Seria interviurilor cu oameni speciali din cadrul Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă” continuă, iar de data aceasta sunt mai mult decât încântată să descopăr un suflet cald, sensibil, discret. Trebuie să recunosc faptul că nu știu foarte multe despre Ana Consuela, dar aceasta a fost o oportunitate foarte bună pentru a remedia acest lucru. Ceea ce deja reușisem să observ la Ana este faptul că face parte din grupul de artiști ai bisericii, pictura fiind una dintre pasiunile sale cele mai mari, dar și latura pe care o studiază la facultate. De acest lucru mi-am dat seama văzând un grup de copii strâns în jurul ei după fiecare Sfântă Liturghie, la atelierul de pictură.
Dacă mă înșel, te rog să îmi spui. Ești o prezență relativ nouă la Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”, nu? Care a fost prima zi în care ai călcat pragul bisericii?
Îmi aduc aminte cu drag faptul că venisem aici special pentru a cumpăra câteva produse din cadrul Târgului de vară ce se desfășura în anul 2017. Am aflat despre acest eveniment prin intermediul unui anunț de pe internet. Eram foarte entuziasmată pentru că exista un loc special, de unde aveam ocazia de a achiziționa produse cu specific tradițional românesc. Țin minte că intrasem în biserică pentru a mă închina în fața sfintelor icoane și pentru a analiza elementele decorative și picturile din interior, având în vedere faptul că studiez Arta Sacră la facultate. Mi-a plăcut foarte mult ceea ce am văzut.
Care sunt motivele ce te-au determinat să rămâi la Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”?
Mă oferisem să fiu voluntar pentru atelierul de pictură din cadrul primei ediții a evenimentului „Arte pentru carte” printr-un email trimis Asociației Umanitare Tadeu în noiembrie 2017. În cadrul acestui eveniment, am întâlnit-o pe Iuliana Chetrone care, mai apoi, mi-a propus să îi fiu alături la desfășurarea cursurilor de artă plastică ce aveau loc în biserică. Ulterior, puțin câte puțin, prin participarea la Sfintele Slujbe, prin ascultarea predicilor Părintelui Mihai Gojgar, prin implicare fizică, psihică și spirituală, am devenit apropiată de Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”.
Din ce am reușit să observ, am văzut că tu studiezi pictura, nu? Spun asta pentru că știu că te implici în atelierele de pictură care sunt organizate, dar și în multe alte activități. Care este activitatea care a reușit să îți rămână în suflet și în ce îți place să te implici cel mai mult?
Într-adevăr, în prezent sunt studentă la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, specializarea Artă Sacră- pictură. Aici, există o dezvoltare continuă și intensă, plină de încercări de multe soiuri. A fi un artist vizual, consacrat nu este un privilegiu și nici nu consider că ar trebui să fie. Portretul unui artist care se apropie cel mai mult de autenticitate este acela care îi oferă lui Dumnezeu tot actul său creator. Începând de la prima etapă a trudei, aceasta fiind rugăciunea, până la desăvârșirea operei de artă care se încheie tot prin rugăciune, este necesară o atenție desăvârșită asupra părții lăuntrice.
Momentele plăcute care ajung să îmi rămână întipărite în suflet sunt atunci când în cadrul atelierelor de pictură îi învăț pe copii să își creeze, prin amestecul cromatic, culoarea preferată. Copiii sunt fascinați de lucrurile simple, când povestim despre culori, mereu ajungem să filosofăm pe diverse teme.
Pe lângă participarea la ateliere, îmi place foarte mult să mă implic în confecționarea diverselor obiecte ce au fost expuse la mai multe târguri caritabile. Am un atașament special față de estetica tradiționalismului românesc, iar prin orice obiect pe care îl creez, de la cusut caiețele până la mărțișoare, pânze pictate și ilustrații în acuarelă, încerc să redau cât mai fidel identitatea românească.
Din timpul petrecut la Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”, ce ai reușit să observi la credincioșii care îi calcă pragul?
Din ce am reușit să observ până acum este varietatea oamenilor. Sunt diferențe mai mari sau mai mici între credincioși, avem o diversitate bogată de vârstă, de concepte, de trăiri. Un lucru firesc, având în vedere că suntem oameni liberi cu experiențe de viață diferite.
Există ceva ce ai schimba sau ai dori să fie altfel?
Nu cred că există ceva ce aș schimba. Consider că sunt câteva caracteristici ce trebuiesc îmbunătățite precum autodisciplina, unitatea și comunicarea dintre noi. Cred că trebuie să lucrăm cu dedicație la câteva elemente-cheie, pentru ca apoi celelalte lucruri să vină de la sine.

Rubrică realizată de Ionelia OLTEANU

Foto: Laura Dobre

(Valentina Petrea, 48 ani, București, Economist)

Dacă ar există un dicționar ilustrativ al limbii române, la cuvântul hărnicie ar fi, cu siguranță, poza doamnei Valentina Petrea. Spun acest lucru cu toată sinceritatea, iar cine o cunoaște pe doamna Valentina o să îmi dea, fără doar și poate, dreptate. La fel ca pe ceilalți oameni minunați, am cunoscut-o la biserică, am interacționat aici și am încercat să aflu de la dumneaei cum reușește să fie mereu așa energică. Se pare că pasiunea pentru tot ceea ce face este secretul. Dacă pui o ,,linguriță” de iubire în ,,aluatul” numit viață, atunci rezultatul este unul mai mult decât delicios. O să țin minte asta. Pentru că mi-am dorit foarte mult să aflu și care este relația pe care o are cu Biserica ,,Sfântul Dumitru-Poștă”, am rugat-o să îmi răspundă la câteva întrebări.
De ce veniți la Biserica ,,Sfântul Dumitru-Poștă”? De ce ați ales să rămâneți aici și să nu mergeți în altă parte?
Motivul pentru care vin la această biserică este că am prins mult drag de ea. Aici, mă simt eu mai aproape de Dumnezeu, pot să mă rog, iar sufletul meu își găsește odihna de care are nevoie după o săptămână plină de provocări. Aici, mă regăsesc pe mine și aici simt că-i pot răspunde lui Dumnezeu la întrebarea: ,,Omule, unde ești?” Aici, am aflat ce înseamnă să fii o bucurie reală și să fii de folos oamenilor. Ceea ce este și mai interesant este faptul că la această biserică, am început să mă cunosc mai bine și să înțeleg cât de importantă este hrana duhovnicească. Și am mai aflat ceva, un lucru absolut esențial: un duhovnic minunat, mult folositor sufletului meu.
Când ați început să veniți la Biserica ,,Sfântul Dumitru-Poștă”?
Din fericire, pentru mine, am descoperit această biserică acum patru ani și de atunci, vin cu multă bucurie, entuziasm și nădejde. Cuvântul de învățătură rostit la sfârșitul Sfintei Liturghii și întâmpinarea Părintelui Mihai Gojgar au fost hotărâtoare pentru mine. Cam atât de simplu a fost să îmi dau seama că vreau să fac parte din familia bisericii.
Ce activități vă plac aici și în ce vă implicați?
Este o întrebare dificilă, pentru că nu aș putea să fac o departajare între ele. Îmi plac foarte mult absolut toate activitățile, pentru că fiecare pune în valoare ceva diferit: mesele calde pentru oamenii nevoiași, târgurile organizate pentru strângerea de fonduri. Îmi place să mă implic în toate, așa cum pot să îmi aduc aportul. Sunt pasionată de gătit, dar și de arta săpunului. Realizez săpunuri din plante aromatice pe care le pun la dispoziție la târgurile caritabile.
Ce ați observat la credincioșii care trec pragul Bisericii ,,Sfântul Dumitru-Poștă”?
Am observant o implicare permanentă în diverse activități din partea celor care vin aici. Fiecare oferă din timpul său cu bucurie, pace și fără plată. De asemenea, tinerii interacționează plăcut, sunt preocupați de frumusețea și valorile morale, de dragostea adevărată, cea întru Hristos Domnul.
Ce ați schimba sau ați dori să fie altfel?
Mi-ar plăcea foarte mult să fie aduși copiii la biserică de la o vârstă foarte mică. Deși acum ei nu cunosc înțelesurile profunde ale adevărurilor de credință, se vor obișnui cu Învierea, pacea, bucuria. Biserica îi va învăța să aibă rațiuni curate și corecte mai târziu pentru că, până la urmă, în mâna copiilor stă viitorul.

rubrică realizată de Ionelia OLTEANU

Foto: Laura DOBRE