Itinerariul activităŢilor tinerilor

Andrei Buzilă (articol apărut în nr. 103 al Revistei Dimitrios)

La începutul acestei luni, tinerii bisericii au adus un pios omagiu eroilor neamului nostru, căzuţi „pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori” pentru demnitate, dreptate şi adevăr. Prietenia dintre noi se leagă nu doar în plimbările lungi şi înveselitoare, ci şi în momentele tainice de rugăciune, reflecţie şi dialog profund.

Dând curs ieșirilor ritmatice atât după slujbele liturgice, cât și după orele de repetiție muzicală în cadrul bisericii, grupul a luat parte și la Festivalul Internațional de Teatru de Stradă B- FIT București, ediția 2016 care a avut loc în perioada 9-12 iunie. Din cele 9 țări participante, atenția a fost captată de Firewinds (România), un spectacol de freestyle al dansului cu flăcări, în care tinerii profesioniști de la Firewinds încorporează jongleria și coregrafia pe ritmuri de muzică.

În aceeași ordine de idei, am fost plăcut surprinşi și de spectacolul oferit de Flag Wavers Rioni (Italia), un grup de folclor inspirat de tradițiile regiunii italienești Cori, alcătuit din trei trompetiști, trei bateriști și 10 aruncători de steaguri.

În loc de final, se conturează ideea centrală conform căreia activitățile bisericii îmbinate cu ieșiri ocazionale oferă multă împlinire sufletească, deoarece omul fiind o ființă relațională creată de Dumnezeu, are în structura lui reflexul comuniunii cu ceilalți.

«Tinerii să aibă curajul să se implice»

 

Interviu cu Carmen Dănescu, realizat de Alexandra NICOLAESCU

Despre Carmen Dănescu poţi afla multe din modul în care scrie sau pictează literele. Elegantă, discretă, ordonată, amabilă, inteligentă. Slujeşte Biserica Sfântul Dumitru în proiectele sociale, la curăţenie, oriunde i se cere ajutorul. Cele patru răspunsuri de mai jos descoperă o fiinţă caldă şi comunională. Aşa o veţi descoperi ori de câte ori veţi dialoga.

Cum ați aflat de Biserica Sfântul Dumitru – Poștă?

Înainte mergeam în Titan, la părintele Ilie. Cumnata mea m-a adus aici la Sfântul Maslu, în septembrie 2010, când am participat pentru prima oară la această slujbă. Mi-a plăcut, părintele Mihai s-a purtat foarte frumos și parcă a simțit că sunt aici pentru prima oară. Tot cumnata mea mi-a propus în februarie 2011 să mă spovedesc aici la părintele Mihai și am rămas aici.

Cum ați început să vă implicați în activitățile bisericii?

Odată cu venirea doamnei Florica (Dumnezeu să o ierte!). A apelat la mine, mi-a propus să îi fiu alături, să o ajut. Așa am început să mă implic. Îmi doream să fac acest lucru de când am venit aici, pentru că uneori mă încearcă sentimentul de inutilitate. Părintele are încredere în mine. Și asta mă bucură.

Vorbiți-ne despre proiectul Bisericii Sfântul Dumitru: Masa de Sâmbătă.

În ce constă acest proiect: persoanele care vor să facă parastas sâmbăta aduc bani din care noi pregătim două feluri de mâncare și desert, ținând cont de preferințele celor care fac parastasul. Mai sunt persoane care vin cu mâncarea deja pregătită. Prin acest proiect, ajutăm 12 persoane cu venituri mici din parohie care mănâncă aici și le dăm și pachete, iar alte 4 familii iau mâncarea la pachet. Vin la ora 9, dereticăm sala de mese, Doamna Elena de la pangar se ocupă de pregătirea porțiilor și a pachetelor, apoi și pentru muncitorii de aici. Doamna Elena se ocupă de organizare și se implică mult.

Ce sfat aveți pentru tinerii parohiei noastre ?

Îi iubesc pe acești tineri, emană bunătate, sunt foarte umani, foarte amabili, ca pe vremea părinților mei când eram eu copil. Sunt foarte deștepti, nu știu ce sfat aș putea să le ofer: eu am doar experiență de viață. Să aibă curajul să se implice. Chiar dacă noi bătrânii greșim și suntem mai egoiști, ei să fie mai îndrăzneți. Cu ocazia asta, îmi cer iertare dacă i-am supărat. Nu am ce să le reproșez. Să se implice atunci când simt nevoia, când vor ceva.

Interviu-Carmen

Carmen, între Alexandra şi Roxana, sau înţelepciunea îmbrăţişată de entuziasm.

Oximoron creştin: ceartă şi iubire

Pr. Dr. Mihai Gojgar (editorial apărut în Revista Dimitrios, nr. 103)

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel variază ca durată, în funcţie de data Paştilor. Pentru a afla timpul Postului Sâmpetrului (aşa cum mai este numit în popor) se foloseşte următoarea regulă: câte zile sunt de la data Învierii (inclusiv) din acel an până la 3 mai, atâtea zile ţine postul.

Mai important decât durata lui, pentru a cărui scurtime unii răsuflăm uşuraţi anul acesta, deşi „trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli” (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Problemele vieţii”), cred că ar trebui să relevăm semnificaţia şi actualitatea modelului propus.

Biserica oferă la fiecare sfârşit de iunie modelul comuniunii dintre doi oameni opuşi ca fire, diferiţi ca pregătire culturală, oponenţi chiar în anumite chestiuni religioase. Petru, originar din Betsaida, o localitate obscură din Galileea, numit Simon, până când Iisus l-a numit Chefa (Petru). Căsătorit, fără carte, cu mâinile mult-trudite în barca unde îşi câştiga pâinea din pescuit, lovit de valuri şi lipsuri. Pavel, pe de altă parte, s-a născut într-o familie bogată din marele oraş Tars (Anatolia), avea o educaţie strălucită, dar era lipsit de cunoaşterea nenorocirilor omeneşti, de foame, umilinţe sau dispreţ. Pregătit să fie un rabin învăţat, Saul (numele din naştere al „apostolului neamurilor păgâne”) duşmăneşte de moarte pe creştini, fiind chiar martor la execuţia prin lapidare a primului martir al Bisericii: Sfântul Arhidiacon Ştefan.

Pare limpede că deosebirile erau majore. Practic, nu aveau nimic în comun. Dar Dumnezeu, Călăuzitorul vieţilor noastre, i-a făcut pe cei doi să se întâlnească şi să fie exemplu de iubire frăţească. Ambii au trecut printr-un botez, printr-o transformare lăuntrică fenomenală. Petru, deşi se leapădă de Iisus de trei ori, este reprimit în ceata ucenicilor şi primeşte Duhul Sfânt la Cincizecime, devenind stâlp al propovăduirii apostolice. Saul îşi schimbă traseul în existenţă pe drumul Damascului, începând să vadă Adevărul după miraculoasa orbire ce a potolit setea lui de sânge creştin. Amândoi s-au îndoit, amândoi au greşit grav faţă de Domnul. Însă pentru fiecare Mântuitorul are leacul Său. Ţintind limanuri diferite, la unul un ţărm sărăcăcios din Betsaida, la celălalt înălţimile teologiei mozaice, pe căi opuse, ei sunt aduşi împreună împotriva tuturor circumstanţelor. Devin fraţi întru Domnul, dornici să contribuie la mântuirea tuturor oamenilor.

Foarte interesant este faptul că ei au avut o dispută şi la Sinodul Apostolic de la Ierusalim, din anul 50. Dezbaterea, productivă, a rămas în istorie ca pildă pentru lucrarea sinodală, unde participanţii îşi spun opinia şi, dincolo de orgolii şi interese personale, se fac cele mai bune alegeri pentru comunitate. Mă gândesc la certurile pe care le avem noi în trafic, la serviciu sau poate chiar în comunităţile parohiale. Ce trist când rămânem supăraţi, nu putem depăşi momentul şi nu progresăm în iubire.

Nu a fost cazul Sfinţilor Petru şi Pavel. După ani mulţi de propovăduire, pe 29 iunie 67, cei doi corifei ai Bisericii au fost luaţi din celula în care au fost întemniţaţi împreună la Roma pentru a fi executaţi. La porţile oraşului, s-au îmbrăţişat şi s-au văzut ultima oară cu ochii trupeşti, regăsindu-se la scurt timp în iubirea Preasfintei Treimi pe care au comunicat-o prin cuvânt şi faptă întregii lumi.

Ai spune că nimic nu îi putea aduce la un numitor comun. Nimic în afară de dragostea jertfelnică pentru Biserică. Chiar dacă au avut păreri contradictorii, au ştiut să slujească binelui comun, dând la o parte ce nu era de folos nimănui. Au ştiut să se certe şi ne-au învăţat şi cum să o facem, dacă ajungem acolo. Spunându-ne părerile, dar acceptând mereu posibilitatea ca altul, celălalt, să aibă dreptate. În acest caz, patima, cuvintele grele sau duşmănia nu îşi fac loc. Smerenia are şi chipul acesta înţelept şi elegant al recunoaşterii superiorităţii cuiva. Plecarea capului şi pasul sfios nu reprezintă neapărat imaginea celui care şi-a învins duhul mândriei; dimpotrivă, o privire lucidă şi un pas hotărât, cu o minte luminată şi echilibrată ar putea conţine modestie şi o perspectivă corectă asupra celor din jur.

În final, amintim că Sfinţii Petru şi Pavel sunt şi ocrotitorii sistemului penitenciar, ai celor lipsiţi de libertate, care s-au certat cu cei din jur, cu statul, cu ei înşişi, cu Dumnezeu. Şi, ca martiri care au suferit şi temniţă, ei sunt model de împăcare, de comuniune, de linişte şi de revenire la starea de fericire, indiferent de ipostaza grea în care ne aflăm la vreo bornă a vieţii noastre.

Peter_and_Paul_icon

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Naşterea Sfântului Ioan sau Sânzienele a fost prăznuită cu bucurie şi atenţie. Bucurie, pentru că este o sărbătoare frumoasă a verii, o zi luminoasă. Atenţie, pentru că lucrările la instalaţia de încălzire ne-au obligat, din nou!, să improvizăm design-ul interior. Totuşi, una peste alta, cel mai important a fost că ne-am împărtăşit din acelaşi Sfânt Potir.

Foto: Laura Dobre

Sărbătoare mare

19 iunie, prăznuirea Sfântului Iuda Tadeul, a coincis anul acesta cu Pogorârea Duhului Sfânt. A fost o atmosferă minunată la Biserica Sfântul Dumitru. Imediat după Sfânta liturghie, am săvârşit Vecernia plecării genunchilor şi am oferit ramuri de nuc, simbolizând limbile de foc ale Duhului Sfânt.

Pentru cei care nu aţi ajuns, vă oferim câteva imagini realizate de inimoasa noastră prietenă, Laura Dobre.

 

 

O lucrare extrem de utilă

Zilele acestea s-a lucrat intens şi în interiorul sfântului lăcaş. Instalaţia electrică a fost schimbată integral, folosindu-se peste două tone de cabluri. De asemenea, instalaţia de încălzire prin pardoseală este aproape gata, ceea ce înseamnă că la iarnă enoriaşii, pelerinii, închinătorii Bisericii Sfântul Dumitru vor sesiza o schimbare radicală faţă de anii trecuţi.

Dumnezeu să ne întărească pe mai departe şi să răsplătească celor care sunt alături de noi!

Mulţumiri pentru poze Laurei Dobre!