Revista Dimitrios (IV), nr.38

Expoziția  „Suflet de înger”

Juliana Oancea

Din dorința de a oferi tuturor o șansă de exprimare și descoperire interioară a unor calități artistice, s-a născut ideea de a organiza un curs de pictură pentru copii și adulți în cadrul Parohiei „Sfântul Dumitru-Poștă, cu binecuvântarea Părintelui Paroh Mihai Gojgar. Acest curs s-a dovedit a fi și unul terapeutic, unde prin concentrare și atenție la creație, uităm de greutățile vieții cotidiene, ne putem relaxa într-un mediu plăcut, înconjurat de suflete frumoase, dornice de interacțiune și de bună dispoziție.

Lucrările artiștilor noștri vor fi prezentate în cadrul unei expoziții ce va avea loc în incinta bisericii noastre în perioada 19.11.2017 – 25.11.2017, începând cu ora 11:30, unde le puteți admira și obține printr-o simplă donație. Perioada aleasă este pentru a puncta data de 20.11.2017, Ziua Internațională a Drepturilor Copilului.

Aceste lucrări au fost realizate în decursul a cinci luni (iunie – octombrie 2017), pe hârtie de desen cu vopsea acrilică, în creion și carioci, de către persoane cu vârste cuprinse între 5 și 60 de ani.

Temele sunt dintre cele mai variate: portrete, peisaje, amintirile vacanțelor la mare și venirea toamnei cu ale ei culori îndrăznețe.

Fondurile strânse în urma donațiilor dumneavoastră vor fi folosite în acțunisociale de ajutorare a tinerilor cu posibilități materiale reduse.

Vă așteptăm cu bucurie în număr cât mai mare!

Anunțuri

Revista Dimitrios (III), nr.38

Dragostea față de aproapele le întrece pe toate

Alexandra Mariana Nicolaescu 

În pofida ploii reci, sâmbătă dimineață, 28 octombrie, voluntarii parohiei noastre și ai Asociației Umanitare Tadeu au pornit cu peste 30 de cutii pline cu haine și încălțăminte spre câteva familii nevoiașe recomandate de Părintele Constantin Iordăchescu, parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din satul Bălăceanca, județul Ilfov. În acest scurt articol, doar le vom aminti, urmând ca în următoarele, să detaliem modul în care le putem ajuta și cu ce nevoi urgente se confruntă în prag de sărbători.

Prima familie formată din patru copii (trei băieți și o fată) și părinți locuiesc într-o căsă mică, care nu este terminată, datorită lipsei resurselor financiare. Familia Tudorache se luptă din greu să-și susțină copiii la școală, dar și cu problemele grave de sănătate ale fiicei. Ne-au primit cu drag în camera lor, încălzită de o sobă mică din chirpici. Copiii, la început timizi, au fost nerăbdători să ne povestească de școală și de cele necesare, uitând, astfel, de frigul de afară.

Cea de-a doua familie, vecină cu aceasta, se luptă cu sărăcia și cu întreținerea copiilor (o fată și un băiat). Fata are grad de handicap și necesită supraveghere continuă. I-am lăsat mamei pachetele pregătite și am plecat către o altă familie,  dar mult mai numeroasă. Am ajuns la o curte fără gard și o căsuță improvizată din lemn și din lut. Mulți copii au umplut curtea, unii cu piciorușele goale, alții în papuci; nu am reușit să-i numărăm pe toți. Familia Baboi (de fapt sunt trei familii în aceeași curte) se descurcă greu, părinții căutând orice mijloc de a câștiga cinstit o pâine copiilor. Aceștia au început demersurile de a scoate certificatele de naștere ale copiilor și au promis că vor trimite copiii la școală. Au răspuns mereu la apelurile părintelui de a ajuta la curățenia și/sau renovarea bisericii și casei parohiale. Nu pot descrie emoția și curiozitatea acestora când am ajuns la ei, deschiderea și căldura citindu-se pe fețele copiilor și ale părinților. Le-am dăruit 15 cutii mari  și alte pachete mici și vom reveni, cu ajutorul dumneavoastră, și cu haine și cu încălțăminte de iarnă. Au nevoie de o șansă, de ajutor, fără a-i discrimina pe motive de etnie sau culoarea pielii. A fost o zi plină de emoție și sperăm că vom reveni cu articole mai detaliate despre viața lor și cum să ajutăm copiii să meargă la școală.

Așteptăm cu drag ajutorul dumneavoastră atât ca voluntari, cât și ca donatori pentru aceste cinci familii! Orice ajutor contează, împreună putem schimba comunități, cu căldură și răbdare. „Toţi ne mântuim în comunitate, în Biserica lui Hristos şi fiecare este răspunzător pentru celălalt. Dacă cineva este slab, ia-i sarcina şi du-o tu. Dacă tu eşti slab, roagă pe cineva să-ţi ducă sarcina. În felul acesta, uniţi în rugăciune şi în fapte bune, vom ajunge la slăvita Înviere a Mântuitorului, ca să viem cu El şi să vedem lumina cea cerească.” (Părintele Gheoghe Calciu-Dumitreasa)

Revista Dimitrios (II), nr.38

ACȚIUNE CARITABILĂ ÎN CADRUL TURULUI PIETONAL

Iulian Soca

 

Pe străzile străbătute pe data de 29 octombrie din cartierul evreiesc, am vizitat obiectivele de interes din zonă, printre care: Sinagoga Mare, Biserica „Udricani” și Biserica „Sfântul Stelian – Lucaci”. În acest timp, voluntarii Asociației Umanitare Tadeu au oferit pachete cu alimente oamenilor nevoiași, majoritatea făcându-și semnul Sfintei Cruci pentru a-și exprima recunoștința. Mulțumim voluntarilor, donatorilor și participanților pentru realizarea acestei acțiuni!

 

 

Vă așteptăm și la următoarea acțiune, care va avea loc la cimitirul Eroii Martiri ai Revoluției pe data de 17 decembrie, pentru a comemora pe cei ce s-au jertfit pentru libertatea noastră la sfârșitul anului 1989. Plecarea va avea loc din curtea Bisericii „Sfântul Dumitru – Poștă” după Sfânta Liturghie.

Revista Dimitrios (I), nr.38

Îngeri lângă noi

Pr. Paroh Dr. Mihai Gojgar

Părinții mei nu au avut o apetență pentru diminutive și dulcegării, unul dintre motivele pentru care nici eu nu știu sau nu pot să le folosesc prea frecvent. Însă mă fac să surâd creațiile părinților, bunicilor, iubiților, camarazilor, soților, fraților etc. în adresabilitatea către persoanele dragi lor. Una dintre cele mai uzitate, „îngeraș”, mi-a creat întotdeauna dileme. Persoana respectivă slujește desăvârșit? Are un alb al inimii neprihănit? Oamenii pot deveni îngeri? Copiii morți prematur se transformă în existențe angelice?

Să nu considerați întrebările de mai sus ironice. Ele oglindesc opinii ori credințe de nestrămutat pentru unii. De aceea, un număr dedicat Sfântului Arhanghel Mihail, una dintre cele mai cunoscute figuri celeste, ar putea răspunde ori ajuta la edificarea unor teme.

Îngerul cu sabie apare în istoria lumii de la început și până la sfârșit, de la izgonirea lui Lucifer din proximitatea lui Dumnezeu și până la schimbarea chipului Universului, în anticamera veșniciei. Îl vedem pe una dintre cele două uși diaconesti ori în agenda inimilor noastre, prin amici, rude ori cunoscuți ce apar în pomelnicele de la Sfânta Liturghie. Îl găsim ocrotitor de țări și orașe, dar și veghetor asupra unor momente sau perioade istorice. Și îl descoperim și aici, în Revista Dimitrios, într-un număr închinat Îngerului dreptății.

PROGRAMUL MASA SOCIALĂ

de Camelia Maria BURICEA
 
Prin Programul Masa Socială oferim, în fiecare zi de sâmbătă, hrană caldă și produse alimentare neperisabile persoanelor defavorizate.
Acest program a fost pus în practică prima oară în anul 2015 și a avut la bază ideea de a oferi posibilitatea enoriașilor noștri să împartă mâncarea pregătită pentru parastase oamenilor care au, cu adevărat, nevoie. În prezent, beneficiarii programului sunt în număr de 15, acțiunea fiind susținută și de donațiile în bani și/sau alimente făcute de membrii Parohiei „Sfântul Dumitru-Poștă“.
Vă îndrumăm să faceți cunoscut programul nostru persoanelor care nu reușesc să-și asigure minimum de hrană zilnică.
Acordarea serviciilor oferite în cadrul Programului Masa Socială se realizează în baza evaluării situaţiei socio-economice a beneficiarilor.
Mulțumim tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui program şi vă aşteptăm să fiţi alături de noi în continuare!
Pentru alte informații suplimentare, puteți să vă adresați persoanei de la pangarul bisericii.
 
Articol apărut in Revista Dimitrios nr. 37 (136)

PUTEREA UNTDELEMNULUI SFINȚIT

Cuviosul avea acest obicei minunat: când trebuia să se culce puţin, punea mai întâi un rând de pietre pe pământ şi peste ele arunca o pătură mică. Apoi cânta imne de înmormântare, ca şi cum s-ar fi îngropat singur pe sine. Pe urmă, zicea pe de rost patru Apostoli şi patru Evanghelii şi multe altele. Însemna apoi cu Sfânta Cruce aşternutul de trei ori şi se culca, punând o piatră drept căpătâi.

Adeseori în vis năvăleau diavolii asupra lui, îl tulburau şi nu-l lăsau să doarmă. Cuviosul lua atunci toiagul şi îi lovea cu putere duhovnicească, râzând de neputinţa lor, încât diavolii o păţiseră cu el. „Ce să facem cu acest încăpăţânat? se tânguiau ei. Uneori ne loveşte, alteori ne ocărăşte şi batjocoreşte tot neamul nostru!”

Într-o seară, când robul lui Dumnezeu se culcase puţin, a venit diavolul cu un târnăcop să-l lovească. Dar deodată, spăimântându-se, a ieşit afară cu mare zgomot şi a pierit ca fumul. Pe când fugea, scrâşnea din dinţi, zicând: „O, Marie, pretutindeni mă arzi, ocrotind pe acest tare de cap!”.
Auzind aceste cuvinte, Nifon a înţeles că Maica Domnului îl ocroteşte şi îl apără. De aceea, el în fiecare seară, înainte de culcare, lua untdelemn de la candelă şi se miruia pe frunte, la urechi și la toate simţurile. Când a văzut ce putere are untdelemnul sfinţit Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor, dădea adesea şi la cunoscuţi să se ungă înainte de culcare. De aceea s-a înfricoşat diavolul şi s-a făcut nevăzut.

Din Viaţa şi învăţăturile Sfântului Ierarh Nifon, traducere de Protosinghel Petroniu Tănase, Editura Mânăstirea Sihăstria, Vânători, 2004

EDITORIAL

MIROS DE MIR ȘI DE HRAM

Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR

Cu doar câteva zile înaintea celei mai importante zi din calendarul anual al Bisericii „Sfântul Dumitru-Poştă“ – Paraclis Universitar, am ales pentru Revista Dimitrios o temă tangenţială cu viaţa ocrotitorului nostru istoric, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Cine a avut bucuria să se închine moaştelor sale la Tesalonic, a văzut minunea dumnezeiască întâmplându-se în faţa lor. Paginile următoare abordează subiectul untdelemnului miraculos care naşte vindecări, izbăviri, răspunsuri la dileme.
Marele martir Dimitrie este singurul sfânt din calendarul ortodox numit cu formula „Izvorâtorul de Mir”. Totuşi, nu vorbim aici de o exclusivitate a generării uleiului din lumea Împărăţiei lui Dumnezeu. Mireasma harului trupului Sfântului Gheorghe, a Sfintei Parascheva de la Iaşi, dar şi a majorităţii sfinţilor uimeşte închinătorii. Parfumul, de o esenţă necunoscută simţurilor noastre, aduce aminte de paradisul pierdut, dar reprezintă şi o motivaţie pentru a-l căuta pe cel promis de Domnul la sfârşitul nostru. Faptul că el apare la rămăşiţele pământeşti ale celor care au fost „casnici ai lui Dumnezeu”, iubitori de semeni şi de Hristos, pecetluieşte opinia unei comunităţi în privinţa declarării sfinţeniei cuiva. Izvorârea de mir nu este argument unic şi absolut al canonizării, totuşi. Se poate întâmpla ca relicvele sfinte ale unor eroi ai credinţei şi faptei bune să nu aducă şi untdelemnul paradisiac. Ar fi minunat să ne desprindem de ideea că sfinţenia cuiva depinde de semnele văzute ale moaştelor, fie că vorbim de izvorârea de mir, de sânge, fie de o serie de tămăduiri petrecute la contactul cu ele.
Nu vom putea ajunge la Tesalonic în zilele următoare, dar mirosul paradisiac al prezenţei impunătorului mucenic în lăcaşul din strada Franceză depinde nu de mir, ci de noi. Cât de departe ajunge mirosul mirului?

Articol apărut în REVISTA DIMITRIOS nr. 37 (136)

PRIVEGHERE ȘI URCUȘ

Daniel JORA

Privegherea este un exercițiu de adunare în sine sau de așezare lăuntrică. Numai un suflet interiorizat Îl poate vedea pe Dumnezeu în felul cum sunt așezate lucrurile în viața lui. Oricum, într-o continuă exteriorizare, nu se poate întâmpla nimic important. Doar agitație și pierdere a sensului. Un om așezat este, totodată, și un om echilibrat. Privegherea de la miezul nopții ne ajută să ne adunăm gândurile și să ne întâlnim cu Dumnezeu.

Într-un loc din Sfânta Scriptură, se spune: „opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 45, 10). Cu alte cuvinte, opriți-vă din agitația în care vă aflați, interiorizați-vă și vedeți-Mă așa cum sunt!

În „Patericul athonit”, capitolul al IV-lea, se spune că: „viaţa duhovnicească nu poate exista fără priveghere”. Se înțelege, oare, că cei care nu rezistă ore întregi la rugăciune, în biserică, în miez de noapte nu au viață duhovnicească? Nicidecum! Mântuitorul ne oferă și un alt sens al Privegherii când îndeamnă: „Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită” (Matei 26, 41). Doi termeni strâns legați unul de altul: „privegherea” și „căderea”. Lipsește privegherea, înțeleasă ca trezvie sau atenție la felul cum mișcă patimile în interiorul nostru, apare și căderea. Dacă există interiorizare, există, totodată, și timp pentru a evita sau pentru a lupta din timp cu reacțiile neplăcute de orice fel.

Un alt sens pe care îl oferă Sfântul Serafim de Sarov, în dialog cu M.A. Motovilov, versetului acesta, ar fi următorul: „Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită, adică să nu vă lipsiți de Duhul Sfânt, fiindcă privegherea și rugăciunea ne aduc harul Său. Desigur, orice faptă bună făcută întru Hristos ne aduce harul Duhului Sfânt, dar mai mult decât oricare, ne aduce rugăciunea, pentru că ea este întotdeauna oarecum la îndemâna noastră, ca o armă pentru dobândirea Duhului Sfânt”. Prin rugăciune, așa cum spune Părintele Stăniloae, „crești în puterea spirituală, ca într-o tinerețe mereu sporită”.

Articol apărut în Revista DIMITRIOS nr. 36 (135)

EDITORIAL – REVISTA DIMITRIOS NR 36

PRIVEGHEREA, IZVOR DE SPERANȚĂ

Pr. Paroh Dr. Mihai GOJGAR

Adresându-se maicilor din mănăstirea sa, Antim, Bătrânul din Chios, sublinia: „Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în acelaşi timp, de post şi de priveghere. Postul slăbeşte patimile, iar privegherea le omoară. Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să se urce spre ceruri şi-i dăruieşte harisme dumnezeieşti”.

Părinte Antim, de ai ști cât ne este de greu să împlinim sfatul tău! Rugăciunea e un act dificil, întrucât suntem căzuți în păcatele cotidiene, într-un mod de viață îmbibat de confort și superficialitate, de formalism și deznădejde. Ne e greu să ne rugăm și nici nu știm dacă o facem vreodată cu adevărat. Poate pentru că nici postul nu ne este aspru, ci doar un alibi pentru împlinirea exterioară a unor precepte biblice sau sfaturi patericale. Magazinele se întrec în generozitatea ofertei de produse fără carne, lapte, ouă, iar noi, în lectura atentă a etichetelor. Poate din cauză că eticheta a ajuns să fie prima noastră grijă.

Totuși, să nu ne pierdem speranța că vom fi mai buni, că vom deveni slugi credincioase. De aceea, ne întâlnim o dată pe lună și stăm la Priveghere de noapte. Acum, urmează vineri, 13 octombrie, de la ora 22, noapte de rugăciune închinată Sfintei Parascheva. Luna viitoare, pe 10 noiembrie, Sfântului Mina, iar pe 30 noiembrie, ne vom ruga pentru bunăstarea neamului românesc. Sperăm să fim împreună, să ne ajutăm unii pe alții în duh.

Dedicăm numărul de față Privegherii, căutând izvoarele ei, urmărind modele din istoria creștinismului, tinzând spre o mai mare concentrare a puterilor noastre sufletești, nu doar în vreme de noapte, ci, poate mai ales, în vreme de zi.

CREȘTINISMUL ÎN LUME

Restaurarea Complexului arhitectural bisericesc Ma’loula (Siria), devastat în urmă cu patru ani de către militanții islamici, continuă într-un ritm accelerat, lucrul la una dintre biserici fiind aproape de finalizare. „Cel mai dificil de restaurat a fost peștera Sfintei Tecla, ca și Biserica „Sfântul Ilie”, specialiștii întâmpinând greutăți la păstrarea intactă a artefactelor istorice. Oricum, o parte dintre monumentele arhitectonice au trebuit reconstruite de la zero, fiind complet distruse”, a declarat inginerul Elias Hilal.

(orthochristian.com)