UN NOU PROIECT CULTURAL: BIBLIOTECA PAROHIALĂ

Bogdan NICOLAESCU (articol apărut în nr. 118 al Revistei Dimitrios)

„Căci nu este alta, mai frumoasă şi mai de folos în toată viața omului zăbavă, decât cetitul cărţilor” (Miron Costin, De Neamul Moldovenilor)

Atunci când cărțile erau încă o raritate, bisericile și mănăstirile reprezentau adevărate focare de cultură. Astăzi, accesul la carte nu mai este o problemă, dar „ispitele”, mai ales cele electronice – telefonul, tableta, televizorul –, sau prețul inaccesibil pentru unii, au îndepărtat cartea de mulți oameni. Cât de curând, în interiorul Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă” se va concretiza un nou proiect cultural: o mică bibliotecă ce va încerca, pe cât posibil, atât să „repopularizeze” lectura printre cei care au „uitat” de ea, cât și să ofere titluri interesante pentru cei deja pasionați.

Primii pași au fost făcuți. Dulapurile care vor găzdui cărțile de la sala de lectură, ce se vor va afla în cafasul bisericii, sunt gata. Dar, ca orice proiect aflat la început de drum, orice ajutor este binevenit: cele două rafturi de la secția de împrumut mai au nevoie de ușile de sticlă, iar fondul de carte existent poate fi suplimentat oricând cu titluri noi (de sectorul religios se va ocupa Silviu Nedelcu, urmând ca de celelalte – beletristică, istorie, filosofie ș.a. – să se ocupe subsemnatul). Pentru alte informații sau sugestii privitoare la bibliotecă, ne puteți contacta duminica, după încheierea Sfintei Liturghii.

biblioteca-2biblioteca-1biblioteca-3

Gândul care devine forță

Vrednicul de pomenire IPS Bartolomeu Anania, într-una din predicile sale, spunea că, atunci când era închis în temniță, de către comuniști, avea trei surse prin care își putea întări sufletul pentru a depăși torturile psihice și fizice la care era supus: 1) gândul la Dumnezeu; 2) râsul și 3) cultura. Cel de-al treilea motiv, cultura, reprezintă și imboldul pentru care astăzi s-a adus omagiu poetului național al românilor la Cimitirul Bellu și de către credincioșii din comunitatea Bisericii Sfântul Dumitru-Poștă. Alături de noi au fost studenți ai Universității Ecologice din București, îndrumați de doamna Prof. Dr. Carmen Bulzan. După slujba parastasului, în semn de recunoștință pentru Eminescu, Justinian Constantinescu, graficianul Revistei Dimitrios și un îndrăgostit de lirica eminesciană a prezentat o evocare a vieții și activității marelui om de cultură născut la Botoșani. Apoi, s-au recitat câteva poezii în limbile română, engleză, spaniolă, italiană și germană. La final, doamna profesor Bulzan a rostit un cuvânt emoționant despre poetul național, frumusețea poeziei și puterea culturii. Tinerii care au recitat, și nu numai, ne-au făcut să conchidem că felul lui Eminescu de a înțelege lumea și de a o exprima, prin poezii, a vibrat în sufletele oamenilor, iar gândul a devenit o forță sau o sursă de însuflețire.

La final, în lipsa posibilității unei plimbări pe sub teiul lui Eminescu din Iași, am gustat un pahar cu ceai de tei și am depus flori și candele pe locul unde își doarme somnul de veci. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

A fost un ceas emoționant și suntem recunoscători Bunului Dumnezeu că ne-a oferit prilejul să fim împreună la Ziua Culturii Române, chiar la mormântul poetului național.

img_7897_resizeimg_7948_resize4rimg_7908_resizeimg_7962_resizeimg_7913_resizeimg_7988_resizeimg_7985_resizeimg_7963_resizeimg_7930_resizeimg_8001_resizeimg_7934_resizeimg_7976_resizeimg_7940_resizeimg_7979_resizeimg_7989_resizeimg_7999_resize

Foto: Laura Dobre

Pregătiri pentru Sfânta Liturghie prin milostenie

        Cum te pregătești sâmbăta pentru Sfânta Liturghie, spunea Sfântul Ioan de Kronstadt, așa ajungi duminica. Există trei împăcări pe care trebuie să le facă un creștin înainte de Sfânta Liturghie: cu Dumnezeu, cu semenii și cu sine sau cu conștiința sa. Dacă nu poți să-ți liniștești conștiința decât atunci când te împaci cu semenii, aceasta arată că există o subtilă interdependență între cele trei împăcări. „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.” (Ioan 4, 20). De aici deducem că împăcarea cu Dumnezeu e o urmare firească a celorlalte două.  Milostenia e cea mai simplă și clară formă de a realiza cele trei împăcări deodată.

         „Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru” (Luca 11, 41), ne arată o altă formă de a ieși din propria noastră bulă a egoismului. Apostolul Petru îi spunea odinioară ologului de la poarta Templului, care cerea milostenie sau bani:”Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!” (Fapte 3, 6). Cu alte cuvinte, a dat ceea ce primise poruncă să dea: „în dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10,8), harul vindecării.

         Și câțiva voluntari au ieșit să împartă, în dar, cele pe care le-au avut la dispoziție. Grupul, care s-a ocupat de pregătirea și distribuirea sandwich-urilor și a laptelui cald, a plecat din fața Bisericii Sfântul Dumitru-Poștă începând cu ora 8 dimineață. Până la ora 10, voluntarii i-au căutat pe cei care au avut nevoie de o masă caldă străbătând străduțele din Centrul Vechi spre stația de metrou Universitate.

img_20170110_092246img_20170110_090104img_20170110_092243img_20170110_085933img_20170110_085939img_20170110_090110

Același sentiment de bucurie de a dărui ca cel de Crăciun

       In aceste zile, in care buletinele meteo avertizau ca un val de frig menit sa „crape pietrele” se va napusti peste tara noastra, Sectorul social al parohiei Sfantul Dumitru-Posta a initiat, între 0rele 17-20.00, o actiune de ajutorare a oamenilor strazii, cu mancare (50 de sandwich-uri) si lapte cald. I-am căutat pe acei oameni nevoiasi, fara adapost, care sunt expusi direct pericolului imbolnavirii si chiar mortii, pe Calea Victoriei, I.C.Brătianu, stația de metrou Universitate, în locurile si cotloanele unde stiam ca se adapostesc. Am fost primiti cu bucurie si am simtit inca o data ca prin noi, cei ce daruim, Dumnezeu Se ingrijeste de toata faptura mainilor Lui. 
        Nimic nu este mai frumos decat a darui celor saraci si in nevoi, caci generozitatea si daruirea cu inima curata ne feresc de judecata si ne apropie de Cer. 

 

imag0930imag0924imag0928imag0931imag0925imag0927

Concert de colinde susținut de grupul „Datina Românească”

        Concertul de colinde a fost susținut de copii, tineri și de alți „tineri” cu o vârstă înaintată sau cu mai multă experiență de viața, după Sfânta Liturghie, la Biserica Sf. Dumitru-Poșta. Mântuitorul ne-a învățat că cel care rămâne în El, care e Vița, izvor de viață pentru mlădițe, nu va muri, ci va fi viu. Unele „mlădițe” sau creștini din grupul „Datina românească” s-au împărtășit cu Preacuratele Taine la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, înainte de a începe colinda. Efectul colindelor asupra noastră? Neprețuit. Mulțumim din suflet colindătorilor pentru această zi minunată.

img_5578_resizeimg_5681_resizeimg_5626_resizeimg_5692_resizeimg_5615_resizeimg_5621_resizeimg_5678_resizeimg_5633_resizeimg_5622_resizeimg_5665_resizeimg_5711_resizeimg_5710_resizeimg_5666_resizeimg_5623_resizeimg_5615_resizeimg_5728_resizeimg_5598_resizeimg_5702_resizeimg_5719_resize

Foto: Laura Dobre

Istorie și cultură. Să ne cunoaștem trecutul!

IMG_4790După succesul înregistrat de turul ghidat prin Centrul Vechi al Capitalei, organizat în luna noiembrie de tinerii Iulian Soca și Silviu Nedelcu, vă invităm, pe 20 noiembrie, să aflăm mai multe despre monumentele și locurile din București care ar trebui măcar să ne amintească de evenimentele din Decembrie 1989. Piața Revoluției, Piața 21 Decembrie 1989, Stația de metrou Eroii Revoluției, Sala Dalles sunt doar câteva dintre reperele-simbol  ale acelor momente de răscruce din existența poporului român.
Pe 20 decembrie, după Sfânta Liturghie, vom cunoaște aceste obiective într-un nou tur ghidat.

Vă așteptăm pe toți, cu mic, cu mare!

Filantropie în Postul Nașterii Domnului

20141129_144606Biserica Sfântul Dumitru – Poștă organizează, în fiecare sâmbătă din Postul Nașterii Domnului, o acțiune filantropică în rândul oamenilor străzii. Astfel, voluntari din parohia noastră merg în diverse cartiere mărginașe ale Capitalei și le oferă celor care nu au locuință hrană caldă, fructe, haine și jucării (copiilor). Proiectul s-a dovedit un mare succes și anul trecut. Sărăcie și suferință sunt cuvintele care ar putea descrie cel mai bine imaginea pe care ne-o oferă ghetourile și zonele retrase în care ajungem. Cei mai mulți dintre acești oameni nu au nici măcar un acoperiș deasupra capului și dorm, mai ales acum, pe timp de iarnă, în culcușuri improvizate sau canale. Mulți ne vor critica – de ce să sprijinim oameni în putere, care ar putea câștiga un ban cinstit prin muncă? Nu ne putem preface, însă, că nu știm de existența lor. Unii se bucură când ne văd, alții sunt reticenți și nu vor milă, dar acceptă ajutorul nostru din disperare.

Fiți alături de noi! Poate aveți acasă lucruri pe care nu le mai folosiți, haine ale copiilor care au rămas mici sau încălțăminte pe care nu o mai purtați. Gândiți-vă că acestea ar putea fi un lux pentru cei nevoiași. Ne mai puteți fi alături fie prin donații, fie cu sugestii, fie cu prezența. Uneori e bine să vedem cum trăiesc acești oameni ca să prețuim mai mult ceea ce avem.

O zi în Perla Carpaților

1 august 2015, ora 7, Gara de Nord. Printre cei mulți, un grup de zece călători de la Biserica „Sfântul Dumitru Poștă” care urcă în trenul ce duce spre Sinaia. De ce în tren? Poate și pentru că mulți dintre noi nu ne mai aduceam aminte când am călătorit ultima dată cu CFR-ul. De ce Sinaia? În mod sigur, pentru istorie, pentru bogata paletă de obiective pe care ți-o oferă orașul, pentru frumusețea peisajelor și pentru aerul de munte, dar și pentru temperatura care, vara, nu atinge pragul caniculei (aveam să descoperim în ziua aceea că nu au fost mai mult de 20 de grade). După o călătorie de o oră și jumătate, coborâm în „Perla Carpaților”. Din gară, urcăm spre Bulevardul Carol I și, în drum spre telecabină, trecem pe lângă Primăria Sinaia.

Sinaia1  Orașul e aproape pustiu. Poate din cauza ploii care a căzut necontenit cu o zi înainte, răcind atmosfera, sau poate pentru că foarte mulți preferă, în această perioadă de concedii, litoralul. Prin urmare, deși ne făceam griji că vom aștepta minute bune pentru a urca, în mai puțin de jumătate de oră suntem la Cota 2000. Tragem cu toții aerul tare în piept și, la propunerea părintelui Mihai Gojgar, facem câțiva pași pe Valea Dorului. Fără să ne dăm seama, pierdem numărul celor câțiva pași și, deși nu suntem echipați corespunzător, coborâm pe o altă vale, cea a soarelui, de data aceasta. Fără soare, dar cu mult entuziasm, ne bucurăm de peisaj (atât cât ceața ne permite să vedem), de liniște și de florile din iarba udă. Dacă la coborâre nu ne-am dat seama de distanța parcursă, la întoarcere drumul pare interminabil. Ne adunăm, însă, forțele și, cu pauze pe traseu, revenim la telecabină pentru a ne întoarce în oraș, unde, după o bine-venită și bine-meritată masă de prânz, luăm calea Peleșului.

Timpul nu ne permite să facem un tur ghidat foarte complex, așa că îl alegem pe cel mai scurt: 45 de minute. Construit între 1873 și 1914 la dorința Regelui Carol I (piatra de temelie a fost pusă în urmă cu 140 de ani, pe data de 10 august), castelul este unul dintre cele mai importante și frumoase monumente din Europa. Chiar dacă majoritatea l-am mai vizitat cel puțin o dată, niciodată nu te plictisești să-i Sinaia2redescoperi bogăția istorică, arhitectonică și artistică. Dovadă că locul este plin de turiști, nu doar români, ci și străini.

Lăsăm în urma noastră reședința de vară a Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta și coborâm spre cel mai important obiectiv religios al zonei: Mănăstirea Sinaia, cea de la care localitatea preia denumirea în secolul al XIX-lea. Așezământul datează de pe la 1690 și este ctitorie a spătarului Mihail Cantacuzino. În mica biserică veche, ridicată în stil brâncovenesc, ne atrag atenția frescele lui Pârvu Mutu Zugravul. Ne reculegem apoi, preț de câteva minute, în biserica mare a așezământului, cu hramul „Sfânta Treime”. Ca elemente de unicitate, am aflat că lăcașul a fost prima biserică electrificată din țara noastră și, totodată, la Mănăstirea Sinaia a fost deschis primul muzeu religios de la noi. Evenimentul avea loc în 1895, la împlinirea a 200 de ani de la întemeierea așezământului monahal.

Ultimul obiectiv pe care ne-am propus să îl vizităm a fost cazinoul. De fapt, cazino în trecut, mai exact din 1913, anul inaugurării sale, și pănă la începutul celui de-al doilea Război Mondial, în 1945. Astăzi, cu o istorie cel puţin interesantă și o arhitectură elegantă, monumentul găzduiește Centrul Internaţional de Conferinţe, aici fiind organizate frecvent evenimente corporate sau private.

O zi este prea puțin pentru ofertele cu care te întâmpină Sinaia. Nouă ne-au mai rămas de vizitat, pentru o dată viitoare, Pelișorul, Casa Nicolae Iorga, Muzeul Rezervației Naturale Bucegi, Casa Memorială „Sinaia3George Enescu” și, de ce nu, de făcut și un alt traseu montan.

Chiar dacă poate părea banală pentru bucureșteni („Iarăși Valea Prahovei?!”), Sinaia rămâne o importantă destinație turistică ce merită vizitată. Chiar și pentru o zi.

Articol scris de Iuliana Lazăr pentru numărul 81 al Revistei Dimitrios

DUMINICĂ… DE ISTORIE

IMG_2506„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții”. Nu Nicolae Iorga ne-a îndemnat să facem o vizită la Muzeul Național de Istorie a României, dar nu putem ocoli adevărul acestei afirmații și nici clădirea instituției culturale, aflată la câțiva pași de Biserica „Sfântul Dumitru” Poștă.

Din dorința de a ști mai mult și de a învăța mai mult, cu sprijinul doamnei Valerica Pașita, (căreia îi mulțumim și pe această cale), duminică 19 iulie, imediat după Sfânta Liturghie, un grup de tineri de toate vârstele, însoțiți de Părintele Mihai Gojgar, am plecat în (re)cunoaștere. Vizita noastră a început în holul central al muzeului, acolo unde am călătorit în timp vreo 6000 de ani. Departe, și totuși aproape, undeva prin județul Călărași. Mai exact, așezarea preistorică de la Sultana-Malu Roșu, unul dintre cele mai cunoscute situri din România. Am aflat, așadar, cum era organizată atunci o comunitate  și care era modul de viață al oamenilor. Pentru cei care nu au reușit să ajungă, mai aveți timp să vizitați expoziția „Radiografia unei lumi dispărute” până la sfârșitul anului.

Nu am ratat ocazia de a vizita și Sala Tezaurului. Ghidul nostru ne-a prezentat aici peste 3000 de piese deosebite, unele unicat, realizate din metale şi pietre preţioase aparţinând unor civilizaţii care au existat, de-a lungul timpului, pe teritoriul actual al ţării noastre sau ilustrând evenimente şi activitatea unor personalităţi istorice din vremurile trecute. Ultimul obiectiv a fost Columna lui Traian, din lapidarium. De fapt, o copie la scară naturală a bazei celebrului monument antic din Roma, construit din ordinul împăratului Traian în urmă cu mai bine de 1900 de ani.

Cu siguranță, cu toții ne-am reamintit de orele de istorie din școală și de informațiile dobândite atunci. Și, de ce nu, ne-am imaginat purtând podoabele, armurile si coifurile văzute sau folosind obiecte care astăzi ar părea cel puțin ciudate pentru omul modern.

Frumusețea și intimitatea slujbei, o predică bogată la Duminica a VII-a după Rusalii, vizita la Muzeul Național de Istorie a României și timp petrecut alături de oameni calzi. Rămâne ca fiecare să decidă cu ce a plecat mai câștigat. Sperăm să repetăm curând acțiunea!

 

Această prezentare necesită JavaScript.