AuGUSTeria la Radio România

_MG_3142
Avem bucuria să vă invităm la un eveniment răcoritor, colorat şi bine-făcător! Sâmbătă şi duminică (18-19 august), între orele 12 şi 20, în curtea Bisericii Sfântul Dumitru Poştă (Str. Franceză nr. 1), organizăm un Târg de produse româneşti. Artiştii şi voluntarii implicaţi şi-au dăruit timp şi energie pentru a vă primi ca oaspeţi de cinste. Am fi încântaţi să poposiţi alături de noi, mai ales că beneficiile evenimentului sunt dedicate sprijinirii copiilor săraci, la începutul anului şcolar.
Vă mulţumim anticipat pentru prezenţă și generozitate!

BINECUVÂNTAREA PREOTULUI-ȘAHIST. Satul cu nume de PRINȚESĂ, INCENDIUL și ZIUA 13. Reporter printre oamenii lui Dumnezeu

14-15-5-evz-465x390
Foto: evz.ro

Într-o dimineaţă de sâmbătă, când abia se spărsese cheful la terasele din Centrul Vechi al Bucureştiului, mi-am dat întâlnire cu membrii Asociaţiei „Tadeu”, în curtea bisericii Sfântul Dumitru Poştă, pe strada Franceză.

Aveam de făcut un drum până în satul Ileana din judeţul Buzau. Voluntarii duc acolo ajutoare. În principal pentru două familii năpăstuite de foc. Sacii sunt deja pregătiţi în „cabana” din faţa locaşului. În fond o gheretă din rigips. Ce fel de ajutoare? O întreb pe Alexandra Nicolaescu, director executiv. Haine, cărţi si rechizite.

Au venit şapte oameni. Ne vom înghesui, cu tot cu bagaje, în două maşini. Pun şi eu mâna la cărat. Asociaţia s-a format din rândul enoriaşilor care vin la biserică.

Nu mulţi membri ai noii structuri umanitare, apărută cu un an în urmă. Câţi sunteţi? „Şase oameni, de bază”. Şi alţii care pun umărul, e drept, de câte ori e nevoie. Cum se întâmplă azi.

Suflete mari

Uite că într-un an au transportat, cu propriile mijloace, diverse bunuri de strictă necesitate în comuna Bălăceanca, în apropiere de Capitală. Acolo au fost de trei ori. În judeţul Prahova, la Poiana Burţii, tot în trei rânduri. La Cernica. În judeţul Brăila, în comuna Vădeni. Plus că aici, în Bucureşti, oferă masă caldă pentru nevoiaşi. Şi ceai fierbinte, iarna, trecătorilor înfriguraţi.

Restul interviului aici:  http://evz.ro/ileana-sat-binecuvantarea-preot.html

Mihaela Savu, câștigătoarea concursului „Cel mai frumos costum tradițional românesc”, organizat de Asociația Tadeu: „Nu toate cămăşile care sclipesc sunt valoroase”

pt site 2A consemnat Emilia Olescu

An de an, în luna iunie, la noi au loc o serie de acţiuni legate de costumul popular românesc şi de tradiţiile noastre, în virtutea faptului că în 24 iunie sărbătorim Ziua Universală a Iei. În acest context, unul dintre evenimentele desfăşurate în Capitală duminica trecută a fost cel organizat de Asociaţia Umanitară Tadeu şi Biserica Sfântul Dumitru-Poşta („În IE la LiturghIE-Păstrăm Tradiţia Vie”). Un sfert dintre cei peste 200 de participanţi la slujbă au purtat costum popular sau un element identitar românesc.
Autenticitatea bluzei noastre feminine a fost scoasă în evidenţă de numeroase ii provenite din diverse zone ale ţării, multe dintre ele direct din lada bunicii. Iile, fotele, vâlnicele, poalele, catrinţele, ilicele, opregele, betele şi maramele purtate cu mândrie de fetele şi femeile prezente la eveniment păstrează în ele istoria poporului român aşa cum a fost ea trăită. Pe lângă frumosul dat de cromatica şi simbolistica iilor româneşti, obiceiurile străbune au mai fost înviate printr-un concurs cu tema „Tu ce ştii despre tradiţii?”, care a avut două secţiuni: „Cel mai frumos costum tradiţional românesc” şi o probă de cunoştinţe generale despre tradiţii, obiceiuri şi calendar străvechi. Pentru „Cel mai frumos costum tradiţional românesc”, juriul a ales-o pe Mihaela Savu, care a obţinut şi locul al doilea la secţiunea „Tu ce ştii despre tradiţii?”.
Posesoarea celui „mai frumos costum tradiţional românesc” a fost încântată să ne povestească despre straiele sale populare.

     Reporter: Din ce zonă provine costumul tău şi ce vechime are?
Mihaela Savu: Răspunsul poate fi scurt – Glogoveanu, Dâmboviţa – sau unul foarte complex, pentru că toate schimbările istorice, comportamentale, administrative se revăd în costumul popular românesc. Costumul meu este unul muntenesc cu accente de Vlaşca, pentru că micul sătuc din Muntenia întemeiat de boierul oltean Glogoveanu a aparţinut pe rând judeţelor Argeş, Dâmboviţa, raionului Vlaşca şi de aici multe lucruri s-au contopit. În acest sat încă se mai joacă căluşul, se mai duc cocoşi albi la Denia Mare pentru sufletele plecate de la noi fără lumină sau Împărtăşanie, iar în ziua de Rusalii mai vezi femei pe la răspântii care spală picioarele trecătorilor.
Să revenim la costum – ia pe care o port astăzi, este o ie de mireasă, din borangic, ţesută în război, cu spărtură la sabac şi strajă de viaţă echilibrată. A fost ia de cununie a bunicii mele paterne, nu ştiu când a fost meşteşugită, dar a fost purtată prima dată de bunica mea prin anii ’30.
Fota muntenească cu fir datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, mi-a fost dăruită de către o femeie din sat, prezintă elemente de pământ, elemnete geometrice şi spirala vieţii. Este foarte interesant cum codurile şi meşteşugul vieţuirii erau transcrise în acest obiect vestimentar, partea cu spirala vieţii este acoperită de partea cea mai frumoasă a fotei, mesaj deosebit de complex: ce-i profund nu trebuie dezvăluit decât rar şi în intimitate, partea plăcută ochiului rămâne la vedere cu uşurinţă, dar pentru lucrurile adânci trebuie să aloci timp şi să dai primul strat deoparte.
Legătoarea de cap, tipic Vlaşca, este de borangic, ţesută în război şi prezintă elemente geometrice şi florale. Ca vechime, să fie de pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, mai puţin partea croşetată care este o adăugire ulterioară, acest obiect fiind utilizat o perioadă ca un ştergar decorativ.
Reporter: Ai folosit expresia „straja iei”. Poţi să ne spui ce semnifică?
Mihaela Savu: Din punctul meu de vedere, straja iei este elementul cel mai frumos al cămăşii populare româneşti, este intangibilul care ne dorim să ajungă tangibil. Fetele, când îşi coseau ia, spuneau anumite rugăciuni, îşi întipăreau pe cămaşă aşteptările lor de la viaţă, îşi marcau cumva ia să fie unică, iar la noi în zonă le lăsau neterminate la brâu, ca viaţa să mai curgă şi după regulile ei.
Am trei ii de la cele două bunici şi una de la moaşa fraţilor mei şi toate au straja distinctă. Cea de la bunica maternă – femeie puternică, veselă şi jovială – are o strajă de destin asumat (ia este neterminată la brâu şi are numeroase inegalităţi, semn că bunica a aşteptat ca viaţa să o surprindă şi cam aşa s-a şi întâmplat), cea de la bunica paternă este tăiată drept şi delicat, pentru că ea aşa era şi aşa a şi trăit – demnă şi discretă (din păcate, mi-o amintesc doar ca prin vis).
Reporter: În opinia ta, care sunt elementele ce stabilesc valoarea unei ii?
Mihaela Savu: Sunt doar pasionată de tradiţii străbune şi leacuri de mult timp uitate, aşa că o să răspund prin prisma omului fără atestări: în primul rând, legătura cu trecutul personal. Mulţi spun că este foarte important materialul din care este făcută bluza, mai contează multitudinea elementelor îmbinate: râuri, figuri geometrice, motive florale, cruce, floarea vieţii, coarne de cerb, apoi vechimea, dacă are sau nu îngrădea… Cert este că nu tot ce sclipeşte este valoros!
Cu siguranţă nu există ie autentică făcută dintr-o foaie (spata de război este în medie de 78 cm, rar vezi o spată de război ţărănescă de 90 cm), cele care nu au pe spate elemente ţesute sau cusute sunt simple – cămăşi şi nu ii (femeile coseau/ţeseau pe spatele iei elemente ca nişte mandale, pentru ca femeia care o poartă să fie ferită de ochiul invidios. Ia mea de la mamaie Rada (bunica paternă) are pe spate multe şiruri din trandafirul heraldic geto-dac).
Reporter: Când te-ai prezentat ai spus că eşti Mihaela Savu, nepoata Chiosnacilor…
Mihaela Savu: Aşa era cunoscut bunicul meu patern (pe care nu l-am cunoscut) şi care era căluşar cu legământ. Prin sat mai sunt încă oameni care îl mai văd cu ochii minţii. Îmi amintesc că, acum trei ani, de Rusalii, când m-am aşezat într-o răspântie să spăl picioarele trecătorilor, a venit la mine o femeie bătrână care îşi pierduse vederea, mi-a pus mâna pe faţă şi mi-a spus: „Satul nostru nu moare atâta timp cât mai sunt oameni ca tine şi cred că tu numai nepoata Chiosnacului poţi să fii!”
Reporter: Au apărut în piaţa din România tot felul de „ii” fabricate în ţări ca India sau China. Ce părere ai despre acest trend?
Mihaela Savu: Acelea nu sunt ii, sunt cămăşi cu elemente prelucrate din etnografie. Este bine ca omul să intre în contact cu noţiunile, dar să nu uităm că iile se meşteşugesc, nu se fabrică, şi mai ales că ele aparţin României şi că trebuie lucrate în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Reporter: Ce transmite ia, în viziunea ta?
Mihaela Savu: Ia este un obiect vestimentar şi rămâne un obiect dacă nu ne preocupăm să înţelegem simbolistica ei şi mai ales să o purtăm cu mândrie şi demnitate. Dincolo de toate, oamenilor trebuie să li se lase moştenire educaţie şi apoi obiecte. Omul umple haina cu personalitatea sa şi nu haina dă trăsăturile lui de caracter.
Reporter: Ce simţi când porţi costumul tradiţional românesc?
Mihaela Savu: Că mă apropii tot mai mult de mine, de morţii şi de vii mei.
Reporter: Mulţumesc!

pt site

(Material preluat de pe  adresa: http://www.bursa.ro/mihaela-savu-castigatoarea-concursului-cel-mai-frumos-costum-traditional-romanesc-organizat-de-as…&s=cultura&articol=349256.html, postat pe 29 iunie 2018; Foto: Laura Dobre)

Ziua Internațională a copilului în parcul Carol (Nr. 153/2018)

IMG-20180602-WA0066Iuliana OANCEA

Pe 2 iunie 2018, Asociația Umanitară Tadeu a organizat un eveniment pentru copiii Parohiei „Sfântul Dumitru-Poștă”, marcând Ziua Internațională a Copilului, printr-o vizită la Muzeul Tehnic „Prof. Dimitrie Leonida”, un tur pietonal al parcului Carol I, cadouri pentru cei mici și distracție.Pe 2 iunie 2018, Asociația Umanitară Tadeu a organizat un eveniment pentru copiii Parohiei „Sfântul Dumitru-Poștă”, marcând Ziua Internațională a Copilului, printr-o vizită la Muzeul Tehnic „Prof. Dimitrie Leonida”, un tur pietonal al parcului Carol I, cadouri pentru cei mici și distracție. Cei mai curajoși dintre copii au participat la experimentele ghidului muzeului, căruia îi mulțumim pentru răbdarea cu care ne-a povestit despre fiecare obiect reprezentativ pentru descoperirile ce s-au făcut de-a lungul timpului, ținându-i pe micuți atenți și activi. În turul prezentat de ghidul nostru de nădejde, Iulian Soca, am descoperit din tainele parcului Carol I, acesta fiind inaugurat în 1906 pentru a sărbători 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. În continuare, am aflat despre Fântâna Cantacuzino, un monument construit în anul 1870, din inițiativa primarului Bucureștiului, Gheorghe G. Cantacuzino; Mormântul Ostașului Necunoscut, ce a fost inaugurat în anul 1923, devenind loc național de pelerinaj și de reculegere în memoria celor 225.000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial pentru întregirea României; Castelul Vlad Țepeș, construit în 1906, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a Regelui Carol I al României, 25 de ani de la proclamarea Regatului României și 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani. Mulțumim donatorilor, participanților și voluntarilor, fără de care nu ar fi avut loc acest eveniment!

IMG_20180602_122603Vă prezentăm mai jos câteva impresii ale părinților prezenți la evenimentul nostru: „Evenimentul din 2 iunie a avut multe caracteristici de succes, întrucât a îmbinat jocul, istoria orașului nostru și cultura tehnică, prin vizita la Muzeul Tehnic, cu buna dispoziție. Toate aceste lucruri l-au făcut să fie captivant atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici. Copiii au fost extrem de încântați și așteaptă cu bucurie un nou eveniment asemănător. În special, vizita la muzeu ne-a descoperit multe lucruri interesante și a trezit apetitul copiilor pentru marile descoperiri tehnice din lumea înconjurătoare. Felicitări pentru efortul depus celor implicați în organizare!”(Gabi Ivașcu) „Ne-am simțit foarte bine cu voi în parc. Anastasia s-a bucurat tare mult de baloanele primite!” (Loredana Brahă)

 

Sărbătoarea liliacului (Nr. 150/2018)

IMG_3186Alexandra Mariana Nicolaescu

Liliacul este floarea cu un parfum minunat și discret ce ne-a dat ideea acestui eveniment. Anca Stan a venit cu ideea unei întâlniri în jurul liliacului, într-o zi de duminică, cu limonadă și povești. Floarea mică mov îi trezește în fiecare primăvară amintiri din copilărie și despre persoane dragi de mult plecate. Această floare semnifică și noi începuturi atât pentru Asociația Umanitară Tadeu, prin deschiderea unui Centru de consiliere, cât și pentru cei care ne-au cunoscut în Centrul Vechi al Capitalei. Invitata noastră specială a fost Ana Barton, scriitoare, invitată de voluntara noastră  Anca, care ne-a delectat cu povestirile unor oameni simpli din paginile uneia dintre cărțile sale, „Mamifer”. Organizarea evenimentului nu a fost ușoară, dar atunci când pui suflet și oamenii simt asta, ei răspund cu bucurie și entuziasm. Au fost prezenți și câțiva membri ai comunității Parohiei Podul Doamnei din Giurgiu, cei care ne-au asigurat liliacul necesar. Floarea a fost folosită și în cadrul atelierelor de creație a buchetelor de flori sau de pictură pe vase de lut aduse de la Piscu, unde se află o școală de olărit, iar copiii s-au putut relaxa în timp ce ne bucuram de noi cunoștințe. Taxiul cu bomboane a trecut prin Centrul Vechi pentru a promova cauza noastră și pentru a gusta din limonada pregătită de noi. Scopul acestui eveniment a fost strângerea de fonduri pentru deschiderea unui Centru de consiliere și suport pentru victimele violenței domestice și persoanelor aflate în situații de criză. Nu sunt destule astfel de centre în țară, cele existente neputând face față numărului mare de solicitări și neputând oferi suportul necesar fiecărei mame. Prin intermediul anchetei sociale întocmită de asistentul social, victimele ajunse în Centrul nostru de consiliere vor fi îndrumate către terapie cu psihologul Silvia Ghimpău și către Anca Stan, consilierul juridic, în cazul unui ordin de protecție sau chiar divorț. De asemenea, ne gândim și la terapie în grup pentru persoanele aflate în criză (dependența de droguri sau de alcool), precum și pentru bolnavii de cancer. Nu este ușor drumul ales de noi și nici munca depusă nu este remunerată deocamdată. Dar credem în bine și vom încerca să lăsăm faptele și oamenii ajutați să vorbească în locul nostru. Cum puteți ajuta? Orice leu strâns în contul nostru – RO29 BTRL RONC RT04 0801 7801 deschis la Banca Transilvania – va fi utilizat pentru plata chiriei și a utilităților. Odată cu acreditarea Centrului, care se va face după câteva luni de funcționare, vom putea colabora și cu alți furnizori de servicii sociale. Mulțumim celor care ne sunt mereu aproape la evenimente și ateliere! Nu știm cum vor decurge lucrurile, dar avem ceva mare: CREDINȚA că vom reuși să facem fapte bune împreună cu dumneavoastră.

IMG_3375IMG_3300IMG_3293IMG_3275IMG_3268IMG_3229IMG_3228

În ritmul djembelor spre vise (Nr.147/2018)

17Maria Camelia BURICEA

Duminică, 18.03.2018, 20 de copii din comuna Poienarii Burchii împreună cu voluntarii Asociației Umanitare Tadeu au participat la atelierul de muzicoterapie „Ritmul meu și ritmul emoțiilor”, susținut de Jean-Baptiste Odobeștianu.Duminică, 18.03.2018, 20 de copii din comuna Poienarii Burchii împreună cu voluntarii Asociației Umanitare Tadeu au participat la atelierul de muzicoterapie „Ritmul meu și ritmul emoțiilor”, susținut de Jean-Baptiste Odobeștianu. Copiii au fost foarte curioși să descopere instrumentele de percuție (tamburină, djembe, ocean drum), învățând prin joc că este important să se valorizeze, să creadă în ei, că nu trebuie să judecăm după aparențe și că visele pot deveni realitate. Cristina (7 ani) ne-a spus că cel mai mult i-a plăcut când a fost întrebată ce vrea să devină. Făcând RITUALUL FAPTELOR BUNE, participanții și-au luat angajamentul ca până la organizarea următorului atelier să realizeze cât mai multe fapte bune. Deși copiii și-au exprimat cu dificultate emoțiile pe care le-au resimțit în timpul activității desfășurate, la finalul atelierului, toți au afirmat cu convingere că se simt fericiți. Mulțumim Părintelui Paroh Marius-Dragoș Curelea pentru promovarea acțiunii în comunitatea din satul Poienarii Burchii și domnului primar Nedelcu Daniel pentru găzduire! Acestă acțiune a fost posibilă datorită donațiilor strânse în urma evenimentului „Fire de bucurie – mărțișoare caritabile pentru copii”, prin care ne-am propus să sprijinim accesul copiilor din mediul rural la programe de educație emoțională și dezvoltare personală.

Impresii voluntari

Bravo mie! Am încredere în mine! Știu că pot! De câte ori ne spunem aceste cuvinte? De câte ori ținem cont de noi, de sentimentele noastre? Dacă la oraș stau altfel lucrurile, la sat este cu totul altă poveste. În ceea ce privește educația copiilor din punct de vedere al dezvoltării personale este clar că posibilitățile sunt mult mai reduse. Copiii care au participat la atelier (preșcolari, școlari, preadolescenți și adolescenți), cu greu, au reușit să numească sentimentele ce le-au trezit sunetul tobelor.  Bravo mie! Am încredere în mine! Știu că pot! De câte ori ne spunem aceste cuvinte? De câte ori ținem cont de noi, de sentimentele noastre? Dacă la oraș stau altfel lucrurile, la sat este cu totul altă poveste. În ceea ce privește educația copiilor din punct de vedere al dezvoltării personale este clar că posibilitățile sunt mult mai reduse. Copiii care au participat la atelier (preșcolari, școlari, preadolescenți și adolescenți), cu greu, au reușit să numească sentimentele ce le-au trezit sunetul tobelor.  O doamnă mi-a spus că la ei în sat, la școală, se pune foarte mare accent pe matematică și română și mai puțin pe arte. 

12223

Primăvara, anotimpul bucuriei (Nr.146/2018)

IMG_7910Maria Camelia BURICEA

Prin evenimentul „Fire de bucurie-mărțișoare caritabile pentru copii”,  ne-am propus să aducem cât mai multe zâmbete pe chipul copiilor aflați în situații sociale delicate.Prin evenimentul „Fire de bucurie-mărțișoare caritabile pentru copii”,  ne-am propus să aducem cât mai multe zâmbete pe chipul copiilor aflați în situații sociale delicate. Așa că ne-am apucat de treabă. Pe 3 februarie am dat startul atelierelor de confecționat mărțișoare și felicitări,  și ulterior am planificat în fiecare săptămână câte două întâlniri pentru a continua lucrul. Folosind materiale diverse (lemn, materiale     textile, hârtie, fimo, sârmă, pietre semiprețioase, ipsos, carton, sfoară, ghinde, cochilii de scoici și melci, portocale, porumb, cafea etc.),  am reușit să obținem mărțișoare handmade originale. Au contribuit la realizarea produselor expuse în cadrul târgului:- copiii care frecventează cursul de pictură organizat în fiecare duminică la Biserica „Sfântul Dumitru-Poştă”, Paraclis Universitar și părinții acestora;-voluntarii Asociației Umanitare Tadeu;- persoane care și-au dorit să ne susțină în demersul nostru (Lili Gheorghiu, Ana Maria Damian, Alexandra Brînzoiu, Oana Gojgar, Delia Orman, Raluca Olariu, Andreea Ardeleanu, Irina Marin).  Fondurile strânse cu ajutorul dumneavoastră (2211 lei) vor fi folosite pentru a-i implica pe copiii cu posibilități limitate din mediul rural în activități socio-educative. Ne bucură faptul că talentul și creativitatea celor care au lucrat cu drag la produsele vestitoare ale începutului de primăvară au fost apreciate de dumneavostră și vă mulțumim pentru sprijinul pe care ni l-ați oferit, fiind alături de noi la primul eveniment caritabil organizat în anul 2018.

IMG_8770IMG_8716IMG_869328060982_940571366110046_4661855729574238814_o (1)