În editorialul din numărul 92 al Revistei Dimitrios, Părintele Mihai Gojgar dă Pildei vindecării orbului din Ierihon noi valențe. Descoperiți, mai jos, care este legătura dintre Duminica a 31-a după Rusalii și un studiu potrivit căruia niciun tânăr islandez sub 25 de ani nu crede că Universul a fost creat de Dumnezeu.

Modele de gheață

Islanda a devenit independentă în aceeaşi zi în care noi am devenit România Mare, 1 decembrie 1918. Ei parcurseseră un mileniu de dominaţie norvegiană şi daneză, noi aproape două mii de ani de rugăciuni de izbăvire şi pace sub mult mai mulţi stăpânitori. Ei, o insulă între două oceane, noi, o insulă de latinitate între mări lingvistice tulburi şi greu de asimilat. Cu o populaţie mai mică decât Sectorul 6, Islanda este, însă, mult peste nivelul de trai al celor din Militari şi Drumul Taberei. Mica ţară nordică a devenit un model de democraţie şi de echilibru economic, o reprezentantă tradiţională a spiritului scandinav.

De ce vorbim de Islanda aici? În Duminica Orbului din Ierihon? Pentru că zilele trecute a circulat în mass-media o informație potrivit căreia nici un tânăr islandez sub 25 de ani nu crede că Universul a fost creat de Dumnezeu. Puşi în faţa acestei dileme, având de ales între „Big Bang”, „Dumnezeu” şi „nu ştiu”, 93,9% au ales prima variantă, iar 6,1% ultima variantă. Dumnezeu nu a existat în răspunsurile tinerilor. Nota bene, sondajul a fost comandat de o instituţie secular-umanistă şi poate că acest aspect ar fi putut, cumva, influenţa, un număr oarecare de respondenţi. Dar dacă iei în calcul şi faptul că doar 46% dintre islandezii de toate vârstele se declară religioşi, atunci ai un tablou complet al unei ţări care L-a scos pe Dumnezeu din peisajul existenţei şi s-a izolat, nu doar teritorial, prin voia Naturii (nu aşa ar zice?), în pescuit, turism şi politici financiare ferme (Islanda a fost printre puţinele ţări din lume care au permis falimentul băncilor în grava criză economică din 2007-2008).

Modelul islandez este promovat, dorit, căutat de multe naţiuni şi de mulţi oameni. Cine nu ar vrea să trăiască în securitate şi bunăstare? În topul celor mai ateiste ţări, Islanda este la mare luptă cu celelalte ţări nordice, cu Cehia, Austria şi alte economii puternice. Oare asta trebuie să fie şi ţinta noastră? Pentru că, iată!, aproape fără excepţie, un PIB ridicat înseamnă un nivel de spiritualitate scăzut. Cum a devenit Islanda o ţară de gheaţă spirituală? În timp, desigur, aşa cum orice om îngheaţă ori se dezgheaţă: pas cu pas. Pentru că tot pas cu pas s-a ridicat economic. Orbul din Evanghelia de azi (Luca XVIII 35-43) este întrebat de Hristos ce doreşte, de parcă nu era limpede că acel nefericit nu îşi putea dori nimic altceva decât lumina ochilor. Bineînţeles că Sfinţii Părinţi au reliefat credinţa celui fără vedere şi nădejdea lui pusă în Domnul. După modelul islandez, cerşetorul de la porţile Ierihonului ar fi fost tratat cum se cuvine într-un spital civilizat, ar fi beneficiat de meloterapie, somon proaspăt şi saună de înaltă calitate. Dar ar fi rămas orb. Dilema noastră ar trebui să fie: ne dorim o viaţă ultraconfortabilă, gustoasă şi pufoasă, ori una în care pur şi simplu să vedem? De ce nu se pot îmbina cele două? Hm, pentru că, observaţi!, statistica spune că nu se poate şi cu bani şi religios. Îl putem cerceta şi pe Clement Alexandrinul, el a încercat să spună „Care bogat se va mântui” (un tratat teologic recomandat).

Pentru că preferinţele Bisericii au fost întotdeauna simplitatea şi dispunerea echilibrată a resurselor între fraţi, pilda orbului ne cheamă să vedem nu profitul, ci nevoia celorlalţi, nu înavuţirea fără Dumnezeu, ci împărtăşirea cu toţi. Comunităţile ortodoxe se străduiesc să ofere Cuvânt şi Viaţă, pâinea cea de toate zilele şi Pâinea cea Cerească, în fiecare Sfântă Liturghie. Dumneavoastră sunteţi cei care susţineţi activităţile parohiale şi o faceţi într-un mod admirabil. Biserica Sfântul Dumitru are o enorie liliputană, cu suflete „gulliverice” şi de aceea sentimentul întâlnirii împreună ne aduce linişte. După modelul lui David, care l-a învins pe Goliat, şi noi ne propunem să facem multe, aşa cum aţi văzut în numărul special de acum două săptămâni. Ajutorul dumneavoastră este esenţial. Foarte util este completarea formularului 230 (pe care îl găsiţi în revistă, pe site şi la pangar) pentru Biserica Sf. Dumitru, campanie pe care o iniţiem astăzi. Promovaţi acest demers în familia, grupul de prieteni şi societatea unde vă desfăşuraţi activitatea. Cei 2% din impozitul pe venit pe care aveţi dreptul să-I direcţionaţi unde doriţi fac parte din suma de gesturi necesare în viaţa creştinului din 2016. Pentru că nu trebuie să uităm niciodată că suntem ai lui Dumnezeu, crescuţi de Maica Biserică şi datori faţă de fraţii noştri. Astfel, implicându-ne, vom evita paşii care ne duc spre o inimă de gheaţă, spre o existenţă de gheaţă (Gulliver Ice), spre un aşa-zis model Ice-landic, în totală autonomie de Creator. Ce interesant! Între sufletele gulliverice şi economiile gulliver-ice nu este decât o liniuţă, o liniuţă-abis, însă, exact ca între infinitatea dragostei lui Dumnezeu şi focul îngheţat al iadului.