Articol scris de Pr. Mihai Gojgar

De câte ori nu ați fost frustrați că mulți oameni de peste hotare nu știu nimic despre România, nu și-au propus sau nu vor să vină în țara noastră? Prejudecățile ne împiedică să facem pași în locuri necunoscute, ignorând posibilitatea de a descoperi frumuseți nebănuite. Un pământ care este ținta prejudecăților și ignoranței, Georgia rămâne ascunsă pentru prea mulți.

Basilica Travel, Agenția de Pelerinaj a Patriarhiei Române, a deschis drumul spre această țară, oferind românilor posibilitatea de a cunoaște țara de origine a Sfântului Antim Ivireanul. Timp de opt zile, am călătorit alături de pelerinii români, conduși de un preot ortodox român, beneficiind de explicațiile unui preot profesor universitar georgian cu studii în România și ale unui ghid experimentat.

Georgia, Gruzia sau, în antichitate, Iviria este o țară de care ne desparte doar Marea Neagră. Cei 70.000 de km pătrați au ca vecini Rusia, Azerbaidjan, Armenia și Turcia, precum și o ieșire de 310 km la Marea Neagră. Gruzinii trăiesc și drama fărămițării teritoriului, deoarece trei regiuni, Abkhazia, Osetia de Sud și Adjaria sunt autonome sau independente, fără ca acest statut să fie recunoscut de comunitatea internațională. Din cei 4,5 milioane de locuitori, un sfert locuiesc în capitală, Tbilisi.

Deviza înscrisă pe stema țării Puterea este în unitate reflectă fidel modul în care frumosul popor gruzin a rezistat în timp în fața greutăților de tot felul.

Georgia are un climat mediteranean, cu un relief predominant muntos, datorită Munților Caucazul mare și Caucazul mic. Printre ei, venind din Turcia și trecând spre Marea Caspică curge Râul Mtkvari, sau Kura. Arhitectura naturală și nenumăratele monumente încarcate de istorie au făcut din Georgia cea mai căutată destinație turistică din Caucazi în vremea Uniunii Sovietice, din care Gruzia a făcut parte până în 1991.

Am aterizat la Tbilisi, în limba veche georgiană „locul cald”, datorită numeroaselor izvoare de apă sulfuroase din zonă. La sfârșit am descoperit că adjectivul se potrivește foarte bine și oamenilor de aici. Deși este singurul oraș gruzin cu metrou, e păcat să nu te bucuri la pas de amabilitatea locuitorilor și de securitatea asigurată în orice colț din oraș.

De altfel, tot orașul este impregnat de sacralitate, de memorii sfinte.

Am aflat încă din prima seară de ce simbolul Georgiei este strugurele. Ospitalitatea, bucuria și vinul sunt doar câteva motive care susțin afirmația de mai sus. Primul pahar este închinat păcii în lume, zicându-se „Slavă lui Dumnezeu și pace în lume”. Încă o dată, într-o singură frază se arată ființa georgianului: dorința de pace și libertate spre slava și iubirea Domnului.

O altă observație ce se va repeta în bisericile gruzine este prezența unor haine la intrare, care să acopere eventuala neadaptare la sfințenia locului.

Dumnezeu a rânduit să fim pelerini în cea mai propice perioadă, septembrie-octombrie, timpul culesului de struguri. Ospitalitatea, amabilitatea și producția generoasă de vin fac însă din orice lună un timp potrivit. Sunt 526 de soiuri de vin, o bucătărie diversificată, dar nu vei vedea exces la ei. Este o îmbinare armonioasă a ospitalității și prețuirii darurilor oferite de Dumnezeu, fără să se arunce mâncare.

Sunt extrem de puțini atei, cei mai mulți oameni sunt evlavioși. Am fost bucuros că vin în fața unui preot necunoscut să ceară binecuvântare, pe stradă. Lucru frumos într-o țară tradițională, unde pământul patriei, limba și creștinismul sunt cele mai importante lucruri. Tinerii sunt foarte apropiați de Biserică și prestează munci voluntare în acțiuni social-filantropice și în înfrumusețarea lăcașurilor.

O tradiție e și căsătoria timpurie: în general, se căsătoresc pe la 20-25 de ani, iar până acum câțina ani vârsta potrivită era sub 20. Cel mai important dar de nuntă este cartea lui Shota Rustaveli, Viteazul în piele de tigru, epopeea poporului georgian, pe care o recomand. Nu e doar o carte, e totul pentru georgieni. Folosesc zilnic din ea proverbe, zicători.

Un popor brutalizat în perioada comunistă, un popor care l-a dat pe Stalin. Am fost la Gori, la Muzeul său memorial. Încă sunt nostalgici care se închină în fața lui și îi sărută picioarele.

Acum, statul sprijină Biserica foarte mult. Inclusiv prin crearea unei Agenții pentru probleme religioase, menită să stopeze prozelitismul, mai ales al Martorilor lui Iehova (extrem de agresivi, în special în mediul rural, unde oamenii sunt în mari nevoi materiale).

Sunt foarte multe de spus. Cele de mai sus sunt doar prime amintiri venite din privirea unor suveniruri georgiene. Filmul pe care TRINITAS TV îl va produce va spune mai multe. Veți găsi acest film la pangarul Bisericii Sfântul Dumitru.

Georgia este o țară minunată cu oameni frumoși, evlavioși, ospitalieri. A fost o bucurie să cunosc locul de unde a venit Sfântul Antim și mi-ar plăcea să aud că și dumneavostră veți fi fost acolo.