MESAJ BIBLIC PENTRU CEI CE NU MAI SPERĂ

logoPr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR

«Mai pot să nădăjduiesc? Împărăţia morţii este casa mea, culcuşul meu l-am întins în inima întunericului. Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele!»

(Iov 17, 13-14).

Nimic nu mi se pare mai dureros astăzi decât sentimentul neputinţei, atunci când îl încercăm sau îl simţim la cei din jur. Ce este eşecul, social, şcolar, profesional, dacă nu expresia văzută a unei încercări fără nădejde sau a lipsei de luptă? Obişnuim să îi judecăm pe cei care cad în greşeală ori care nu se pot dezlipi de o obişnuinţă rea, zicând că nu au ambiţie, nu au putere, nu vor să scape de problema lor. Dar ei sunt ca Iov, cel ce striga de pe grămada de gunoi şi de dispreţ, motto-ul acestui articol. Nu mai cred, nu mai speră, nu văd decât groapa. Cel care se agaţă de antidepresive şi orice obiect în căderea lui pe caldarâmul fricii, cel care se îneacă în alcool şi privirile dure ale celor din jur, cei care aud sunetul disperat al foamei şi gălăgia abundenţei altora. Săracul, omul trist „nădăjduieşte în Domnul”, dar mulţi râd de nădejdea lui (Ps. 13, 6); batjocoritorii îşi ancorează încrederea în aur (Iov 31, 24) şi uită de Cel care i-a scos din pântece (Ps. 21, 9). Nu, nu medicul ne scoate spre primul ţipăt, ci Dumnezeu ocroteşte viaţa noastră mereu, e „turn de tărie în faţa vrăjmaşului” (Ps. 60, 3), Cel care ascultă rugăciunile noastre şi e „nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor de pe mare departe” (Ps. 44, 6).

Cum apare nădejdea? Aflăm din aceşti psalmi, dintr-un singur verset de unde descoperim şi soluţia fericirii: „Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase” (Ps. 39, 6). Deci, privirea firescului, a frumuseţii naturale dăruite de Dumnezeu aduce speranţa în Creator, în Cel ce a făcut cerul şi pământul. Cu acest gând în minte, fericirea, în cromatica pământească, devine accesibilă. Altfel, nici un curs, nici un coach, nimic nu ne poate ajuta; nici măcar absolutizarea propriilor noastre forţe, pentru că Regele Solomon sfătuieşte aşa: „Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta” (Pilde 3, 5). Da, mai ales în situaţiile complicate, grele, în care duşmănia se întrupează în chipuri odioase şi în oameni trişti şi bolnavi de mândrie: „Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine eşti tu, ca să te temi de un muritor şi de un om de rând care trece ca iarba?” (Isaia 51, 12). Cum să nu te înfioare cuvântul de mai sus? Cum să nu prinzi putere de la El? Dacă Domnul vrea, totul e posibil.

Scenariile negative curg zi de zi, anticipările pesimiste fac rating teribil, căutăm mai degrabă perorația veninoasă și amenințătoare a profeților de ocazie cu debit verbal amazonian. Îi privim și îi admirăm, ne schimbăm planurile în funcție de ce spun ei. Hm!, departe de sfatul Ecclesiastului: „Dacă vezi un om care se zorește la vorbă, atunci pentru un nebun e mai multă nădejde decât pentru el” (Ecc. 29, 20).

Cât de puţini sunt aceia care îşi spun, înainte de somn: „Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat” (Ps. 4, 8). Dar numărul poate crește. De aceea, amintim și primim binecuvântarea Sfântului Apostol Pavel, pe care îl vom sărbători, alături de Sfântul Apostol Petru, la sfârșitul postului, pe 29 iunie: „Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom. 15, 13).

„Iată mijloacele care garantează nădejdea creștină: rugăciunea, mai cu seamă cea deasă, mărturisirea sinceră a păcatelor, când ne rugăm, citirea deasă a Cuvântului lui Dumnezeu și mai ales împărtășirea cât mai deasă cu De-viață-făcătoarele Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos.” (Sfântul Ioan de Kronstadt)

subsol

„NĂDEJDEA ÎN DUMNEZEU ESTE PÂRGHIA CARE RĂSTOARNĂ DEZNĂDEJDEA”

rugaciune-de-searaMonica DAMIAN

«În lume necazuri veţi avea», ne spune Mântuitorul, însă  trebuie să avem răbdare și nădejde în milostivirea lui Dumnezeu și astfel, cu ajutorul Lui, vom birui. El ne ajută în orice încercare: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18, 27). Pentru a întări cele spuse, relatăm, în cele ce urmează, o povestioară a Părintelui Vlad Pimen:

Într-o zi, aşteptam trenul în gară. După câteva minute văd că se apropie de mine o femeie şi după ce a luat binecuvântare, m-a întrebat de la ce mănăstire sunt. Apoi, după ce am vorbit puţin, mi-a povestit cum s-a întors ea la Dumnezeu. În timp ce lacrimile au început să-i curgă, mi-a zis: „Părinte, eu am fost atee şi membră de partid. Lucram la un birou şi nu voiam să aud de Dumnezeu. Îmi plăcea să-mi trăiesc viaţa. După o perioadă de timp, m-am îmbolnăvit şi am ajuns într-o stare critică. Aveam un fel de paralizie psihică şi nu mai puteam face nimic. Trebuia să fiu îngrijită ca un copil. Această stare m-a dus la deznădejde. Într-una din zile n-am mai rezistat şi m-am hotărât să mă sinucid. Mi-am ridicat ochii minţii spre cer şi am zis: «Doamne, dacă într-adevăr exişti, Tu poţi să mă scapi, altfel îmi voi curma viaţa, aşezându-mă pe linia ferată şi aşteptând primul tren. Aşa nu mai vreau să trăiesc!».

S-a întâmplat ca acest tren să fie acceleratul Iaşi-Timişoara. Zicând aceste cuvinte, m-am dus la o distanţă oarecare de gară, ca să nu fiu văzută de nimeni şi m-am aşezat pe linia ferată, întinsă pe şine, cu faţa în sus. După câteva clipe, a venit acceleratul cu toată viteza şi când s-a apropiat de mine, l-am văzut că s-a ridicat la jumătate de metru deasupra mea şi a trecut tot trenul prin aer. După ce a trecut, mi-am dat seama de minunea care s-a petrecut cu mine şi m-am cutremurat. Am rămas vie şi nevătămată. Am început să plâng în hohote şi, sculându-mă, m-am dus acasă. De atunci, m-am făcut sănătoasă şi m-am apropiat de Dumnezeu.

Așadar, orice ni s-ar întâmpla, să nu deznădăjduim, necazurile și bolile fiind îngăduite de Dumnezeu pentru întărirea credinței şi „stingerea păcatelor trecute sau spre îndreptarea neatenţiei prezente sau spre ocolirea păcatelor viitoare” (Sfântul Maxim Mărturisitorul). Să ne rugăm lui Dumnezeu, Maicii Domnului și sfinților cu credință și cu nădejdea că cererile noastre se vor împlini.

jos

CREŞTINISMUL ÎN LUME, nr.28

Biserică ortodoxă din Niceea descoperită în Turcia. Arheologii turci au descoperit o basilică scufundată sub lacul Iznik. Descoperirea a fost făcută după ce s-au realizat fotografii deasupra lacului și s-a observat o structură la 20 de metri de marginea lacului (aparatorul.md).

În satul Dalga din Egipt, musulmanii au împușcat un creștin chiar în fața fiului său. După ce l-au omorât, l-au târât cu un tractor, mutilându-i corpul. Martiriul creștinului este povestit de însuși fiul său care a asistat la toate supliciile (shoebat.com).

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Polonia a decis introducerea în calendarul ortodox polonez a unui număr de 40 de sfinți români canonizați din anul 1950 până astăzi (pravoslavie.ru).

Ofamilie de români ortodocși din Ostia, Italia, s-a trezit cu Papa la ușă. „Deranjez? Sunt Francisc!”,  le-a spus după ce a sunat personal la ușa locuinței lor. Papa  le-a făcut cadou tuturor un rozariu și s-a rugat cu ei (gazetaromaneasca.com).Iznik-basilica

(ruinele unei Biserici Ortodoxe la Niceea, Iznik,Turcia)

jos

Pelerinaj la Jilava, Fortul 13, 17.06.2017

Şi am fost la Fortul 13 Jilava… Una dintre scenele tragediei neamului românesc. O piesă de teatru într-un singur act, a cărei temă principală a fost mizeria umană trecută dincolo de limita raţiunii – promiscuitate de unii provocată, de alţii, trăită. Cu paşi curioşi, sfielnici, cu mâinile împreunate la spate, precum un deţinut, am trecut pe sub bolta rece din piatră, , jilavă, neclintită de mai bine de 100 de ani, şi… m-am întors în timp. Şi, vreme de două ceasuri, am ascultat (uneori aievea, alteori anamnetic) reverberaţiile unor sunete ce transmiteau groază, durere, suferinţă, moarte, dar şi bestialitate, degradare umană, frică, nebunie.
Jilava, această adevărată Cutie a Pandorei, în care însă Nădejdea, înghesuită în cel mai mic, mai întunecat şi mai umed colţ al fiecărei celule, de cele mai multe ori se tânguia neîmpăcată, aproape inobservabilă, aşteptând, la rândul ei, să apară, izbăvitoare, ȋn uşa celulei, Credinţa şi Dragostea.
Continuarea acestui text o puteţi citi în următorul număr al revistei parohiale „Dimitrios”!

 

Justinian Constantinescu

Învierea picturii

Ne apropiem de finalizarea restaurării scenei Învierii Domnului din cupola absidei de nord. Schimbările sunt incredibile şi măiestria pictorilor evidentă.

Încă aşteptăm donatori pentru această parte a sfântului lăcaş. Chiar dacă e vorba de o sumă mare, ea poate fi împărţită cu alţi credincioşi, ori poate fi dat doar o parte din suma totală.

Imaginile sunt realizate de prietena noastră, Laura Dobre

 

Ziua Copilului, 3 iunie 2017, împreună cu copiii din Centrul de zi Sfântul Nicolae

În data de 3 iunie 2017, cu ocazia Zilei Copilului, parohia Sfântul Dumitru-Poștă, împreună cu Centrul de zi Sfântul Nicolae, au organizat un eveniment social-recreativ destinat copiilor aflați sub ocrotirea Centrului. Astfel, după slujba Sfintei Liturghii și gustarea prânzului la biserică, 12 voluntari împreună cu 24 de copii au pornit spre parcul Herăstrău pentru a se bucura de soare, iarbă verde și noi cunoștințe. 

Vom reveni cu un articol mai amplu despre această acțiune minunată, în care vă vom povesti cum, pentru o zi, am redevenit și noi, voluntarii, copii! 
Foto: Laura Dobre