Să petrecem noaptea dintre ani în rugăciune!

IMG_9419Joi, 31 decembrie, începând cu ora 22:00, vă așteptăm să pășim împreună în noul an, în rugăciune. Vom săvârși Vecernia Praznicului Tăierii-împrejur cea după trup a Domnului și a pomenirii Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, dar și Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Totodată, vom citi rugăciunea de mulțumire, dar și rugăciunea de intrare în noul an. La final, vom ciocni împreună un pahar cu șampanie.

Rânduiala liturgică unitară la trecerea dintre ani a fost stabilită de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în anul 2011. Întrucât sărbătoarea de la 1 ianuarie (Tăierea – împrejur cea după Trup a Domnului şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei), care este şi începutul anului civil, trebuie primită cu bucurie duhovnicească, la sfârşitul Sfintei Liturghii se va oficia slujba Te Deum-ului, aşa cum se procedează la nivel panortodox şi cum prevăd îndrumările tipiconale.

În prima zi a anului, în toate lăcașurile de cult va fi oficiată Liturghia Sfântului Vasile cel Mare – acesta fiind unul dintre cele zece momente din an când se săvârșește această slujbă.

Postul Nașterii Domnului – timpul bucuriei și al milosteniei

IMG_9444Este Ajunul Crăciunului și suntem bucuroși că am reușit, și în acest post, cu toate că biserica este în proces de restaurare, să aducem alinare mai multor categorii defavorizate de persoane. Programul nostru social prin care oamenii din parohie lipsiți de posibilități materiale primesc în fiecare sâmbătă o masă caldă şi un pachet cu alimente neperisabile a continuat. Tot sâmbăta, începând cu data de 21 noiembrie, am căutat (la propriu) oameni ai străzii (bătrâni, copii, bolnavi, familii care trăiesc în locuințe improvizate) pentru a le oferi mâncare, îmbrăcăminte și încălțăminte, dar și jucării.

Citește în continuare „Postul Nașterii Domnului – timpul bucuriei și al milosteniei”

Colindători la Biserica Sfântul Dumitru – Poștă

În Ajunul Crăciunului, „la toată caasocsa-i lumină”, iar cete de colindători vestesc Nașterea Domnului. Nici biserica noastră nu va fi ocolită. Joi seară, imediat după slujba Vecerniei, vom fi colindați de Grupul „Datina românească”.

Grupul aparține Asociației Tradiția Românească și nu se află la prima vizită în parohia noastră.

Îi așteptăm cu drag și vă așteptăm și pe dumneavoastră joi, 24 decembrie, începând cu ora 18:00.

Pomenirea eroilor care au murit în decembrie 1989

Potrivit unui comunicat de presă al Patriarhiei Române, marţi, 22 decembrie, în toate lăcașurile de cult din ţară şi străinătate, după Sfânta Liturghie, va fi oficiată o slujbă de pomenire a eroilor care s-au jertfit pentru libertatea, credinţa şi demnitatea poporului român în decembrie 1989. La Biserica Sfântul Dumitru – Poștă, Sfânta Liturghie și parastasul vor fi oficiate începând cu ora 6:00.

Slujbe de pomenire vor mai fi oficiate în zilele de 21, 22 şi 23 decembrie, la cimitirele, monumentele şi troiţele închinate eroilor din decembrie 1989 din întreaga ţară.

În Bucureşti, va fi oficiat un parastas la troiţa din cimitirul Eroilor Tineri (cartierul Pieptănari, sector 4), la troiţele de la Piaţa Universităţii, Piaţa Romană, Radio şi Televiziune, Monumentul pentru cinstirea Eroilor Revoluţiei (Piaţa Revoluţiei), Monumentul Eroilor căzuţi la Revoluţie (bulevardul Timişoarei, sector 6) şi la Monumentul Eroilor Jandarmi (Aeroportul Internaţional Henri Coandă-Otopeni).

Istorie și cultură. Să ne cunoaștem trecutul!

IMG_4790După succesul înregistrat de turul ghidat prin Centrul Vechi al Capitalei, organizat în luna noiembrie de tinerii Iulian Soca și Silviu Nedelcu, vă invităm, pe 20 noiembrie, să aflăm mai multe despre monumentele și locurile din București care ar trebui măcar să ne amintească de evenimentele din Decembrie 1989. Piața Revoluției, Piața 21 Decembrie 1989, Stația de metrou Eroii Revoluției, Sala Dalles sunt doar câteva dintre reperele-simbol  ale acelor momente de răscruce din existența poporului român.
Pe 20 decembrie, după Sfânta Liturghie, vom cunoaște aceste obiective într-un nou tur ghidat.

Vă așteptăm pe toți, cu mic, cu mare!

O zi în Perla Carpaților

1 august 2015, ora 7, Gara de Nord. Printre cei mulți, un grup de zece călători de la Biserica „Sfântul Dumitru Poștă” care urcă în trenul ce duce spre Sinaia. De ce în tren? Poate și pentru că mulți dintre noi nu ne mai aduceam aminte când am călătorit ultima dată cu CFR-ul. De ce Sinaia? În mod sigur, pentru istorie, pentru bogata paletă de obiective pe care ți-o oferă orașul, pentru frumusețea peisajelor și pentru aerul de munte, dar și pentru temperatura care, vara, nu atinge pragul caniculei (aveam să descoperim în ziua aceea că nu au fost mai mult de 20 de grade). După o călătorie de o oră și jumătate, coborâm în „Perla Carpaților”. Din gară, urcăm spre Bulevardul Carol I și, în drum spre telecabină, trecem pe lângă Primăria Sinaia.

Sinaia1  Orașul e aproape pustiu. Poate din cauza ploii care a căzut necontenit cu o zi înainte, răcind atmosfera, sau poate pentru că foarte mulți preferă, în această perioadă de concedii, litoralul. Prin urmare, deși ne făceam griji că vom aștepta minute bune pentru a urca, în mai puțin de jumătate de oră suntem la Cota 2000. Tragem cu toții aerul tare în piept și, la propunerea părintelui Mihai Gojgar, facem câțiva pași pe Valea Dorului. Fără să ne dăm seama, pierdem numărul celor câțiva pași și, deși nu suntem echipați corespunzător, coborâm pe o altă vale, cea a soarelui, de data aceasta. Fără soare, dar cu mult entuziasm, ne bucurăm de peisaj (atât cât ceața ne permite să vedem), de liniște și de florile din iarba udă. Dacă la coborâre nu ne-am dat seama de distanța parcursă, la întoarcere drumul pare interminabil. Ne adunăm, însă, forțele și, cu pauze pe traseu, revenim la telecabină pentru a ne întoarce în oraș, unde, după o bine-venită și bine-meritată masă de prânz, luăm calea Peleșului.

Timpul nu ne permite să facem un tur ghidat foarte complex, așa că îl alegem pe cel mai scurt: 45 de minute. Construit între 1873 și 1914 la dorința Regelui Carol I (piatra de temelie a fost pusă în urmă cu 140 de ani, pe data de 10 august), castelul este unul dintre cele mai importante și frumoase monumente din Europa. Chiar dacă majoritatea l-am mai vizitat cel puțin o dată, niciodată nu te plictisești să-i Sinaia2redescoperi bogăția istorică, arhitectonică și artistică. Dovadă că locul este plin de turiști, nu doar români, ci și străini.

Lăsăm în urma noastră reședința de vară a Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta și coborâm spre cel mai important obiectiv religios al zonei: Mănăstirea Sinaia, cea de la care localitatea preia denumirea în secolul al XIX-lea. Așezământul datează de pe la 1690 și este ctitorie a spătarului Mihail Cantacuzino. În mica biserică veche, ridicată în stil brâncovenesc, ne atrag atenția frescele lui Pârvu Mutu Zugravul. Ne reculegem apoi, preț de câteva minute, în biserica mare a așezământului, cu hramul „Sfânta Treime”. Ca elemente de unicitate, am aflat că lăcașul a fost prima biserică electrificată din țara noastră și, totodată, la Mănăstirea Sinaia a fost deschis primul muzeu religios de la noi. Evenimentul avea loc în 1895, la împlinirea a 200 de ani de la întemeierea așezământului monahal.

Ultimul obiectiv pe care ne-am propus să îl vizităm a fost cazinoul. De fapt, cazino în trecut, mai exact din 1913, anul inaugurării sale, și pănă la începutul celui de-al doilea Război Mondial, în 1945. Astăzi, cu o istorie cel puţin interesantă și o arhitectură elegantă, monumentul găzduiește Centrul Internaţional de Conferinţe, aici fiind organizate frecvent evenimente corporate sau private.

O zi este prea puțin pentru ofertele cu care te întâmpină Sinaia. Nouă ne-au mai rămas de vizitat, pentru o dată viitoare, Pelișorul, Casa Nicolae Iorga, Muzeul Rezervației Naturale Bucegi, Casa Memorială „Sinaia3George Enescu” și, de ce nu, de făcut și un alt traseu montan.

Chiar dacă poate părea banală pentru bucureșteni („Iarăși Valea Prahovei?!”), Sinaia rămâne o importantă destinație turistică ce merită vizitată. Chiar și pentru o zi.

Articol scris de Iuliana Lazăr pentru numărul 81 al Revistei Dimitrios

DUMINICĂ… DE ISTORIE

IMG_2506„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții”. Nu Nicolae Iorga ne-a îndemnat să facem o vizită la Muzeul Național de Istorie a României, dar nu putem ocoli adevărul acestei afirmații și nici clădirea instituției culturale, aflată la câțiva pași de Biserica „Sfântul Dumitru” Poștă.

Din dorința de a ști mai mult și de a învăța mai mult, cu sprijinul doamnei Valerica Pașita, (căreia îi mulțumim și pe această cale), duminică 19 iulie, imediat după Sfânta Liturghie, un grup de tineri de toate vârstele, însoțiți de Părintele Mihai Gojgar, am plecat în (re)cunoaștere. Vizita noastră a început în holul central al muzeului, acolo unde am călătorit în timp vreo 6000 de ani. Departe, și totuși aproape, undeva prin județul Călărași. Mai exact, așezarea preistorică de la Sultana-Malu Roșu, unul dintre cele mai cunoscute situri din România. Am aflat, așadar, cum era organizată atunci o comunitate  și care era modul de viață al oamenilor. Pentru cei care nu au reușit să ajungă, mai aveți timp să vizitați expoziția „Radiografia unei lumi dispărute” până la sfârșitul anului.

Nu am ratat ocazia de a vizita și Sala Tezaurului. Ghidul nostru ne-a prezentat aici peste 3000 de piese deosebite, unele unicat, realizate din metale şi pietre preţioase aparţinând unor civilizaţii care au existat, de-a lungul timpului, pe teritoriul actual al ţării noastre sau ilustrând evenimente şi activitatea unor personalităţi istorice din vremurile trecute. Ultimul obiectiv a fost Columna lui Traian, din lapidarium. De fapt, o copie la scară naturală a bazei celebrului monument antic din Roma, construit din ordinul împăratului Traian în urmă cu mai bine de 1900 de ani.

Cu siguranță, cu toții ne-am reamintit de orele de istorie din școală și de informațiile dobândite atunci. Și, de ce nu, ne-am imaginat purtând podoabele, armurile si coifurile văzute sau folosind obiecte care astăzi ar părea cel puțin ciudate pentru omul modern.

Frumusețea și intimitatea slujbei, o predică bogată la Duminica a VII-a după Rusalii, vizita la Muzeul Național de Istorie a României și timp petrecut alături de oameni calzi. Rămâne ca fiecare să decidă cu ce a plecat mai câștigat. Sperăm să repetăm curând acțiunea!

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Bucuria unui nou pelerinaj

Duminică, 19 octombrie după Sfânta Liturghie am plecat într-un pelerinaj la Biserica din Drăgănescu, biserică pictată de părintele Arsenie Boca și la Mănăstirea Comana, ctitorie a domnitorului Vlad Țepeș. Pentru cei ce zilnic ne confruntăm cu zgomotul și poluarea din București, o ieșire în afara orașului este mult așteptată. Pelerinajul de duminică a fost pentru toți o mare bucurie din mai multe puncte de vedere. În primul rând, la biserica din Drăgănescu am avut un ghid care timp de o oră ne-a explicat semnificația fiecărei picturi a bisericii. Am constatat că acea pictură este aparte, atât ca stil, cât și ca multitudine de reprezentări, unele fiind profetice. În al doilea rând o ieșire în aer liber este un moment în care, admirând natura, ne încărcăm cu multă energie pozitivă. Nu în ultimul rând pelerinajul ne scoate din obișnuita și tumultoasa activitate zilnică, și ne demonstrează că timpul liber poate fi folosit și în alt mod.

DSC01010 Timpul petrecut pe malul lacului din Drăgănescu, a fost un prim prilej de a socializa. Tocmai comuniunea aceasta, aflarea aprosapelui, împăcarea cu sine şi cu ceilalţi transformă pelerinajul într-un prilej de înălţare şi de bucurie sfântă. Într-un astfel de pelerinaj, cei veniţi să se roage nu găsesc doar biserica sau sfintele moaşte, ci se îmbogăţesc cu ceea ce ceilalţi pelerini aduc cu ei: credinţă, evlavie, dragoste, pace și experiențele lor și din alte pelerinaje.

După ce am vizitat biserica pictată de părintele Arsenie Boca, am pornit spre Mănăstirea Comana. Conduși de Iulian în părculețul mănăstirii, după o agapă mult așteptată, am aflat de la părintele Ghelasie, ghidul mănăstirii, cum a fost ales locul sfântului lăcaș, despre bătăliile din Delta Neajlovului, cât și despre diferitele istorisiri ale morții misterioase a domnitorului Vlad Țepeș. Cu părintele Ghelasie am mers în biserica mănăstirii unde am ascultat istoricul mănăstirii și am primit fiecare câte o iconiță.

Mă bucur că am mers în acest pelerinaj, în care am aflat lucruri noi, am vizitat sfinte lăcașuri în care s-a slujit câteva secole la rând și ne-am întărit credința transmisă și datorită acestor oaze de cultură și spiritualitate a credinței noastre strămoșești, locuri cu o profundă încărcătură duhovnicească. Dacă părintele Mihai ne-a binecuvântat plecarea, părintele Ghelasie de la Comana ne-a binecuvântat întoarcerea cu bine la București: ”Să vă întoarceți cu bine la căsuțele domniilor voastre  și să vă umple Domnul biserica de credincioși de ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie”, ne-a spus parintele, stiind că ne pregătim de hramul istoric al bisericii.

Pr. Diacon Bogdan Dumitru Badiță

 

 

DSC01010DSC00996DSC01012DSC00970DSC00966DSC00964DSC00954DSC00953DSC00943DSC00986DSC00947DSC01002DSC00957DSC01019DSC00945DSC00940DSC01008DSC00949DSC00941

Articol disponibil și în revista Dimitrios, numărul 61– https://sfantuldumitruposta.ro/wp-content/uploads/2013/09/dimitrios-61.pdf

Galerie foto completa pe facebook: https://www.facebook.com/RevistaDimitrios/photos/a.376616242505564.1073741840.267368440097012/376616265838895/?type=3&theater

 

1 septembrie – Începutul anului bisericesc

diac. Bogdan Bădiţă

rugaciune la inceput de an

Ziua de 1 septembrie are o semnificaţie deosebită pentru creştinii ortodocşi, fiind începutul anului nou bisericesc. Obiceiul calculării anului eclezial, numit şi Indiction, începând cu prima zi de toamnă vine din Antichitate.

După tradiţia moştenită din Vechiul Testament, 1 septembrie este ziua în care a început crearea lumii şi, în acelaşi timp, momentul în care Mântuitorul a început propovăduirea Evangheliei Sale.

Anul bisericesc se împarte în trei mari perioade liturgice: Octoihul, Triodul şi Penticostarul. Fiecare din acestea cuprinde un număr de săptămâni.

Perioada Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi a Fariseului (cu trei săptămâni înainte de începutul Postului Paştilor), până la Duminica Paştilor (total 10 săptămâni).

Perioada Penticostarului ţine de la Duminica Paştilor până la Duminica I după Rusalii sau a Tuturor Sfinţilor (total opt săptămâni).

Perioada Octoihului ţine tot restul anului, adică de la sfârşitul perioadei Penticostarului până la începutul perioadei Triodului. Este cea mai lungă perioadă din cursul anului bisericesc. Durata ei variază între 40-26 săptămâni, în funcţie de data Paştilor.

Pe tot parcursul anului bisericesc, cu cele trei mari perioade ale lui, credincioşii simt în mod concret şi intens că reiterează viaţa lui Hristos, că retrăiesc toate evenimentele vieţii Lui şi că se află neîntrerupt sub ploaia darurilor Sfântului Duh mijlocite prin rugăciunile Maicii Domnului şi ale tuturor sfinţilor, după cum spune Părintele Stăniloae.

Astfel, viaţa pământească a lui Hristos şi cea a sfinţilor nu este pentru Ortodoxie o temă de speculaţie teologic-istorică abstractă, ci este o experienţă vie, o anamneză retrăită a lucrărilor mântuitoare a lui Hristos, comunicată credincioşilor prin energiile Lui necreate. Și bine ar fi dacă prin această zi, am lăsa obiceiurile și patimile anului ce au trecut în urmă și, spovedindu-ne să începem o nouă viață în Hristos fiind mai râvnitori în lucrurile cele bune, mai harnici, mai pașnici și nu în ultimul rând mai dedicați bisericii mergând la fiecare Sfântă Liturghie și având zilnic un program de rugăciune. Nu pot să nu menționez că pe 1 septembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul. Datorită lui afirmăm astazi că suntem în anul 2014 “după Hristos“, deoarece el a propus numărarea anilor începând cu Întruparea Domnului. Astfel, el abandonează era lui Dioclețian, și acceptă anul 753 ca an al Întrupării Domnului și punctul de la care începe era creștină.

Al doilea mare merit care îi revine lui Dionisie cel Mic, se leagă de activitatea de traducere în latină și de colecționare a canoanelor bisericești, fixate la diferite sinoade sau concilii și care fuseseră redactate în limba greacă. Cuviosul Dionisie Exiguul a trecut la cele veșnice în Italia, la Vivarium, pe la 545-550.

 

Atelierul creativ de mărţişoare

De Cristina Vizitiu

Anul acesta a început foarte bine! Abia ce s-a topit zăpada şi noi ne-am pus pe chibzuit activităţi şi aşa am hotărât ca sâmbătă, 22 februarie, să ne adunăm la un atelier creativ de mărţişoare. Scopul nostru este de a strânge fonduri pentru activităţile sociale. Pe lângă aceasta, ne-am ales cu o nouă şi frumoasă experienţă, o incursiune în arta quilling-ului, dar mai ales cu o stare de bine şi satisfacţia lucrului făcut de mâinile noastre.  Dacă vă întrebaţi ce este quillingul, am să vă spun, este arta de a rula fâşii de hârtie într-un mod cât mai frumos şi cât mai creativ. Atelierul de mărţişoare a fost o provocare deoarece majoritatea celor care au participat erau începători în ceea ce priveşte lucrul cu mâinile, iar legat de quilling, eu personal văzusem câteva obiecte finisate, dar aveam impresia că e tare complicat să produci aşa ceva. Surpriza plăcută a fost că era destul de uşor şi foarte plăcut. Am petrecut patru ore fără să ne dam seama când a zburat timpul, între felicitări decorate prin arta quilling-ului, broşe decorative, mărţişoare tradiţionale şi mai ales între prieteni, înveselindu-ne cu câte un joc sau o glumă. Vă provocăm să vă alăturaţi nouă, la viitoarele ateliere de creaţie pe care le vom anunţa pe site. Vă aşteptăm cu drag!

 

 

Atelier quilling_1Atelier quillingAtelier quilling_2