(Costina Negruț, 36 ani, Călărași, Operator rețele comunicații)

Costina Negruț este unul dintre oamenii Bisericii ,,Sfântul Dumitru-Poștă” cu care am reușit să interacționez frumos, într-un cadru în care urma să fim alinare pentru oamenii singuri, în momente în care am dăruit căldură acolo unde lipsea. Am împărțit cu ea priviri de mulțumire, am primit lacrimi de fericire și am mers spre casă zâmbind. Am crezut împreună în minuni și așa am reușit să ne apropiem. Este un om cald, blând și săritor, care se implică de fiecare dată acolo unde poate și care demonstrează că își iubește aproapele ca pe sine. Mi-am dorit să aflu mai multe despre dorința ei de a face bine și despre sentimentele pe care le încearcă în calitate de membru al familiei Bisericii.
De ce vii la Biserica ,,Sfântul Dumitru-Poștă”? Ce te-a determinat să rămâi aici și să nu mergi în altă parte?
La Biserica ,,Sfântul Dumitru-Poștă”, vin pentru că aici simt chemarea sufletului, aici reușesc să mă rog într-un mod profund și să fiu una cu rugăciunea. Fiecare dintre noi are un loc în care se simte bine, acasă, sufletul își găsește odihna și nu mai trebuie să caute, să cerceteze, pentru că a găsit deja locul lui. La această biserică, sufletul meu găsește tot ceea ce are nevoie: odihnă, bucurie, mulțumire și cred că asta este cel mai important.
Ceea ce mă determină să rămân aici este bucuria pe care o simt și dragul pe care îl am pentru această comunitate. Familiaritatea și unitatea dintre oameni, grija și dorința lor de a pune suflet în bucuriile și tristețile fiecăruia sunt lucrurile pe care nu le găsești oriunde. Mă simt ca într-o familie, cu bune și cu mai puțin bune. Încercăm împreună să creștem în faptele cele frumoase, iar ca dovadă a acestui lucru este numărul mare al activităților desfășurate de biserică. Aici sunt mulți oameni care dăruiesc timp și pun suflet și care, datorită Părintelui Mihai regăsesc încrederea, bucuria și dorința de a dărui, de a fi mai buni. Când rezultatele sunt pozitive și roadele bune, atunci simt că eu sunt cea care a primit, de fapt.
Când ai început să vii la Biserica ,,Sfântul Dumitru-Poștă”?
Am ajuns la această biserică în urmă cu șapte ani. Încă de atunci, veneam doar în vacanțele pe care le petreceam în România, fiind plecată în Italia. În schimb, de nouă luni de când m-am întors definitiv în țară, vin constant la biserică.
Ce activități îți plac aici și în ce te implici?
Îmi plac foarte mult activitățile desfășurate în preajma sărbătorilor, mersul cu colindul pe la casele enoriașilor și bucuria care se citește pe chipul tuturor atunci când le anunți Nașterea cea minunată. De asemenea, îmi plac hramurile bisericii, dar și activitățile sociale: masa socială din fiecare sâmbătă în care familiile nevoiașe, cu posibilități reduse primesc bucuria unor bucate pregătite cu drag. Gustările pregătite pentru sfârșitul fiecărei Sfintei Liturghii și ceaiul băut împreună cu enoriașii ne fac să fim mai uniți, mai apropiați. Totodată, îmi plac foarte mult activitățile Asociației Tadeu, târgurile de tot felul prin care reușim să dăruim bucurie oamenilor în nevoie sau să aducem zâmbete copiilor la început de an școlar.
În ce mă implic? Am o mare bucurie în suflet pentru că sunt voluntar al Asociației Umanitare Tadeu și încerc să ajut cum pot în activitățile desfășurate. Aș vrea să mă pot implica mai mult, asta pentru că niciodată nu dăruim îndeajuns sufletului, iar implicarea este o întărire a credinței că putem fi mai buni. Alături de oamenii dragi de aici, am convingerea că binele pe care îl facem împreună va conta.
Ce ai schimba sau ai dori să fie altfel la Biserica ,,Sfântul Dumitru-Poștă”?
Nu cred că există ceva ce aș schimba, pentru că schimbarea trebuie să vină cumva de la fiecare dintre noi. Aș vrea, poate, să existe mai multe activități la care să poată participa copiii enoriașilor. Avem mulți copii în biserică, m-aș bucura ca ei să aibă posibilitatea de a se dezvolta chiar și aici. Cred că le-ar face bine să interacționeze unii cu alții liber, într-un mediu bun pentru ei, astfel încât ca peste câțiva ani când vor veni singuri la biserică să simtă că aici au crescut și s-au dezvoltat frumos și armonios.
Aș vrea ca noi toți să creștem împreună, să rămânem o comunitate unită, să facem lucruri frumoase pentru cei care au nevoie și să pășim în fiecare duminică la Sfânta Liturghie cu sufletul deschis și speranța în mântuire.

rubrică realizată de Ionelia OLTEANU