Suntem foarte aproape de punerea tablei de cupru pe biserică. Noul acoperiş va fi finalizat în preajma Acoperământului Maicii Domnului, cea care ne ocroteşte pe toţi.
Se lucrează cu spor la consolidarea turlei. După aceea, crucea din vârf va fi aşezată din nou în poziţia originară.
Mulţumim celor care ne sprijină şi se roagă pentru noi!
Foto: La ura Dobre
Echipa condusă de meşterul zugrav Cătălin Palamariu face progrese evidente în restaurarea picturii murale de la faţada de apus. Vă invităm să priviţi câteva imagini realizate de Laura Dobre.
De asemenea, suntem fericiţi că săptămâna aceasta patru dintre dumneavoastră şi-au exprimat dorinţa, iar unii au şi plătit, de a restaura scene din programul iconografic al bisericii. Tabelul actualizat îl găsiţi pe site.
Vă mulţumim şi sperăm să se adauge şi alţii!
Roxana Stavăr (articol apărut în nr. 108 al Revistei Dimitrios)
„Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta o ai dat nouă, căci se îngrozește și se cutremură nesuferind a căuta spre puterea ei…”
Omul, ființă vulnerabilă, simte, adeseori, nevoia de a fi ocrotit. El știe că această protecție o poate afla doar în ceva sau la cineva mai puternic. Așa cum un copil găsește brațele mamei sale ca fiind cel mai sigur loc din lume, tot așa ar trebui să fie percepută și îmbrățișarea în care Dumnezeu cuprinde întreaga lume. Dar acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată. Sunt destule cazuri în care ființa umană alege să se îndepărteze de sânul Tatălui său și să caute ocrotire în altă parte. Își face idoli din metale prețioase sau din propiile sale patimi, se închină la zeități plăsmuite de mintea ei, caută pavăză în anumite obiecte care i-ar purta noroc. Printre aceste obiecte se numără și crucea. Care este greșeala pe care omul se încăpățânează să o facă în această situație? Atribuie obiectului ca atare o putere. Ori, crucea, înainte de a fi devenit altarul pe care Mântuitorul S-a jertfit pentru lume, era considerată ca fiind semn al batjocurei, pentru că răstignirea era cel mai înjositor mod de a-i pedepsi pe nelegiuiți. Astfel, crucea este despărțită de adevărata ei valoare spirituală, valoare cu care Hristos a împodobit-o, biruința asupra morții prin Răstignire și Înviere.
Din neștiință și superficialitate, crucea este folosită și ca accesoriu. De fapt, care este diferența între cruciulițele întâlnite la cerceii unei distinse doamne sau domnișoare și cele care sunt purtate de creștini la gât? O fi dimensiunea diferită sau materialul din care sunt lucrate? Ar putea fi și aceasta, sau nu… Adevărata diferență constă în motivul pentru care sunt purtate. În primul caz, „cochetăreala”, dorința de a fi cât mai șic, determină folosirea lor, pe când, în celălalt, credința nobilă că Hristos a dăruit omului posibilitatea de a accede la mântuire.
Aprecierea crucii la nivel de talisman sau accesoriu o golește de profundul ei sens, dragostea jertfelnică și mântuitoare a lui Dumnezeu pentru om.
Meşterul Cătălin Palamariu şi ucenica sa au trecut la următoarele două reprezentări iconografice: Sfântul Apostol Petru şi Sfântul Apostol Pavel.
Vă rugăm să constataţi diferenţele dintre pictura refăcută a Sfântului Dimitrie şi cele două nerestaurate.
Foto: Laura Dobre
Biserica Sfântul Dumitru-Poștă 