Cum ne verificăm credința

O femeie vine cu băiatul ei de 10 ani în fața mea și îmi solicită să îi fac o rugăciune, să îi zic ceva să fie mai bine. A fost și la doctor, desigur, însă chiar și medicii i-au spus că depinde de „Cel de Sus. Rugați-vă și dumneavoastră…”. Copilul suferă încă de la doi ani, a mai fost pe la biserici, l-a spovedit, l-a împărtășit, dar nu s-a făcut bine.

Cam așa s-a întâmplat în pericopa de la Marcu, citită în Duminica a IV-a din Post, Vindecarea fiului lunatic (Marcu IX, 17-32). Un om vine cu fiul său demonizat, cu o boală care arată demonizarea lui. Duhul mut îl arunca la pământ, îi provoca spume la gură, scrâșnire de dinți și înțepenirea trupului (v. 18). Hristos îi spune bărbatului că vindecarea depinde de credință. „De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede” (v. 23). Răspunsul părintelui întristat a rămas celebru: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” (v. 24).

Tăria credinței, onestitatea ei, intensitatea fidelității față de Dumnezeu reprezintă o problematică mereu actuală omului religios. În forul său interior, omul își poate recenza cu adevărat, cu realism atașamentul său de Părintele ceresc. Nu trebuie să se ascundă, să își afișeze o mască ori să pară ceva ce nu este. Se poate vedea pe el însuși. Dar…se poate?

Vă invit să slalomăm astăzi printre cuvintele de înțelepciune ale Sf. Vasile cel mare, Omilia despre credință.

„Mintea care a reuşit să se curățească de patimile cele materiale, care a putut să părăsească toată zidirea înțelegătoare și, ca un pește, să iasă din adânc și să înoate la suprafața apei, ajunge în regiunea curată a creației și vede pe Duhul cel Sfânt acolo unde este Fiul și unde este Tatăl, în unire cu Ei, într-o singură ființă și într-o singură fire, avându-le pe toate: bunătatea, dreptatea, sfințenia, viața”. Așadar, credința urmează unui efort de despătimire, de renunțare la căderile ființei noastre, în special la cele materiale. Această luptă este asemănată cu ascensiunea unui pește din adâncurile mării până la luciul apei, ori cât mai aproape de granița apei cu aerul. Nu doar de patimi trebuie să se dezbrace persoana umană; ci și de o privire cantitativă, de o perspectivă exclusiv telurică, una care desconsideră capacitățile nescalare, duhovnicești, spirituale ale omului. Suntem chemați să admirăm lumea și cu ochi înlăcrimați de bucuria vederii unui răsărit, de emoția apariției unui ghiocel sau de fericirea de a te odihni pe o pajiște la ceasul de seară al unei veri de iulie. Suntem invitați să nu mai calculăm, ci să contemplăm. Acesta este un prim pas. Unul mare, care te duce aproape de simțirea Sfintei Treimi în tot ceea ce te înconjoară, adică să fii ca peștele aproape de aer.

Care este urmarea, ori cum te poți verifica? Simplu, ne spune tot Sf. Vasile: bunătatea, dreptatea, sfințenia, viața, simțite și împărtășite celorlalți. Deci, un om credincios e un om bun, milostiv, darnic, generos. Un om credincios nu poate fi nedrept cu cei din jur, nu poate șmecheri pe ceilalți, nu are voie să își păcălească semenii. Credința crește și se verifică în împărtășirea și primirea Sfintelor taine; un om credincios este un om care prețuiește și caută timpul sfânt al sfintelor slujbe, al rugăciunii, al cultului. Un om credincios oferă viață și o ocrotește, surâde și dăruiește lumină.

La a patra treaptă, din cele șase ale Postului Mare, vindecarea lunaticului e o șansă de a ne întreba cât credem. Criteriile le avem. Să nu ne temem să fim buni, miloși, cuminți. Nu vom pica de fraieri, cum zic unii, nu vom fi ultimii; Dumnezeu are grijă, pentru că „prin Duhul Sfânt cei slabi ajung puternici, cei săraci se îmbogățesc, oamenii simpli la cuvânt sunt mai înțelepți decât înțelepții”

(Sf. Vasile).

De aceea, Biserica Sf. Dumitru, odihnă pentru sufletele și trupurile noastre, e casa unde putem face binele (ajutorarea comunităților sărace – ex. Schitul Bradu; sprijinirea persoanelor nevoiașe – a se vedea masa de sâmbătă, detalii în ziarul parohial, pe Facebook ori la avizier), unde învățăm și suntem întăriți să fim corecți, unde suntem sfințiți prin Tainele Bisericii și unde trăim în comuniunea iubirii Sfintei Treimi, alături de semenii noștri.

Articol scris de Pr. Mihai Gojgar pentru Nr. 71 al Revistei Dimitrios

Sâmbăta lui Lazăr

Sâmbăta lui Lazăr nu este una din obişnuitele sâmbete din Postul Mare în care îi pomenim pe cei adormiţi. Este cea în care auzim: iar azi pe un oarecare Lazăr (Ioan 11,1). Acest Lazăr (căci  Noul Testament  mai aminteşte de un Lazăr în pilda cu săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv, Luca 16, 19-31) era din Betania, după cum ne spune Sfânta Evanghelie. Şi poate că el era un oarecare în satul lui însă pentru Mântuitorul, nu era un neînsemnat, după cum reiese şi din cuvintele  surorilor lui: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav (Ioan11,3). Sfântul Evanghelist Ioan mărturiseşte din nou, în numele lui, putem spune: Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr (Ioan11,5). Iar preţuirea lui Hristos se arată prin învierea celui mort de patru zile: Lazăre, vino afară (Ioan 11.43). Cu aceste cuvinte l-a înviat Hristos pe Lazăr.

Biserica, în Sâmbăta lui Lazăr, cântă lui Hristos, mărindu-L: Făcându-ţi-se milă de lacrimile Martei şi ale Mariei, ai poruncit, Hristoase Dumnezeule, să răstoarne piatra de pe mormânt. Şi, strigând, pe cel mort l-ai inviat, încredinţând printr-însul învierea lumii, Dătătorule de viaţă (Sâmbăta lui Lazăr, Utrenia, Sedealna, glasul 1). Ca şi aceasta, aproape toate cântările din această zi, amintesc  de învierea ce se va întampla tuturor; certificarea şi încredinţarea ei pentru noi. Iar iubirea pe care a arătat-o Hristos  înviindu-l pe Lazăr este paradigma clară a scopului pentru care a rânduit Dumnezeu învierea pentru viaţa veşnică. Nu pedeapsa şi osânda veşnică ci, împreună vieţuirea cu Cel ce este

Sâmbăta de azi nu mai este a morţilor, ci a lui Lazăr. A mortului înviat, chemat dintre morţi. E sâmbăta învierii omului. A învierii ce va să vină!

Articol scris de Radu Georgian publicat în nr. 71 al Revistei Dimitrios

La Biserica Sf. Dumitru Poștă, Sâmbăta lui Lazăr a fost și o zi dedicată pomenirii celor care nu mai sunt alături de noi. Vă invităm să vizionați câteva fotografii de la această zi pe pagina de facebook a Revistei Dimitrios: https://www.facebook.com/RevistaDimitrios?ref=hl

 

 

Sambata lui LazarSambata lui Lazar_1Sambata lui Lazar_4Sambata lui Lazar_3Sambata lui Lazar_5Sambata lui Lazar_2