Articol realizat de Filip Scarlat

În casa fiecărui creştin se găseşte cel puţin o icoană a Maicii Domnului, ea având, cu siguranţă, cele mai multe reprezentări din iconografia ortodoxă. Cele mai multe dintre acestea au o istorie interesantă, de multe ori neştiută de credincioşii care le posedă. Despre icoana „Sporirea minţii” nu ştiam foarte multe, de fapt, nu ştiam nimic. Am aflat că ea este considerată ajutătoare a copiilor, dătătoare a harului înţelepciunii şi vindecătoare a slăbiciunii minţii. M-am gândit că poate am zărit-o, cândva, dar mintea mea nu a reţinut denumirea ei, aşa că am căutat rapid pe internet această reprezentare a Fecioarei Maria cu pruncul.

Maica Domnului este reprezentată împreună cu pruncul Iisus, în picioare, înfăşuraţi până la umeri într-o mantie, frumos ornamentată. Capetele lor sunt acoperite cu coroane de aur, iar deasupra sunt zugrăviţi trei heruvimi şi un alt heruvim, cu aripile larg deschise, este reprezentat sub picioarele lor. În spatele lor se află poarta raiului, iar în partea de jos a icoanei este reprezentată imaginea Ierusalimului ceresc. Pe părţile laterale sunt reprezentaţi îngeri stând în picioare sau îngenuncheaţi pe nori, având în mâini câte o lumânare aprinsă. La origine, ea este o icoană rusă mai rară care se păstrează astăzi în Biserica Acoperământul Maicii Domnului din Romanov-Borisoglebsk, astăzi oraşul Tutaev. Originile ei se pare că datează din secolul al XVII-lea, din timpul patriarhului Nikon, atunci când a avut loc răscoala rascolnicilor provocată de neînţelegerile cauzate de revizuirea cărţilor de cult şi a practicilor religioase din Rusia. Din cauza acestor tulburări, un om evlavios, care era şi iconograf, frământat de situaţia îngrijorătoare din ţara sa, neştiind cum să procedeze în această situaţie, a ajuns aproape să-şi piardă minţile, moment în care s-a rugat cu putere Maicii Domnului ca să primească ajutor. Aceasta i s-ar fi arătat, cerându-i să picteze o icoană cu chipul ei, iar din istorisirea protoiereului Vladimir Miroslavski, cel care relatează întâmplarea, pictorul nu a reţinut destul de bine imaginea Maicii Domnului şi s-a rugat către aceasta de mai multe ori, ca să–i lumineze mintea şi astfel să încheie lucrarea. Alte reprezentări ale icoanei s-au mai descoperit în Catedrala Schimbării la Faţă din oraşul Ribinsk, gubernia Iaroslavului, dar se pare că această versiune s-a pierdut şi în Biserica Maicii Domului din Tihvni în secolul al XVIII-lea.

Tradus din limba rusă, acatistul consacrat icoanei Maicii Domnului „Sporirea minţii” subliniază importanţa acesteia astfel : „icoana Maicii Domnului îi luminează cu lumina cunoştinţei dumnezeieşti pe cei aflaţi în întunericul neştiinţei, limpezeşte mintea cea întunecată de păcate”. Dar în acatist întâlnim şi referirea la oraşul Loreto unde s-ar afla o reprezentare asemănătoare a Maicii Domnului şi precizarea că aici s-ar afla casa Maicii Domnului. Astfel, pe lângă originea ei rusească, apare şi posibilitatea ca ea să fie legată de lumea catolică. Nu ştiam nimic despre acest oraş sau despre o casă a Maicii Domnului, aşa că am pornit în căutarea altor informaţii. Oraşul Loreto din provincia Ancona, din Italia, este recunoscut ca un important loc de pelerinaj din lumea catolică. Aici s-ar afla o statuie a Fecioarei Maria care este numită “Fecioara neagră”, aflată într-o biserică numită a “Sfintei Case” din Nazaret. O primă istorisire catolică ne spune că autorul statuii din cedru ar fi evanghelistul Luca şi că ea s-ar fi păstrat într-o casă din Nazaret care ar fi fost strămutată în Loreto de către îngeri, în secolul al XII-lea, atunci când turcii au început să cucerească teritorii în Orient. Ţinând cont că în secolul al XII-lea au avut loc numeroase cruciade, fiind aduse în Italia şi în Europa de Vest multe relicve din Ţara Sfântă, pare mai plauzibilă ipoteza că aceste obiecte sfinte să fie aduse de cruciaţi în Italia. Casa nu ar fi fost strămutată de îngeri, ci pietrele ar fi făcut parte din zestrea fiicei lui Nichifor Anghelos al Epirului la căsătoria acesteia cu fiul regelui de Napoli. Statuia ar fi fost admirată de ambasadorii ruşi ai marelui duce Vasilii al III-lea în anul 1528, de aici pornind ideea cum că ea ar consitui prototipul pentru viitoarea reprezentare realizată în Rusia. În prezent vechea statuie nu mai există deoarece a fost distrusă într-un incendiu din anul 1921, ea fiind înlocuită cu una asemănătoare. Aflându-ne la început de an universitar am considerat că este necesar să spun câteva cuvinte si despre o altă reprezenare a Maicii Domnului, care pare să fie strâns legată de prima. Icoana “Maria-Tronul înţelepciunii”, a fost pictată de Ivan Rupnik la îndemnul papei Ioan Paul al II-lea pentru anul jubiliar 2000. Ea este dedicată lumii universitare, pentru a-i ajuta pe studenţii din învăţământul superior să ajungă la adevărata înţelepciune. Icoana a circulat pe toate continentele, iar în data de 30 noiembrie 2013, papa Francisc I a dăruit icoana studenţilor francezi. Pe durata unui an icoana a ajuns şi va ajunge în mai multe centre universitare din Franţa, unde vor avea loc mai multe manifestări religioase. Primind această icoană, lumea universitară este invitată să se roage şi să mediteze avându-o pe Fecioara Maria ca model al înţelepciunii umane şi Mamă a înţelepciunii divine care este Hristos.