„NĂDEJDEA ÎN DUMNEZEU ESTE PÂRGHIA CARE RĂSTOARNĂ DEZNĂDEJDEA”

rugaciune-de-searaMonica DAMIAN

«În lume necazuri veţi avea», ne spune Mântuitorul, însă  trebuie să avem răbdare și nădejde în milostivirea lui Dumnezeu și astfel, cu ajutorul Lui, vom birui. El ne ajută în orice încercare: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18, 27). Pentru a întări cele spuse, relatăm, în cele ce urmează, o povestioară a Părintelui Vlad Pimen:

Într-o zi, aşteptam trenul în gară. După câteva minute văd că se apropie de mine o femeie şi după ce a luat binecuvântare, m-a întrebat de la ce mănăstire sunt. Apoi, după ce am vorbit puţin, mi-a povestit cum s-a întors ea la Dumnezeu. În timp ce lacrimile au început să-i curgă, mi-a zis: „Părinte, eu am fost atee şi membră de partid. Lucram la un birou şi nu voiam să aud de Dumnezeu. Îmi plăcea să-mi trăiesc viaţa. După o perioadă de timp, m-am îmbolnăvit şi am ajuns într-o stare critică. Aveam un fel de paralizie psihică şi nu mai puteam face nimic. Trebuia să fiu îngrijită ca un copil. Această stare m-a dus la deznădejde. Într-una din zile n-am mai rezistat şi m-am hotărât să mă sinucid. Mi-am ridicat ochii minţii spre cer şi am zis: «Doamne, dacă într-adevăr exişti, Tu poţi să mă scapi, altfel îmi voi curma viaţa, aşezându-mă pe linia ferată şi aşteptând primul tren. Aşa nu mai vreau să trăiesc!».

S-a întâmplat ca acest tren să fie acceleratul Iaşi-Timişoara. Zicând aceste cuvinte, m-am dus la o distanţă oarecare de gară, ca să nu fiu văzută de nimeni şi m-am aşezat pe linia ferată, întinsă pe şine, cu faţa în sus. După câteva clipe, a venit acceleratul cu toată viteza şi când s-a apropiat de mine, l-am văzut că s-a ridicat la jumătate de metru deasupra mea şi a trecut tot trenul prin aer. După ce a trecut, mi-am dat seama de minunea care s-a petrecut cu mine şi m-am cutremurat. Am rămas vie şi nevătămată. Am început să plâng în hohote şi, sculându-mă, m-am dus acasă. De atunci, m-am făcut sănătoasă şi m-am apropiat de Dumnezeu.

Așadar, orice ni s-ar întâmpla, să nu deznădăjduim, necazurile și bolile fiind îngăduite de Dumnezeu pentru întărirea credinței şi „stingerea păcatelor trecute sau spre îndreptarea neatenţiei prezente sau spre ocolirea păcatelor viitoare” (Sfântul Maxim Mărturisitorul). Să ne rugăm lui Dumnezeu, Maicii Domnului și sfinților cu credință și cu nădejdea că cererile noastre se vor împlini.

jos

CREŞTINISMUL ÎN LUME, nr.28

Biserică ortodoxă din Niceea descoperită în Turcia. Arheologii turci au descoperit o basilică scufundată sub lacul Iznik. Descoperirea a fost făcută după ce s-au realizat fotografii deasupra lacului și s-a observat o structură la 20 de metri de marginea lacului (aparatorul.md).

În satul Dalga din Egipt, musulmanii au împușcat un creștin chiar în fața fiului său. După ce l-au omorât, l-au târât cu un tractor, mutilându-i corpul. Martiriul creștinului este povestit de însuși fiul său care a asistat la toate supliciile (shoebat.com).

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Polonia a decis introducerea în calendarul ortodox polonez a unui număr de 40 de sfinți români canonizați din anul 1950 până astăzi (pravoslavie.ru).

Ofamilie de români ortodocși din Ostia, Italia, s-a trezit cu Papa la ușă. „Deranjez? Sunt Francisc!”,  le-a spus după ce a sunat personal la ușa locuinței lor. Papa  le-a făcut cadou tuturor un rozariu și s-a rugat cu ei (gazetaromaneasca.com).Iznik-basilica

(ruinele unei Biserici Ortodoxe la Niceea, Iznik,Turcia)

jos

Pelerinaj la Jilava, Fortul 13, 17.06.2017

Şi am fost la Fortul 13 Jilava… Una dintre scenele tragediei neamului românesc. O piesă de teatru într-un singur act, a cărei temă principală a fost mizeria umană trecută dincolo de limita raţiunii – promiscuitate de unii provocată, de alţii, trăită. Cu paşi curioşi, sfielnici, cu mâinile împreunate la spate, precum un deţinut, am trecut pe sub bolta rece din piatră, , jilavă, neclintită de mai bine de 100 de ani, şi… m-am întors în timp. Şi, vreme de două ceasuri, am ascultat (uneori aievea, alteori anamnetic) reverberaţiile unor sunete ce transmiteau groază, durere, suferinţă, moarte, dar şi bestialitate, degradare umană, frică, nebunie.
Jilava, această adevărată Cutie a Pandorei, în care însă Nădejdea, înghesuită în cel mai mic, mai întunecat şi mai umed colţ al fiecărei celule, de cele mai multe ori se tânguia neîmpăcată, aproape inobservabilă, aşteptând, la rândul ei, să apară, izbăvitoare, ȋn uşa celulei, Credinţa şi Dragostea.
Continuarea acestui text o puteţi citi în următorul număr al revistei parohiale „Dimitrios”!

 

Justinian Constantinescu

Învierea picturii

Ne apropiem de finalizarea restaurării scenei Învierii Domnului din cupola absidei de nord. Schimbările sunt incredibile şi măiestria pictorilor evidentă.

Încă aşteptăm donatori pentru această parte a sfântului lăcaş. Chiar dacă e vorba de o sumă mare, ea poate fi împărţită cu alţi credincioşi, ori poate fi dat doar o parte din suma totală.

Imaginile sunt realizate de prietena noastră, Laura Dobre

 

Ziua Copilului, 3 iunie 2017, împreună cu copiii din Centrul de zi Sfântul Nicolae

În data de 3 iunie 2017, cu ocazia Zilei Copilului, parohia Sfântul Dumitru-Poștă, împreună cu Centrul de zi Sfântul Nicolae, au organizat un eveniment social-recreativ destinat copiilor aflați sub ocrotirea Centrului. Astfel, după slujba Sfintei Liturghii și gustarea prânzului la biserică, 12 voluntari împreună cu 24 de copii au pornit spre parcul Herăstrău pentru a se bucura de soare, iarbă verde și noi cunoștințe. 

Vom reveni cu un articol mai amplu despre această acțiune minunată, în care vă vom povesti cum, pentru o zi, am redevenit și noi, voluntarii, copii! 
Foto: Laura Dobre

SOLUŢIA TUTUROR PROBLEMELOR

logoPr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR

«Să-ţi scrii pe inimă: cine se înstrăinează de Sfintele Taine, acela este fără har, adică nu îl are pe Duhul Sfânt. Iar cine nu îl are pe Duhul Sfânt, acela nu este al lui Hristos» (Sfântul Teofan Zăvorâtul, 1815-1891).

A vorbi despre Duhul Sfânt fără a-L avea pe Duhul Sfânt ţine de inutilitate, de nesăbuinţă, chiar. Cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi se împărtăşeşte prin Hristos în Biserică. Un dialog pe tema Mângâietorului poate să apară între inimile celor care gătesc locaş Porumbelului de la Iordan în ei înşişi. Şi, poate şi mai bine, celor care nu gătesc locaş, ci se deschid pentru a-Şi face El Însuşi locaş, unde şi cum voieşte, în noi, spre plinirea celor slabe şi neputincioase ale noastre, aşa cum spunem în rugăciunea închinată Lui, Împărate Ceresc, sau cum cerem în slujba din ziua Sfintei Treimi: „Dumnezeule, Sfinte Duhule, Care tuturor împarţi darurile Tale şi toate le faci cu voia, suflă şi întru noi Darul Tău cel purtător de lumină”.

La Pogorârea Duhului Sfânt, limbi de foc au venit deasupra ucenicilor Domnului, încât ei au putut grăi în toate limbile pământului. Au reuşit să găsească mijloacele de a ajunge la sufletele tuturor. Ei, cei neînvăţaţi, s-au făcut înţeleşi de toţi. Deci, Rusaliile reprezintă şi un simbol al păcii dintre oameni, dintre popoare. „Pacea oamenilor depinde de măsura în care ei se regăsesc în Duhul Adevărului, este deci înainte de toate o problemă spirituală, chiar dacă ea se manifestă pe plan politic, social, economic, cultural, educativ ori moral. Toate problemele oamenilor sunt probleme de conştiinţă, iar conştiinţa nu-şi află pacea decât în domeniul religiosului” (Valeriu Gafencu).

Atunci, dacă toate problemele se pot rezolva pe tărâmul religiosului, concluziile sunt simple: dobândirea Duhului Sfânt înseamnă pacea mult-dorită: cu noi înşine şi cu semenii. Este vorba de situaţia pe care o descrie poetul Traian Dorz: „Ferice de cei ce sunt surzi la zgomotul lumii, dar aud şoapta dulce a Duhului Sfânt”. Prin cele şapte Sfinte Taine, Izvorul de Viaţă ne întăreşte, însufleţeşte, bucură şi înfrăţeşte. Nădăjduim să experiem acest gând împreună, în Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă”.

jos