Teodora ŢURLEA (articol apărut în nr. 109 al Revistei Dimitrios)

Anul acesta, în perioada 1-4 septembrie, Bucureștiul, orașul bucuriei, a fost gazda Întâlnirii Tinerilor Ortodocși (ITO) din toată lumea, întâlnire ce a ajuns la a III-a ediție. Cu multă bucurie și dăruire, am avut ocazia să particip și la această ediție, să mă întâlnesc cu vechi prieteni, să cunosc tineri minunați și oameni implicați ce poartă în suflet credința ortodoxă vie.

Ce este ITO? Ce își propune?

ITO a luat naștere în sânul Maramureșului, la Baia Mare, în 2014. Anul trecut a avut loc  la Cluj, iar anul acesta, la București. În fiecare an s-au reunit aproximativ 2.500 de tineri veniți din toate colțurile lumii cu tradiții, cultură și obiceiuri diferite, dar având în comun dragostea pentru credința ortodoxă. Programul a fost încărcat și a cuprins: două ateliere de comunicare, vizite la principalele obiective, rugăciunea de dimineață la Bisericile membre, o conferință susținută de Liana Stanciu și Părintele Diacon Sorin Mihalache, concerte, procesiunea luminilor și prima Liturghie oficiată la Catedrala Mântuirii Neamului.

Departe de a fi doar o ocazie de a socializa, de a comunica, de a vizita, obiectivele întrunirii au fost: creșterea implicării tinerilor în viața parohială, informarea asupra comportamentelor neadecvate și nesănătoase, promovarea voluntariatului, mărturisirea credinței. Tema evenimentului a fost „Iisus Hristos – Bucuria Vieții”, iar sesiunile de comunicare și conferința la care am participat au gravitat în jurul acestei teme. Astfel, am înțeles că toți oamenii, dar mai ales noi, tinerii, aflați la început de drum, la vârsta celor mai importante decizii, suntem în căutarea unui scop în viață. Și pe oricare l-am alege, zadarnică ar fi călătoria vieții noastre, dacă, în final, scopul nu ar fi mântuirea sufletului. De aceea, în viața zbuciumată pe care o trăim, cu urcușuri și coborâșuri, cu muncă, stres, griji și temeri, bucuria noastră rămâne Iisus Hristos –  Cel care nu ne lasă, Cel care nu ne trădează, Cel care ne așteaptă până în ultima clipă.

Ce a fost ITO pentru mine?

ITO mi-a dat curaj, speranță, viață, mi-a dat sentimentul că nu sunt singură, că nu fac parte dintr-o minoritate, că ortodoxia este vie, că „Hristos este în mijlocul nostru”. Deși au fost numai patru zile, au fost niște momente pe care le-am trăit la intensitate maximă, clipe în care inima îmi vibra de emoție, m-am simțit ca într-o mare familie în care toți ne vorbeam, ne zâmbeam, ne salutam și, de fapt, chiar asta este ortodoxia: unitate, familie, iubire!