CUM PUTEM FINANȚA RESTAURAREA PICTURII?

     Cei care în anul 2016 ați obținut venituri salariale și/sau venituri din pensii puteți opta pentru virarea unei sume reprezentând până la 2% din impozitul anual pentru susținerea Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”, completând formularul 230. Îl găsiți la pangarul bisericii, pe site, la  adresa:

https://sfantuldumitruposta.files.wordpress.com/2017/01/formular-2-foto.png

și pe Facebook:

https://www.facebook.com/RevistaDimitrios/posts/732673600233158.

Formularul se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială aveți domiciliul până pe data de 25 mai 2017.

formular-2-foto

(Pentru descărcarea formularului 2% vă rugăm dați click dreapta pe imaginea de mai sus + Save Image as…)

Persoanele fizice care au obținut venituri din activități independente (PFA, II, PFI) sau alte venituri pentru care au obligația completării declarației 200 pot opta pentru virarea unei sume reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil/câştigul net anual impozabil pentru susţinerea Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”.

     Companiile plătitoare de impozit de profit care doresc să sponsorizeze procesul de restaurare al Bisericii „Sfântul Dumitru-Poștă”  vor beneficia de facilitatea scăderii sumei respective din impozitul pe profit datorat în limita a 0,5% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit datorat.

Vă mulțumim!

Vizită la Observatorul astronomic „Amiral Vasile Urseanu”

Tinerii din parohia Sfântul Dumitru-Poștă, joi, 16.03.2017, au intrat în minunata lume a stelelor, prin intermediul instrumentelor puse la dispoziție de Observatorul astronomic  „Amiral Vasile Urseanu”, din București. Impresionați profund de creația lui Dumnezeu, au decis să vină iarăși tot într-o zi de joi, 30.03.2017, pentru a participa la această experiență împreună și cu ceilalți, care, din binecuvântate pricini, nu au reușit să ajungă. Întâlnirea va avea loc la ora 20, în fața Observatorului  astronomic, Bulevard Lascăr Catargiu, nr. 21, București.

Vă așteptăm cu drag

IMG-20170316-WA0010

Eveniment aniversar în parohia Sf. Dumitru-Poștă

Miercuri, 15 martie, Părintele Mihai și-a sărbătorit ziua de naștere în mijlocul marii familii de la Biserică. După slujba Sfântului Maslu, tinerii i-au oferit Părintelui Mihai un mic cadou în semn de prețuire și recunoștință. La rândul său, Părintele a răspuns cu o mică agapă frățească pregătită din timp.

Foto: Laura Dobre

Revista Dimitrios (I), nr.21

da-mi mie haina luminoasa

logoUn număr dedicat vestimentaţiei la biserică poate ridica multe semne de întrebare. Ni se sugerează să ne îmbrăcăm altfel? Se doreşte corectarea unor obiceiuri? Contează aşa mult hainele?

Ar fi minunat ca toate întrebările să îşi găsească răspuns în paginile noastre. Aşa cum ne-am bucura şi dacă aţi fi convinşi că alegerea subiectului prezent a venit în urma unor sugestii ale cititorilor şi a unor  discuţii pe tema aspectului nostru exterior.

Parohia „Sfântul Dumitru-Poștă” îşi cheamă fiii într-un lăcaş care are o istorie de jumătate de mileniu, o superbă biserică proaspăt consolidată. Totuşi, inima participanţilor la slujbe e tânără şi dinamică. Corespondenţa ne vine în strada Franceză, fostă a Işlicarilor, ambele denumiri arătând preocuparea de bază a comercianţilor de aici: moda pariziană, grija şi simbolistica veşmintelor. Astăzi, poziţionarea noastră solicită şi completează o mare diversitate de garderobe: albul medicilor şi carourile pijamalelor pacienţilor de la Institutul de Recuperare Medicală, costumele de gală ale iubitorilor de teatru de comedie, îmbrăcămintea lejeră a studenţilor de la Ecologie, cromatica, dimensiunile şi stilurile nesfârşite ale miilor de călători prin Centrul Vechi. Unde se află ţinuta „de biserică” în acest context? Iată obiectivul nostru: să oferim câteva linii generale, recomandări ale Sfinţilor Părinţi şi explicaţii venite din istoria creştinismului.

Bucuria noastră este mare când ne regăsim alături, în biserică, când slujim sărmanilor, când plecăm în pelerinaje, când schimbăm păreri, când ne rugăm şi surâdem împreună. „Minte scurtă, haine lungi” (Eminescu), „Adesea, sub haine zdrenţuroase se ascunde o inimă de aur” (Cicero), „La un om totul trebuie să fie frumos, de la haine până la suflet” (Ileana Vulpescu), sunt doar câteva citate de autori laici care ne-au ajutat să edităm acest număr al Revistei Dimitrios.

subsol

 

Revista Dimitrios (II), nr.21

vesmintete in perioada postului mare

vesminte-negre_w1000_h665_q100În perioada Sfântului și Marelui Post, în toate bisericile ortodoxe, veșmintele bisericești (dvera, veșmântul de la sfintele icoane, veșmântul de pe tetrapod etc.) sunt de culoare închisă, cu preponderenţă, negre. De ce este totul îmbrăcat în negru? Pentru că este Postul Mare. Nu numai cel mai lung din întregul an bisericesc, dar și cel mai aspru. Prin lecturile biblice și sfintele slujbe, Sfânta noastră Biserică ne îndeamnă la pocăință. Când aflăm că cineva foarte drag nouă a trecut la Domnul, faptul că îl vedem pentru ultima dată, amintirile frumoase ce ne-au legat, dorul ce îți sfâșie pieptul și regretul că uneori puteai să ajuți mai mult acea persoană și nu ai făcut-o, toate acestea amplifică durerea veștii și a momentului. Dar, oare ce o fi fost în inima Maicii Domnului când privea la Mântuitorul răstignit pe Cruce? Toate acestea, pentru că doar prin Cruce ajungem la Înviere, doar prin suferință bucuria e deplină și doar parcurgând Săptămâna Mare ajungem la Săptămâna Luminată. Trebuie să ne jertfim și noi puțin pentru a înțelege jertfa Mântuitorului și pentru a trăi cât mai deplin unirea cu El, o unire ce se face treptat în săptămânile de post și culminează cu noaptea Sfintei Învieri. Atunci, toată biserica este înveșmântată în alb și toți așteptăm cu nerăbdare Lumina. Viața Mântuitorului a fost o continuă jertfă, o dăruire totală față de oameni. Iubirea Lui față de noi este modelul de iubire față de cei de lângă noi. Aceasta este calapodul după care trebuie să fie croită inima noastră față de semeni. Și deschiderea inimii pline de iubire față de tot ceea ce ne înconjoară este o consecință a parcurgerii postului cu folos duhovnicesc. Dacă la sfârșitul postului suntem la fel de insensibili la suferința aproapelui, degeaba am postit și, în zadar, ne-am ostenit spovedindu-ne și împărtășindu-ne.

Cu foarte mare grijă trebuie să pășim pe terenul postului mânat de ispite zilnice. Dacă vrem dintru început să alergăm, este aproape imposibil să nu cădem în ispită. De aceea, liturghiile de seară sunt făcute în mare liniște și cu mare evlavie și totul din biserică te îndeamnă la smerenie și pocăință. Pentru că fără smerenie nu putem avea o biruință deplină. Și, treptat, deși totul este îmbrăcat în culoare cernită, deși cântările sunt triste, totuși sufletul nostru se umple de o bucurie nesfârșită și pe care nu o putem explica, ci doar trăi.

subsol

Revista Dimitrios (III), nr.21

liturghia bolnavilor

Maslu-Burchii_1Duminica Ortodoxiei sărbătorită în prima duminică a Postului Mare, amintește de un eveniment istoric petrecut la Sinod VII Ecumenic din 787, anume stingerea vrajbei dintre cei ce defăimau icoanele și suţinătorii cinstirii lor. Numele sub care s-a consfinţit acest trimuf nu este ales întâmplător, ortho-doxia (dreapta cinstire, dreapta-învățătură), fiind strâns legat de sensul profund al celor întâmplate, revenirea la cinstirea icoanelor reprezentând o revenire la firescul lucrurilor, așa cum îndeamnă Duhul Ortodoxiei. De o lecție despre firescul vieții creștine au avut parte și enoriaşii bisericii noastre, care au participat la slujba Sfintei Taine a Maslului săvârşită în biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Comuna Poienarii Burchii, judeţul Prahova. Scopul acestei slujbe deosebite este vindecarea bolilor trupești și sufletești, iar prezenţa numeroasă atât din partea clerului, cât şi a celor cărora le este destinată, face ca această Taină să fie denumită şi Maslu de obște, devenind practic un obicei și o sărbătoare aparte în timpul Postului Sfintelor Paști. Întreaga obște s-a bucurat de prezența unui sobor de şase preoți care au împărtășit credincioșilor harul tămăduitor al Duhului Sfânt. Emoția slujirii şi duhul de rugăciune al celor prezenţi au transformat slujba într-o adevărată Liturghie a oamenilor simpli, suferinzi, care împreună lucrau mântuirea sufletului lor și doreau, prin rugăciunile preoţilor, eliberarea de sub jugul bolii și al păcatului.

Cuvântul de încheiere al Părintelui Mihai Gojgar a pus în inimile credincioşilor prezenţi un pansament plin de învățături morale. Părintele a amintit de nevoia rugăciunii unuia pentru celălalt și de stârpirea păcatului grăirii de rău a vecinului. În semn de mulțumire pentru calda primire și împreuna-slujire, fiecare credincios a primit în dar o iconiță având ca reprezentare „Duminica Ortodoxiei”. După hrana cu harul tămăduitor al Sfintei Taine și împărtășirea din frumosul cuvânt al preotului, sărbătoarea a luat sfârșit printr-o frumoasă agapă oferită de Părintele Marius-Dragoş Curelea. Liniștea, pacea, bucuria, rugăciunea și comuniunea dintre frați a adus în inima fiecărui suflet adierea Duhului Sfânt care este prezent acolo unde frații sunt și vor rămâne în comuniune în veci.

subsol