Credința – o pată de culoare și un sunet perfect (Nr.177/2019)

Iuliana Chetrone(Iuliana Chetrone, 40 ani, București, Artist plastic/Instrumentist)

Cine crede că artiștii sunt suflete neînțelese care nu își fac loc în liniștea bisericii se înșeală amarnic. Biserica este locul potrivit pentru oricine, indiferent de meseria pe care o practică. I-am menționat pe artiști pentru că aceștia fac parte dintr-o categorie de oameni pe care o întâlnesc din ce în ce mai des, se pare și în biserică și în afara ei. Acum că am amintit de artiști, o să vă fac cunoștință chiar cu unul. Iuliana Chetrone este artist plastic și instrumentist. Practic, este unul dintre oamenii care reușesc să împace culorile cu muzica. Până la urmă, cam asta este și viața: un amestesc fascinant între cele mai puternice culori și cele mai diverse sunete. Trebuie doar să știm cum să le împăcăm pentru ca rezultatul să fie o armonie.
Mi-am dorit să aflu de la Iuliana care este relația pe care ea o are cu Biserica, în special cu Biserica ,,Sfântul Dumitru-Poștă”, deci se impunea să avem o discuție.
De ce vii la Biserica ,,Sfântul Dumitru-Poștă”? Ce te-a determinat să rămâi aici și să nu mergi la altă biserică?

Vin la această biserică pentru că aici reușesc să mă simt ca acasă, mi-am găsit a doua familie. Prezența, vocea și predicile Părintelui Mihai, oamenii liniștiți și media de vârstă sunt criteriile care m-au determinat
să rămân aici și să nu caut o altă biserică. A fost ca o chemare pe care am simțit-o din clipa în care am intrat aici.
Când ai început să vii la Biserica ,,Sfântul Dumitru-Poștă”?
Luna mai a anului 2014 a fost cea care m-a adus aici. Pentru acest lucru trebuie să îi fiu recunoscătoare prietenei mele Delia Orman pentru că m-a ajutat să găsesc un loc atât de frumos.
Ce activități îți plac aici și în ce te implici?
Îmi plac foarte mult activitățile dedicate celor nevoiași din interiorul și exteriorul parohiei și cele de socializare pentru credincioși, cum ar fi pelerinajele. Prima activitate în care m-am implicat a fost în iunie 2014, la ,,Prăjitura umanitară” din Orășelul Copiilor, unde am adus ciocolată de casă. Din 2017, am susținut cursurile de pictură pentru copii și nu numai, în fiecare duminică, după slujbă. Apoi, a luat naștere ,,Atelierul de creație și îndeletniciri” unde, cu ajutorul oamenilor cu sau fără talent, dar cu dăruire, se creează obiecte expuse la târgurile noastre de strângere a fondurilor necesare pentru activitățile social-filantropice. Am participat la acțiunile de distribuire a alimentelor pe stradă, la acțiunile sociale pentru copiii din afara Bucureștiului și, prin încrederea și bunăvoința Părintelui Mihai, a celor din Consiliu și Comitetul Parohial, am ajuns să organizez unele târguri.
Toate aceste activități mi-au deschis inima către oameni și din omul retras și temător care eram, pot să spun cu recunoștință că am devenit mult mai deschisă, mai curajoasă și mai încrezătoare în mine, dar și în cei din jur. Mă simt împlinită când reușim să ducem la bun sfârșit o acțiune care îmbunătățește cumva viața semenilor noștri.
Ce ai observat la credincioșii care trec pragul Bisericii ,,Sfântul Dumitru-Poștă”?
Mi-am dat seama că nu știam cum să îi abordez inițial, ceea ce m-a speriat puțin, dar apoi am observat zâmbete sincere și inimi deschise. Majoritatea sunt oameni calzi și cu foarte mult bun-simț. Credincioșii care vin de cel puțin șase luni deja își doresc să se implice în activitățile noastre, dar noi nu reușim în totalitate să îi implicăm și să îi abordăm pe toți. Sunt două categorii: cei care așteaptă să fie abordați direct și le place să li se recunoască eforturile și cei care se oferă singuri și vor să rămână anonimi. Mi se pare foarte greu să faci diferența între cele două categorii. E bine să primești atât acceptul, cât și refuzul cu zâmbetul pe buze. Cine dorește să se implice și să dăruiască din propriul timp acțiunilor noastre este invitat să se exprime direct și curajos la Părintele Mihai sau printr-un mesaj lăsat la pangar, pentru Comitet sau Consiliu. Garantez că experiența va fi una minunată.
Ce ai schimba sau ai dori să fie altfel?
Mi-aș dori să găsesc metode mai bune și originale prin care să îi stimulez pe oameni să se implice în acțiunile noastre. De asemenea, mi-ar plăcea să existe o organizare, comunicare, înțelegere și acceptare mai bună între noi. Cred că ne-ar fi de folos mai multe activități de socializare, pentru a reuși să ne cunoaștem și pentru a ne apropia mai mult.

Interviu realizat de Ionelia Olteanu

(Foto: Laura Dobre)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.