A VENIT MOȘ CRĂCIUN! (Nr. 142/2018)

Craciun 3Alexandra Mariana Nicolaescu

Nu am avut zăpadă și nici reni în curte în ziua de 23 decembrie, dar Moș Crăciun tot a ajuns și în parohia noastră cu multe daruri pentru cei 24 de copii ajutați de noi în ultimul an. Orașul era deja pregătit cu luminițe, iar mirosul de cozonac și vin fiert era peste tot. Este un sentiment aparte în preajma Nașterii Domnului, toți așteaptă un cadou, ceva să le aducă aminte de sărbătoarea dăruirii. Colindele se aud peste tot și se cere mai multă milostenie și dăruire din partea fiecăruia. Nu am avut zăpadă și nici reni în curte în ziua de 23 decembrie, dar Moș Crăciun tot a ajuns și în parohia noastră cu multe daruri pentru cei 24 de copii ajutați de noi în ultimul an. Orașul era deja pregătit cu luminițe, iar mirosul de cozonac și vin fiert era peste tot. Este un sentiment aparte în preajma Nașterii Domnului, toți așteaptă un cadou, ceva să le aducă aminte de sărbătoarea dăruirii. Colindele se aud peste tot și se cere mai multă milostenie și dăruire din partea fiecăruia.  La sosire, copiii noștri au așteptat cu emoție în pridvor până am terminat ultimele aranjamente. Nu a fost foarte ușor pentru ei: pe chipurile lor se așternuse curiozitatea și nerăbdarea. Nu a fost ușor nici pentru noi la strângerea cadourilor, pentru că nevoile lor sunt multe, dar a trebuit să ținem cont și de faptul că este, totuși, o sărbătoare și copiii vor dori și niște jucării. Dumnezeu însă, vine întotdeauna în întâmpinarea acțiunilor noastre și ne trimite oameni buni care să ne ajute. De data aceasta, am primit sprijin în oferirea de încălțăminte copiilor prin Asociația Fluens, apoi cadouri prin proiectul ShoeBox, precum și alte daruri și dulciuri donate la pangarul bisericii pentru acești copii. Înainte de a da cadourile, Moș Crăciun, cu barba albă și multă veselie în glas, le-a cerut copiilor poezii și cântecele. Îngeri și copii s-au bucurat laolaltă în ziua de 23 decembrie. Noi am fost doar mesagerii acestor îngeri ce mereu sunt alături de copii.

Craciun

Craciun 2

Creștinismul în lume (Nr. 142/2018)

În ciuda continuării conflictului dintre forțele guvernamentale, rebeli, jihadiști și kurzi, creștinii sirieni au trăit unele dintre cele mai liniștite sărbători de Crăciun din 2011 încoace. În orașe precum Homs sau Damasc, în ale căror periferii încă se mai duc lupte, au apărut chiar și brazi împodobiți. În loc de globuri sau beteală, în brazi au fost puse bilețele scrise cu dorințele creștinilor sirieni de a-și vedea familiile reunite și războiul sfârșit.  (newsweek.com)
Mitropolitul Ilarion al Volokolamskului, președintele Departamentului Sinodal pentru Relații Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse, a declarat că finalizarea cercetării rămășițelor de la Ekaterinburg, ce se presupun a fi ale Sfinților Mucenici din familia țarului Nicolae, nu ar trebui legată de vreo dată simbolică, precum cea a centenarului martiriului de pe 17 iulie 2018. „Ar fi bine dacă s-ar întâmpla înaintea centenarului tragicului sfârșit al familiei regale, dar dacă analizele nu vor fi gata până atunci, vom aștepta cât va fi nevoie”, a spus Mitropolitul Ilarion.  (orthochristian.com)
Ateismul ar putea deveni ilegal în Egipt, la fel cum este deja blasfemia. După noua lege, a nu crede în Dumnezeu, chiar dacă nu vorbești despre aceasta, ar fi o infracțiune. „Ateismul este promovat în societate ca libertate de credință și aceasta este complet greșit”, a declarat Amro Hamroush, președintele Comisiei pentru culte din Parlamentul de la Cairo, atunci când a înaintat proiectul de lege în decembrie anul trecut. „Ateismul trebuie considerat ca sfidare a religiei, deoarece ateii nu au o doctrină, ci doar dorința de a insulta credințele avraamice”, a mai adăugat acesta.  (newsweek.com)

syrian treeTânără siriană punând un bilețel cu dorințe în pomul de Crăciun, Damasc, decembrie 2017

 

FII AI ROMÂNIEI NEMURITORI! (Nr. 142/2018)

Cristiana Elena Zdrafcuneamunit 2

Cine ar fi crezut că eroii noştri ne vor ajuta şi de „dincolo“? Animată de această credinţă, Asociaţia Neamunit a demarat proiectul  „Fii ai Romaniei Nemuritori“, pentru că încă există oameni ai căror eroi nu sunt personaje ficţionale, ci eroii neamului românesc. Banii obţinuţi din vânzarea de tricouri cu aceştia sunt folosiţi pentru a ajuta copiii cu o situaţie materială precară, dar care au nevoie de „aripi“ pentru a-şi continua studiile şi pasiunile.

            Astfel, a apărut şi colaborarea dintre Asociaţia Umanitară Tadeu şi Asociaţia Neamunit. De Asociaţia Umanitară Tadeu aflasem de ceva vreme de la biserică, însă nu îndrăznisem să le propun o colaborare, gândindu-mă că şi ei sunt ocupaţi cu propriile acţiuni. Părintele Mihai m-a îndemnat însă să mă adresez Cameliei Buricea („unul dintre oamenii de bază ai Asociaţiei“ ) pentru a cunoaşte trei copii din evidenţa Asociaţiei care merită şi au nevoie de bursele „Fii ai României“.

            Astfel, le-am cunoscut pe Maria Grigore, Maria Istrate şi Carla. Una mai frumoasă şi mai talentată ca alta.

            Mariei Grigore îi place teatrul şi poezia (nu doar citeşte, ci şi compune poezii).

            Maria Istrate face gimnastică şi cântă la vioară.

            Carlei îi place să citească şi să coasă.

            Însă, dincolo de pasiunile pe care le au fiecare dintre cele trei fete, am descoperit trei poveşti de viaţă care mi-au confirmat faptul că nu avem dreptul să ne plângem şi nici să căutăm justificări, ci să ne purtăm demni crucea. Iar în ochii lor am descoperit o maturitate pe care mulţi nu o posedă nici măcar la vârste înaintate. M-a schimbat şi m-a marcat profund interacţiunea cu aceste trei suflete… şi nu mi-e ruşine să recunosc. Dimpotrivă, și Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi Asociaţiei Umanitare Tadeu pentru ocazia de a le fi cunoscut şi pentru onoarea de a le fi putut ajuta.

            Ajutorul financiar al Asociaţiei Neamunit nu a reprezentat decât o cărămidă aşezată la baza evoluţiei lor. Sperăm ca, prin această colaborare, să putem „lucra“ în continuare la construcţia viitorului acestor copii. Ne-a murit deja o elită (în perioada comunistă), aşa încât este datoria noastră să susţinem astfel de oameni. Dacă nu putem fi noi unii dintre ei, măcar să ajutăm la devenirea celor care posedă calităţile necesare.

            Jertfa înaintaşilor noştri ne obligă.

Neamunit

 

 

 

Nuanţe de gri-albastru (Nr. 142/2018)

Pr. Paroh Dr. Mihai Gojgar

Acţiunile pe care le facem sau nu le facem sunt produsul alegerilor. Există în spatele scenei vieţii noastre un mecanism, pe care nici nu îl înţelegem întru totul, care dictează după un algoritm complex, după date pe care le ignorăm, drumul nostru în existenţă, felul în care selectăm lucruri, oameni, cuvinte.
Aşa se întâmplă şi cu tema numărului de faţă al Revistei Dimitrios. Mă întreb: când am propus redacţiei un subiect ce priveşte dobândirea liniştii, oare, ce am intenţionat? Câştigarea tihnii inimii, căutarea păcii între semeni sau reguli de bune maniere care vizează oprirea telefoanelor mobile în timpul slujbelor? Cine ştie? Poate că toate, împreună.
Tind să cred că, precum în dobândirea tuturor virtuţilor, şi aici vorbim de o scară, de o creştere, de o dinamică. Liniştea nu se sălăşluieşte în sufletele noastre de pe o zi pe alta ori ca urmare a unui fapt. Graniţa dintre furtună şi seninătate nu înseamnă un punct, ci un tărâm; este ca în lumea fizică. Iată, mergi pe un drum, traversezi o zonă cu precipitaţii, dar până la un soare blând, mai treci prin tot felul de nuanţe de gri-albastru care îţi dau curaj să mergi mai departe. Oricum, degrade-ul pe care vi-l înfăţişez poate fi o comparaţie pentru timpul pe care îl trăim acum. Ce fel de cer e peste noi acum? Ce cromatică ne acoperă? Şi, esenţial, ştim ce să facem pentru a călători spre Soarele vieţii? Sperăm să descoperim, împreună, indicii în prezentul număr al Revistei Dimitrios.

rugaciune

Revista Dimitrios (IV), nr.38

Expoziția  „Suflet de înger”

Juliana Oancea

Din dorința de a oferi tuturor o șansă de exprimare și descoperire interioară a unor calități artistice, s-a născut ideea de a organiza un curs de pictură pentru copii și adulți în cadrul Parohiei „Sfântul Dumitru-Poștă, cu binecuvântarea Părintelui Paroh Mihai Gojgar. Acest curs s-a dovedit a fi și unul terapeutic, unde prin concentrare și atenție la creație, uităm de greutățile vieții cotidiene, ne putem relaxa într-un mediu plăcut, înconjurat de suflete frumoase, dornice de interacțiune și de bună dispoziție.

Lucrările artiștilor noștri vor fi prezentate în cadrul unei expoziții ce va avea loc în incinta bisericii noastre în perioada 19.11.2017 – 25.11.2017, începând cu ora 11:30, unde le puteți admira și obține printr-o simplă donație. Perioada aleasă este pentru a puncta data de 20.11.2017, Ziua Internațională a Drepturilor Copilului.

Aceste lucrări au fost realizate în decursul a cinci luni (iunie – octombrie 2017), pe hârtie de desen cu vopsea acrilică, în creion și carioci, de către persoane cu vârste cuprinse între 5 și 60 de ani.

Temele sunt dintre cele mai variate: portrete, peisaje, amintirile vacanțelor la mare și venirea toamnei cu ale ei culori îndrăznețe.

Fondurile strânse în urma donațiilor dumneavoastră vor fi folosite în acțunisociale de ajutorare a tinerilor cu posibilități materiale reduse.

Vă așteptăm cu bucurie în număr cât mai mare!

Revista Dimitrios (III), nr.38

Dragostea față de aproapele le întrece pe toate

Alexandra Mariana Nicolaescu 

În pofida ploii reci, sâmbătă dimineață, 28 octombrie, voluntarii parohiei noastre și ai Asociației Umanitare Tadeu au pornit cu peste 30 de cutii pline cu haine și încălțăminte spre câteva familii nevoiașe recomandate de Părintele Constantin Iordăchescu, parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din satul Bălăceanca, județul Ilfov. În acest scurt articol, doar le vom aminti, urmând ca în următoarele, să detaliem modul în care le putem ajuta și cu ce nevoi urgente se confruntă în prag de sărbători.

Prima familie formată din patru copii (trei băieți și o fată) și părinți locuiesc într-o căsă mică, care nu este terminată, datorită lipsei resurselor financiare. Familia Tudorache se luptă din greu să-și susțină copiii la școală, dar și cu problemele grave de sănătate ale fiicei. Ne-au primit cu drag în camera lor, încălzită de o sobă mică din chirpici. Copiii, la început timizi, au fost nerăbdători să ne povestească de școală și de cele necesare, uitând, astfel, de frigul de afară.

Cea de-a doua familie, vecină cu aceasta, se luptă cu sărăcia și cu întreținerea copiilor (o fată și un băiat). Fata are grad de handicap și necesită supraveghere continuă. I-am lăsat mamei pachetele pregătite și am plecat către o altă familie,  dar mult mai numeroasă. Am ajuns la o curte fără gard și o căsuță improvizată din lemn și din lut. Mulți copii au umplut curtea, unii cu piciorușele goale, alții în papuci; nu am reușit să-i numărăm pe toți. Familia Baboi (de fapt sunt trei familii în aceeași curte) se descurcă greu, părinții căutând orice mijloc de a câștiga cinstit o pâine copiilor. Aceștia au început demersurile de a scoate certificatele de naștere ale copiilor și au promis că vor trimite copiii la școală. Au răspuns mereu la apelurile părintelui de a ajuta la curățenia și/sau renovarea bisericii și casei parohiale. Nu pot descrie emoția și curiozitatea acestora când am ajuns la ei, deschiderea și căldura citindu-se pe fețele copiilor și ale părinților. Le-am dăruit 15 cutii mari  și alte pachete mici și vom reveni, cu ajutorul dumneavoastră, și cu haine și cu încălțăminte de iarnă. Au nevoie de o șansă, de ajutor, fără a-i discrimina pe motive de etnie sau culoarea pielii. A fost o zi plină de emoție și sperăm că vom reveni cu articole mai detaliate despre viața lor și cum să ajutăm copiii să meargă la școală.

Așteptăm cu drag ajutorul dumneavoastră atât ca voluntari, cât și ca donatori pentru aceste cinci familii! Orice ajutor contează, împreună putem schimba comunități, cu căldură și răbdare. „Toţi ne mântuim în comunitate, în Biserica lui Hristos şi fiecare este răspunzător pentru celălalt. Dacă cineva este slab, ia-i sarcina şi du-o tu. Dacă tu eşti slab, roagă pe cineva să-ţi ducă sarcina. În felul acesta, uniţi în rugăciune şi în fapte bune, vom ajunge la slăvita Înviere a Mântuitorului, ca să viem cu El şi să vedem lumina cea cerească.” (Părintele Gheoghe Calciu-Dumitreasa)

Revista Dimitrios (II), nr.38

ACȚIUNE CARITABILĂ ÎN CADRUL TURULUI PIETONAL

Iulian Soca

 

Pe străzile străbătute pe data de 29 octombrie din cartierul evreiesc, am vizitat obiectivele de interes din zonă, printre care: Sinagoga Mare, Biserica „Udricani” și Biserica „Sfântul Stelian – Lucaci”. În acest timp, voluntarii Asociației Umanitare Tadeu au oferit pachete cu alimente oamenilor nevoiași, majoritatea făcându-și semnul Sfintei Cruci pentru a-și exprima recunoștința. Mulțumim voluntarilor, donatorilor și participanților pentru realizarea acestei acțiuni!

 

 

Vă așteptăm și la următoarea acțiune, care va avea loc la cimitirul Eroii Martiri ai Revoluției pe data de 17 decembrie, pentru a comemora pe cei ce s-au jertfit pentru libertatea noastră la sfârșitul anului 1989. Plecarea va avea loc din curtea Bisericii „Sfântul Dumitru – Poștă” după Sfânta Liturghie.

Revista Dimitrios (I), nr.38

Îngeri lângă noi

Pr. Paroh Dr. Mihai Gojgar

Părinții mei nu au avut o apetență pentru diminutive și dulcegării, unul dintre motivele pentru care nici eu nu știu sau nu pot să le folosesc prea frecvent. Însă mă fac să surâd creațiile părinților, bunicilor, iubiților, camarazilor, soților, fraților etc. în adresabilitatea către persoanele dragi lor. Una dintre cele mai uzitate, „îngeraș”, mi-a creat întotdeauna dileme. Persoana respectivă slujește desăvârșit? Are un alb al inimii neprihănit? Oamenii pot deveni îngeri? Copiii morți prematur se transformă în existențe angelice?

Să nu considerați întrebările de mai sus ironice. Ele oglindesc opinii ori credințe de nestrămutat pentru unii. De aceea, un număr dedicat Sfântului Arhanghel Mihail, una dintre cele mai cunoscute figuri celeste, ar putea răspunde ori ajuta la edificarea unor teme.

Îngerul cu sabie apare în istoria lumii de la început și până la sfârșit, de la izgonirea lui Lucifer din proximitatea lui Dumnezeu și până la schimbarea chipului Universului, în anticamera veșniciei. Îl vedem pe una dintre cele două uși diaconesti ori în agenda inimilor noastre, prin amici, rude ori cunoscuți ce apar în pomelnicele de la Sfânta Liturghie. Îl găsim ocrotitor de țări și orașe, dar și veghetor asupra unor momente sau perioade istorice. Și îl descoperim și aici, în Revista Dimitrios, într-un număr închinat Îngerului dreptății.

PROGRAMUL MASA SOCIALĂ

de Camelia Maria BURICEA
 
Prin Programul Masa Socială oferim, în fiecare zi de sâmbătă, hrană caldă și produse alimentare neperisabile persoanelor defavorizate.
Acest program a fost pus în practică prima oară în anul 2015 și a avut la bază ideea de a oferi posibilitatea enoriașilor noștri să împartă mâncarea pregătită pentru parastase oamenilor care au, cu adevărat, nevoie. În prezent, beneficiarii programului sunt în număr de 15, acțiunea fiind susținută și de donațiile în bani și/sau alimente făcute de membrii Parohiei „Sfântul Dumitru-Poștă“.
Vă îndrumăm să faceți cunoscut programul nostru persoanelor care nu reușesc să-și asigure minimum de hrană zilnică.
Acordarea serviciilor oferite în cadrul Programului Masa Socială se realizează în baza evaluării situaţiei socio-economice a beneficiarilor.
Mulțumim tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui program şi vă aşteptăm să fiţi alături de noi în continuare!
Pentru alte informații suplimentare, puteți să vă adresați persoanei de la pangarul bisericii.
 
Articol apărut in Revista Dimitrios nr. 37 (136)

PUTEREA UNTDELEMNULUI SFINȚIT

Cuviosul avea acest obicei minunat: când trebuia să se culce puţin, punea mai întâi un rând de pietre pe pământ şi peste ele arunca o pătură mică. Apoi cânta imne de înmormântare, ca şi cum s-ar fi îngropat singur pe sine. Pe urmă, zicea pe de rost patru Apostoli şi patru Evanghelii şi multe altele. Însemna apoi cu Sfânta Cruce aşternutul de trei ori şi se culca, punând o piatră drept căpătâi.

Adeseori în vis năvăleau diavolii asupra lui, îl tulburau şi nu-l lăsau să doarmă. Cuviosul lua atunci toiagul şi îi lovea cu putere duhovnicească, râzând de neputinţa lor, încât diavolii o păţiseră cu el. „Ce să facem cu acest încăpăţânat? se tânguiau ei. Uneori ne loveşte, alteori ne ocărăşte şi batjocoreşte tot neamul nostru!”

Într-o seară, când robul lui Dumnezeu se culcase puţin, a venit diavolul cu un târnăcop să-l lovească. Dar deodată, spăimântându-se, a ieşit afară cu mare zgomot şi a pierit ca fumul. Pe când fugea, scrâşnea din dinţi, zicând: „O, Marie, pretutindeni mă arzi, ocrotind pe acest tare de cap!”.
Auzind aceste cuvinte, Nifon a înţeles că Maica Domnului îl ocroteşte şi îl apără. De aceea, el în fiecare seară, înainte de culcare, lua untdelemn de la candelă şi se miruia pe frunte, la urechi și la toate simţurile. Când a văzut ce putere are untdelemnul sfinţit Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor, dădea adesea şi la cunoscuţi să se ungă înainte de culcare. De aceea s-a înfricoşat diavolul şi s-a făcut nevăzut.

Din Viaţa şi învăţăturile Sfântului Ierarh Nifon, traducere de Protosinghel Petroniu Tănase, Editura Mânăstirea Sihăstria, Vânători, 2004