Parcă mai ieri a fost Crăciunul şi, iată!, acum începem Postul Paştelui. Mi se părea amuzantă bunica maternă atunci când, în prag de Crăciun, spunea: „a venit Crăciunul, acum vine şi Paştele şi, gata, anul!”. O vreme am crezut că timpul bătrânilor curge mai repede, că percep timpul rămas al vieţii printre două jaloane-sărbători. Fără doar şi poate, despre relativitate, inclusiv a timpului au vorbit şi alţii, într-un mod magistral. Astăzi nu e un secret faptul că, pentru un depresiv, timpul dintre Crăciun şi ziua de prăznuire a Sfântului Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan poate fi o eternitate, iar pentru un om extrem de ocupat sau preocupat, Revelionul, mărţişorul şi mielul de Paşti să treacă neobservate şi doar bifate inconştient, uneori, în agenda sa.

Îmi spunea un psiholog deunăzi că viaţa omului este determinată de datul genetic şi de viitorul său. Nu am căzut de acord în această privinţă, recunoscând ca stranie o ecuaţie în care prezentul nu îşi face loc. „Pentru că cine trăieşte prezentul repară trecutul şi cucereşte viitorul” (Părintele Arsenie Papacioc). Tot ce contează e prezentul, aici e miza, aici e lucrarea şi timpul lui Dumnezeu. Rănile trecutului şi iluziile viitorului sunt capcane şi arme ale celui rău, prin care încearcă destabilizarea noastră, pierderea atenţiei. Să trăim prezentul! Nu într-un sens hedonist, ci bucurându-ne de toate darurile de sus, mulţumind şi binecuvântând. Să nu ratăm ocazia slujbelor săvârşite exclusiv în acest post: Canonul cel Mare, Sfânta Liturghie a Darurilor, Deniile…

Vă vom aştepta mereu aici, în consolidata biserică a Sfântului Dimitrie. Şi să nu uităm să iertăm. Aceasta vindecă trecutul şi pregăteşte liniştea de mai târziu.

Vă dorim să parcurgeţi Postul cu înţelepciune, pregustând treptat şi apoi gustând bucuria Învierii.