idolească la Hristos, Sfântul Iuda îi tămăduiește pe cei care i se roagă, așa cum subliniază și condacul Sfântului: „Cu minte tare ucenic ales tu te-ai arătat şi stâlp neclintit Bisericii lui Hristos, neamurilor ai propovăduit cuvântul lui Hristos, învăţându-le să creadă într-o Dumnezeire, din care pricină ai şi fost preamărit şi ai primit harul vindecării, ca să vindeci neputinţele celor ce aleargă către tine, Apostole Iuda întru tot lăudate”.
Vă îndemn să cereți ajutorul Sfântului Iuda în orice încercare pe care o aveți.
(Articol scris de Monica Damian pentru nr. 76 al Revistei Dimitrios)
Citește în continuare „Sfântul Iuda, ruda Domnului – ocrotitorul celor deznădăjduiți”
Biserica Sfântul Dumitru-Poștă 
