Ana Consuela BUGALETE

Ca element primordial, dezvoltarea esenţială a unui popor se vădeşte prin sporirea sa duhovnicească.

Însăşi baza teoriei marelui istoric Nicolae Iorga (1871 – 1940) subliniază dezvoltarea lăntrică a unui neam prin experienţa îndelungată a trecerii prin demersul a mai multor secole, pe scurt, prin prezenţa memoriei şi a tradiţiei. Întreaga moştenire este clădită printr-un proces lung, dar nestrămutat. Aderarea la o creaţie din tradiţie îndeamnă la răbdare, iar moştenirea riscă să se piardă prin experienţele sociale abstracte, aşa cum susţine şi istoricul. Experienţele abstracte dispar la fel de repede precum şi apar.

         Omul a primit darul de a crea, iar pentru ca acesta să nu îşi piardă identitatea în formele abstracte, îi este necesar să creeze o simbioză între frumosul obiectiv şi idealul absolut. Conducând la apropierea sa către Dumnezeu, aceste două elemente au prezentat un numitor comun şi încă se susţin şi în tradiţia românească autentică.

         Idealurile naţionale şi stăruinţa poporului român de a se reuni sub un singur drapel şi de a avea acelaşi crez, urmau să fie îndeplinite acum 100 de ani.

         Nu doar că s-a scris şi cântat despre gloria Marii Uniri, dar s-a şi pictat. Cele mai grandioase reprezentări plastice ale acestui eveniment sălăşluieşc alături de celelalte principale evenimente  ale apogeului neamului românesc.  Picturile frescei din interiorul Ateneului Român desemnează una dintre cele mai mari moşteniri culturale.  Pictorul bisericesc Costin Petrescu ( 1872 – 1954 ) a readus la viaţă vechea tehnică a picturii în frescă, considerând-o cea mai potrivită. Principala caracteristică a acestei tehnici este longevitatea, opera fiind creată pe tencuiala aşternută proaspăt pe perete; pigmenţii pătrund în edificiu.

         Concepută în 1933 şi  inaugurată 6 ani mai târziu, fresca prezintă 25 de scene din perioadele de vârf aflate în istoria şi conştiinţa poporului român. Însă, ultimele trei scene constituie procesul şi înfăptuirea idealului naţional al Unirii.

Scena 23: „Războiul întregirii naţionale 1916 -1918’’

Soldaţii români se avântă pe câmpul de luptă pentru eliberarea neamului românesc,  o dată cu înaintarea acestora zărindu-se la orizont crucile de lemn. Simbol al jertfei supreme dată de către ostaşi.

Scena 24: ,, Ferdinand I Întregitorul şi România Mare”

Primii regi ai României unite. Regele Ferdinand a domnit din 1914 până la moartea sa, în 1927, alături aflându-se Regina Maria. Cele patru ţărănci, prin portul naţional diversificat, simbolizează cele patru regiuni istorice unite: Vechiul Regat, Transilvania, Basarabia, Bucovina.

            Ultima scenă a frescei continuă cu grupul de oameni care sărbătoreşte Marea Unire. Iniţial, această scenă a fost pictată după venirea comunismului şi înlocuieşte o altă pictură.  Lucrarea înlocuită se conforma timpului când aceasta a fost concepută. În ,,Epoca de consolidare” , aşa cum a fost denumită scena, era reprezentat Carol al II-lea, împreună cu fiul său, Mihai.

Foto: turistinbucurestiro.blogspot.com