„Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.  Bine este omului să poarte un jug din tinereţile lui. Să stea la o parte în tăcere, dacă Domnul îi dă poruncă!” (Plângeri 3, 25-28). Dreptul Simeon, fiind chemat de Regele Ptolemeu al Egiptului să traducă Vechiul Testament,  împreună cu alți 69 de translatori, nu putea înțelege textul care prevestea Nașterea Mântuitorului din Fecioara Maria (Isaia 7, 14).

Așteptând în rugăciune și în tăcere i se consumau tinerețile și bătrânețile Dreptului Simeon,  după ce Îngerul Domnului i-a poruncit să nu mai moară până nu-L va întâlni pe Mesia, ca urmare a neîndoielii  cu privire la fecioria Maicii Domnului.

În aceeași așteptare în rugăciune și în tăcere s-au aflat și credincioșii din parohia Sfântul Dumitru-Poștă la vecernia Întâmpinării Domnului.

 

Foto: Laura Dobre

     Dacă nu e bine să fie omul singur, Dumnezeu îi face ajutor potrivit lui (Fc 2, 18). „Largile simpatii nehotărâte”, cum spune Dimitrie Bolintianu, le creează băieților neliniști care nu-și găsesc mântuirea decât în acceptul, din partea fetelor, de a locui în inimile lor. Pentru „mântuire” este folosit în gr. termenul „sozo”, care totodată înseamnă și sănătate. Prin urmare, a fi mântuit din această neliniște înseamnă a-ți redobândi sănătatea sau echilibrul.

     Binecuvântarea din partea lui Dumnezeu, prin preot, în cadrul Tainei Cununiei, întărește și fixează iubirea mirilor pe Stânca-Hristos, „a căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă” (Mt 7, 24-25).

     Anunțăm cu bucurie hotărârea a doi tineri, Oana Mihaela și Pierre-Jean-Andre, din familia Bisericii Sfântul Dumitru-Poșta, de a merge înaintea lui Dumnezeu pentru a cere binecuvântarea și întărirea iubirii lor. Slujba a avut loc la Biserica Sfântul Anton, iar printre invitați s-au numărat și credincioși din Parohia Sfântul Dumitru-Poștă.

Foto: Laura Dobre

              Aceasta e replica lui Dumnezeu, prin Isaia, către un popor care spunea că Dumnezeu l-a uitat (Isaia 49, 14). În alt loc al Scripturii, tot Isaia spunea: „nimeni nu chema numele Tău şi nici unul nu se deştepta ca să se întărească întru Tine” (cap.64, 6). De aici înțelegem că invocarea numelui divin întărește sufletul. Prin extensie, viața duhovncească începe atunci când se rostește o rugăciune personală, către un Dumnezeu Personal și nu o rugă cu un caracter magic. Apostolul Pavel ne oferă un alt indiciu referitor la felul cum putem să-L vedem concret pe Dumnezeu în viața noastră: „Nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, – decât în Duhul Sfânt” (I Corinteni 12, 3). Ai Duhul prin rugăciune? Ești întărit și ferit de ispite. Nu ai rugăciune, nu ai nici Duhul? Prin urmare, nu poți să vezi dincolo de învelișul formelor sau dincolo de ritual.

         Cum odinioară Duhul cel Sfânt s-a coborât în chip de porumbel peste „Preacurat creștetul Stăpânului”, cum spune cântarea, prezența zăpezii, de Bobotează, care se coboară lin peste butoaiele pline de apă, parcă amintește de Duhul. Același alb, simbol al purității, s-a aflat și la sărbătoarea de sfințire a apei astăzi. Într-un cuvânt, parcă Dumnezeu și-a amintit de noi și ne-a redat normalitatea, și anume: ger și zăpadă de Bobotează.

(*Isaia 49, 16)

Daniel Jora

 

Într-o atmosferă de sărbătoare, la lumina candelelor şi lumânărilor, am săvârşit Vecernia cu Litie în cinstea Sfântului Arhidiacon Ştefan.

Câteva imagini, realizate de Laura Dobre, descriu atmosfera de rugăciune.

 

A fost un Crăciun fericit pentru că am văzut biserica eliberată de schelele exterioare. A fost veselie mare, daruri din inimă şi mulţi copii.

Pace şi bucurii tuturor!

Foto: Laura Dobre şi Andreea Dobrescu